Câţi bani vă trebuie ca să învăţaţi la universităţi din străinătate

Aproape 5.000 de români pleacă în fiecare an la studii în străinătate, însă numai 4% dintre aceştia se înscriu la una dintre cele mai bune universităţi din lume, precum Harvard sau Princeton. Absolvenţii de liceu sau de facultate aleg programe de studiu străine în speranţa că-şi vor găsi mai uşor de lucru după absolvire. Care sunt primii paşi atunci când vrei să te înscrii la o facultate străină? Care sunt ţările în care poţi obţine o bursă de studii? Cât costă să înveţi în străinătate? Ce să alegi: Franţa, Germania, Danemarca sau SUA? În ce topuri trebuie să te uiţi atunci când îţi alegi facultatea?

Absolvenţii de liceu sau de facultate care vor să-şi continue studiile în străinătate ar trebui mai întâi să-şi analizeze pasiunile şi abilităţile, identificarea domeniului de studiu fiind primul şi poate cel mai important pas în alegerea unui program de studiu la o universitate străină. Ţara în care vor studia, universitatea şi specializarea aleasă reprezintă următoarele etape de selecţie în ceea ce priveşte studiul în străinătate.

"În mod ideal, un proaspăt absolvent de liceu ar trebui să îşi aleagă mai întâi domeniul pe care doreşte să îl studieze şi apoi să caute universitatea, facultatea şi programul care îi oferă cursurile cele mai relevante, cei mai buni profesori, dotări adecvate şi nu în ultimul rând "numeroase oportunităţi pentru viitor. Una dintre metodele prin care poţi face acest lucru este să consulţi topurile internaţionale şi opiniile absolvenţilor", este de părere Tincuţa Baltag, directorul general al fundaţiei Dinu Patriciu, care acordă anual 5.500 de burse de studii.

De regulă, atunci când îşi aleg facultatea pe care vor s-o urmeze, tinerii se uită în clasificările internaţionale ale universităţilor, însă nu iau în considerare că doar o mică parte dintre aceştia ajung chiar să studieze acolo.

"Majoritatea studenţilor vor fi întotdeauna la universităţile din mijlocul topurilor care, ca standarde academice sau facilităţi oferite, diferă foarte puţin de ce oferă universităţile de top. Ceea ce le diferenţiază cel mai des pe universităţile de top faţă de celelalte sunt fondurile de cercetare foarte mari, profesorii renumiţi şi focalizarea pe cercetare", susţine Bogdan Kochesch, business development manager în cadrul grupului de ONG-uri şi companii private Educativa, care oferă servicii de consiliere pentru admiterea la universităţi din străinătate prin serviciul Edmundo.

200 de români s-au înscris anul trecut la una dintre cele mai bune zece universităţi

O statistică a ZF realizată pe baza informaţiilor de la universităţi arată că aproximativ 200 de români s-au înscris anul trecut la una dintre cele mai bune zece universităţi din lume, ceea ce înseamnă că doar 4% din cei 5.000 de români care au plecat la studii în străinătate au ales o universitate de top precum Harvard, Princeton sau Oxford. În total, 50.000 de români studiază în prezent în străinătate.

Un aspect important înainte de depunerea dosarului de înscriere la o universitate din străinătate îl reprezintă şi contactarea stu­denţilor sau a absolvenţilor respectivei universităţi, pentru a avea garanţia că programul de studii ales este cel potrivit.

Alexandru Busuioc, 21de ani, este student în anul III la Matematică şi Studii de Management din cadrul University College London (UCL) din Marea Britanie, aflată pe locul 4 în topul celor mai bune şcoli din lume realizat în acest an de publicaţia americană US News& World Report şi compania Quacquarelli Symonds (QS). Cum a ajuns să studieze acolo?

"Toate informaţiile de dinainte să vin aici le-am luat de pe diverse forumuri şi site-uri, după multe ore de research. Am avut şi norocul ca unul dintre cei mai buni prieteni ai mei să fie deja aici în anul I de facultate şi mi-a dat foarte multe sfaturi. Şi eu la rândul meu am ajutat pe toată lumea care m-a contactat în legătură cu acest subiect, pentru că sunt foarte mulţi oameni interesaţi", spune Alexandru.

Pentru cei care vor să studieze în străinătate, cele mai bune topuri universitare în vederea consultării sunt: pentru SUA- US News Top Colleges, Marea Britanie - Times, The Guardian, QAA (agenţia de asigurare a calităţii în învăţământul superior din Marea Britanie), Franţa - CampusFrance, Germania - DAAD (realizat în colaborare cu o publicaţie naţională), iar la nivel mondial sunt cele realizate de QS şi topuniversities.com. Cu toate acestea, topurile universitare nu reprezintă decât un punct de plecare pentru alegerea universităţii, spun specialiştii.

"Topurile nu vor reflecta niciodată în totalitate valoarea unei universităţi. De exemplu, există universităţi care nu vor fi trecute niciodată în topuri, deoarece nu vor avea niciodată departamente de cercetare, fiind axate în primul rând pe instruirea studenţilor pentru o cât mai bună performanţă în piaţa muncii", mai spune Kochesch. El a mai adăugat că cele mai asemănătoare sisteme educaţionale din străinătate cu cel din România sunt cele latine, din Franţa, Spania sau Italia, iar cele foarte orientate către practică şi aplicabilitate sunt cele din ţările nordice, precum Marea Britanie sau Olanda. Totodată, cei care vor să-şi înceapă cariera imediat după terminarea facultăţii ar trebui să aleagă universităţile de ştiinţe aplicate, care oferă un echilibru mai bun între partea teoretică şi cea practică.

"Deseori, absolvenţii universităţilor de top vor merge mai departe spre un program de masterat şi mai apoi către unul de doctorat", mai spune Kochesch.

Deşi o universitate foarte bine cotată nu garantează succesul în carieră, tinerii absolvenţi ar trebui să ia în calcul şi aspectele financiare sau geografice atunci când îşi aleg facultatea.

"Disponibilitatea oportunităţilor de finanţare este cu siguranţă un factor determinant, mai ales pentru cei care nu provin din familii bogate. De asemenea, îmi este greu să îmi imaginez un elev care nu vorbeşte bine limba franceză şi care să aleagă o universitate din Franţa. Distanţa este, de asemenea, un factor care inhibă - fiind considerabil mai uşor pentru un tânăr să se întoarcă acasă în România de sărbători din Lausanne decât din Boston", mai spune Baltag.

Când te înscrii?

Informaţiile legate de admiterea la universităţile străine ar trebui adunate cu un an înainte de depunerea efectivă a dosarului, întrucât une­le facultăţi solicită la admitere absolvirea unor teste precum SAT sau Toefl, care necesită o pregătire prealabilă şi care sunt susţinute contra cost.

"În multe ţări din Europa există website-uri care detaliază procedura de admitere în universităţile publice. Tot ce trebuie să facă tinerii este să caute pe internet "study in ..." şi vor putea accesa portaluri care oferă informaţii complete despre procedura ce trebuie urmată şi calendarul admiterii. Spre exemplu, pentru Danemarca există studyindenmark.dk, care prezintă programele disponibile în limba engleză, calendarul (termenul-limită este 15 martie pentru programele care încep în septembrie), precum şi procedura de admitere (în Danemarca, admiterea se face centralizat pe un alt website, optagelse.dk)", mai spune Baltag.

Bursă sau credit guvernamental?

Studenţii români care obţin împrumuturi guvernamentale sunt mai numeroşi decât cei care câştigă burse sau de scăderi de taxe odată cu intrarea României în UE.

"De exemplu, guvernul britanic vine în întâmpinarea studenţilor membri ai UE cu un împrumut care acoperă în totalitate taxa de şcolarizare, acesta urmând a fi rambursat numai după terminarea studiilor şi numai în procent de 9% din diferenţa ce depăşeste un nivel de venit minim obţinut pe an de absolvent stabilit în funcţie de ţară", mai spune Kochesch. Spre exemplu, dacă se întoarce în România, absolventul va trebui să ramburseze împrumutul numai când va depăşi un salariu de 6.000 de lire sterline pe an. Un alt împrumut este cel din Olanda, care acoperă toată taxa de şcolarizare, dar care trebuie rambursat după doi ani de graţie după terminarea studiilor. Rata lunară va fi în jur de 30 - 40 de euro.

Alexandru Busuioc va plăti în acest an o taxă de şcolarizare de 3.290 de lire în Londra, însă de când românii sunt consideraţi "home students", ei pot opta pentru împrumuturi oferite de guvernul britanic, cu dobândă foarte mică, pentru acoperirea taxei. "Suma de care ai nevoie pentru a pleca să înveţi în Anglia diferă foarte mult de la facultate la facultate, în primul rând din cauza diferenţelor de preţuri între oraşe. De exemplu, Londra este cel puţin de două ori mai scump decât Manchester sau alte oraşe din nordul sau centrul Angliei", spune Alexandru, care a adăugat că preţul depinde foarte mult şi de căminul pe care absolventul îl primeşte.

Spre exemplu, diferenţa dintre cel mai ieftin şi cel mai scump cămin de la UCL este de aproape 100 de lire pe săptămână.

"Apoi, trebuie să te gândeşti dacă începi să lucrezi part time, însă în ziua de astăzi joburile, chiar şi part time, se găsesc greu. Pot spune că suma de care ai nevoie pentru a ajunge să studiezi în Anglia este de peste 700 de lire, incluzând biletul de avion. Dar asta presupune să îţi iei un part-time foarte repede după sosire", mai spune Alexandru.

În general, universităţile nu au taxe de înscriere. Totuşi, fiecare absolvent ar trebui să aibă pusă deoparte o sumă echivalentă cu plata a două sau trei luni de chirie atunci când se duce să studieze în străinătate. Pe lângă aceste costuri, ar mai trebui bugetate cele legate de întreţinere, masă, rechizite sau transport, care diferă în fiecare ţară, iar în oraşele mari, în capitalele europene, vor fi mai scumpe.

În SUA, pe lângă aceste costuri se mai adaugă şi prima rată din taxa de şcolarizare (15% din valoarea taxei, care poate fi de la 10.000 la 60.000 de dolari). De asemenea, ca să obţină viza de studiu, studentul trebuie să demonstreze că familia îi poate susţine primul an de studiu în SUA, ceea ce înseamnă că, pe lângă asigurarea taxei de şcolarizare, părinţii trebuie să arate că au suficiente fonduri şi pentru a-i asigura costurile de trai.

"Costul traiului diferă în funcţie de ţară, oraş şi necesităţile fiecăruia. În Marea Britanie te poţi descurca cu 700-1.000 de lire sterline pe lună, în Franţa, Olanda sau Germania cu 600-1.000 de euro, iar în SUA cu 600 -1.000 de dolari. Din fericire, majoritatea universităţilor oferă estimări destul de bune ale costului traiului în campus sau în afara lui. Odată ce ai hotărât unde doreşti să studiezi, bugetarea nu este o mare problemă", mai spune Baltag.

"Bugetul săptămânal pentru a trăi în Londra, care include chiria, masa, transportul şi cheltuielile de buzunar se situează între 170 şi 200 de lire", mai spune Alexandru.

Şi-a echivalat în Portugalia diploma de la Spiru Haret

Ionuţ, 23 de ani, absolvent al Facultăţii de jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti şi licenţiat în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene în cadrul Universităţii Spiru Haret, va pleca în septembrie în Porto (Portugalia) pentru a urma cursurile unui program de masterat oferit de universitatea din oraş.

"Nu am dat examen, la ei se intră pe baza de CV şi de nota de la licenţă. Eu mi-am echivalat diploma de la Spiru Haret, unde am 10. Am desoperit cu stupoare când am fost acolo că această universitate este inclusă într-o lege a Uniunii Europene care echivalează automat studiile", spune Ionuţ, care va începe un program de masterat în domeniul ştiinţelor educaţiei, oferit de Facultatea de psihologie din cadrul Universităţii din Porto.

Deşi iniţial a vrut să se înscrie la universitatea din Lisabona, unde înscrierile se făceau până în luna august, echivalarea diplomei s-a făcut mai repede la Porto şi s-a decis să rămână acolo. Ce va face după absolvire?

"Doi ani voi rămâne acolo şi vreau să mă angajez part time pentru a mă putea întreţine. Nu ştiu ce voi face după, eventual mă duc în altă parte, dar, oricum, de întors în ţară nu am de gând", mai spune Ionuţ, care va termina un masterat pe educaţie şi excludere, care abordează temele legate de minorităţi, migraţii sau probleme de comunicare interculturală.

Printre activităţile extracurriculare pe care studenţii români le pot desfăşura în cadrul UCL se numără participarea la cluburi de şah, de tir cu arcul, sau societăţi precum degustătorii de vinuri sau fanii lui Harry Potter.

"Eu sunt implicat în două cluburi sportive - water polo şi handbal - şi fac parte din comitetul de organizare a două din societăţile mari de finanţe de aici - UCL Investment Society, unde sunt marketing officer, şi UCL Private Equity, în cadrul căreia sunt vicepreşedinte şi cofondator", mai spune Alexandru. Până acum un an, Alexandru voia să se întoarcă să lucreze în ţară imediat după absolvire, însă participarea la un program de internship în Londra l-a făcut să se răzgândească.

"Îmi doresc să lucrez în consultanţă, pentru ca mai apoi să intru în domeniul private equity. România este deocamdată la statutul de începător în ceea ce priveşte aceste domenii, în sepcial la cel de equity", mai spune Alexandru.

Aproape 20 de angajaţi ai P&G au studiat în străinătate

O miză importantă pentru românii care studiază în străinătate şi care vor să se întoarcă acasă după absolvire o reprezintă ocuparea unor funcţii în multinaţionalele de pe piaţa locală, care oferă posibilitatea de promovare şi accesul relativ facil către un nivel superior de management.

Un procent de 2% din cei 940 de angajaţi din divizia locală a producătorului american de bunuri de larg consum Procter&Gamble au finalizat cursurile unor facultăţi din străinătate, iar recrutarea acestora a fost similară cu cea a absolvenţilor de facultăţi locale.

"După un prim test general care este eliminatoriu, urmează o serie de interviuri specifice fiecărei poziţii, care urmăresc identificarea unor calităţi şi abilităţi necesare respectivei poziţii pentru care candidatul a aplicat. Nu există diferenţe în procesul de recrutare între candidaţii care au absolvit facultăţi în străinătate şi absolvenţii din România", susţine Sunday Oloidi, HR Associate Director în cadrul P&G Marketing România. Cu toate acestea, absolvenţii de facultăţi străine pot profita de experienţele din mediul cultural în care au trăit şi studiat, oferindu-le drept exemple la interviurile de angajare. În ceea ce priveşte aşteptările salariale ale absolvenţilor, acestea depind şi de poziţia pentru care aplică.

"Ţinând cont de faptul că P&G angajează pentru poziţii de entry-level, experienţa profesională a candidaţilor este extrem de limitată. Aceasta face ca majoritatea candidaţilor care au terminat o facultate în străinătate să nu aibă aşteptări salariale diferite de ale celor care şi-au terminat studiile în România", adaugă Oloidi. De altfel, o mare parte din românii care studiază în străinătate aleg ca, după finalizarea studiilor, să rămână câţiva ani să lucreze în ţara respectivă, pentru ca atunci când se întorc acasă să ocupe poziţii de middle sau chiar top management în companiile de pe piaţa locală, având şi aşteptări salariale mai mari faţă de ceilalţi candidaţi.