Cât de vechi sunt avioanele cu care zboară companiile aeriene româneşti
Companiile aeriene româneşti Tarom, Blue Air şi Carpatair, ce au rulat împreună afaceri de circa 400 de milioane de euro anul trecut şi care operează 59 de avioane în total, cheltuiesc cumulat circa 180 de milioane de euro anual pe întreţinerea aeronavelor, potrivit calculelor ZF, care iau în considerare un cost anual mediu de întreţinere de 3 milioane de euro pe avion.
Cele trei companii aeriene, ce au transportat aproape 4 milioane de pasageri anul trecut, operează 59 de avioane, cu o vârstă cuprinsă între opt şi 12 ani, costul de întreţinere plătit pe avion variind între 1 şi 5 milioane de euro, în funcţie de tipul avionului, potrivit datelor din piaţă.
"Costul de întreţinere pe care îl avem anual pentru un avion
este de 1 milion de euro. La aceste costuri se mai adaugă şi unele
controale pe care le realizăm anual. Cheltuielile totale cu
întreţinerea flotei de aeronave se vor ridica la 19,6% din cifra de
afaceri anul acesta", a declarat Paula Ardelean, vicepreşedinte
marketing & vânzări al companiei aeriene Carpatair, care
operează 18 aeronave (12 avioane Saab, cu o capacitate de 50 de
locuri, trei avioane Fokker cu 105 locuri şi încă trei avioane
Fokker cu 70 de locuri), vârsta medie a flotei fiind de 12
ani.
Compania aeriană Carpatair, deţinută de omul de afaceri Nicolae
Petrov, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 65 mil.
euro la un număr de 500.000 de pasageri. Costurile de întreţinere
ale flotei Carpatair s-ar putea ridica la circa 13 mil. euro anul
acesta, dacă cifra de afaceri se va menţine la nivelul celei de
anul trecut. În total, capacitatea de zbor a companiei se ridică la
1.125 de locuri, potrivit calculelor ZF.
Pe de altă parte, costurile de întreţinere pentru avioane de
capacitate mai mare, cum ar fi aeronavele Boeing sau Airbus, se
ridică chiar până la 4 milioane de euro pe an, potrivit surselor
din piaţă. Cele mai multe aeronave Boeing se găsesc în flota
companiei aeriene low-cost Blue Air, controlată de omul de afaceri
Nelu Iordache.
În acelaşi timp, avioanele de tip Boeing sau Airbus sunt şi cele
mai scumpe avioane de pe piaţă, preţul de catalog al unui astfel de
avion ajungând la circa 40 de milioane de dolari (33 mil. euro),
potrivit datelor din piaţă. Cu toate acestea, preţul diferă foarte
mult în funcţie de îmbunătăţirile care se adaugă avionului, numărul
de avioane comandate şi discount-ul negociat.
Compania Blue Air a semnat un contract de achiziţie pentru cinci
avioane Boeing 737-800 Next Generation, care vor fi livrate până la
finalul lui 2013, investiţia totală în aceste aeronave nefiind
făcută publică. Blue Air operează 15 avioane.
În cazul în care o companie deţine mai multe modele de avioane,
costurile de întreţinere cresc. Tarom este compania aeriană care
are în exploatare şapte modele de aeronave (din clasa Boeing,
Airbus şi ATR), faţă de trei modele, câte are Carpatair. Operarea
mai multor tipuri de aeronave înseamnă costuri mai mari cu
întreţinerea şi cu personalul navigant. Ruxandra Brutaru, şefa
companiei Tarom, plănuieşte să renunţe fie la modelele Airbus, fie
la Boeing, pentru reducerea cheltuielilor cu întreţinerea. Compania
de stat este şi cea care operează cu cea mai tânără flotă de
avioane, vârsta medie a unui avion fiind de opt ani. Anul trecut,
compania Tarom, care are 26 de avioane, a primit cele două ATR-uri
comandate, preţul de catalog fiind de 18 mil. dolari de avion. Pe
lângă costurile cu achiziţia şi întreţinerea aeronavelor,
companiile aeriene mai cheltuiesc câteva milioane de euro şi cu
salariile şi pregătirea piloţilor şi a însoţitorilor de bord.
Aproape 405 piloţi şi 548 de însoţitori de bord lucrează în cele
trei companii aeriene româneşti, salariul mediu al unui însoţitor
de bord fiind de 1.000 de euro, în timp ce salariul unui pilot
poate ajunge la 5.000 de euro, potrivit datelor din piaţă.
Cheltuielile cu angajaţii: 10% din cifra de
afaceri
Paula Ardelean, vicepreşedinte marketing & vânzări al companiei
aeriene Carpatair, susţine că cheltuielile salariale reprezintă 7%
din cifra de afaceri, adică 4,5 milioane de euro, potrivit
calculelor ZF, ce iau în considerare nivelul cifrei de afaceri de
anul trecut.
"(...) La aceste costuri se adaugă şi costurile de pregătire a
personalului (menţinere licenţe, certificare, altele) care
reprezintă un alt 3% din totalul cifrei de afaceri", a declarat
Paula Ardelean, care a mai adăugat că numărul total de angajaţi ai
Carpatair se ridică la 470 de oameni. Compania aeriană Carpatair,
deţinută de omul de afaceri Nicolae Petrov, a încheiat anul trecut
cu o cifră de afaceri de 65 mil. euro la un număr de 500.000 de
pasageri.
Aproape 37% din angajaţii companiei aeriene Carpatair sunt piloţi
sau însoţitori de bord. Astfel că la Carpatair lucrează 78 de
piloţi şi 95 de însoţitori de bord. "Având în vedere deficitul de
piloţi din România, suntem obligaţi să apelăm la resursele de
piloţi din afara ţării pentru a putea să ne desfăşurăm activitatea.
În cazul companiei noastre, 50% din piloţi sunt români şi 50% sunt
străini", a precizat Paula Ardelean. Ea a mai menţionat că din ce
în ce mai mulţi piloţi îşi desfăşoară activitatea prin firme de
recrutare specializate.
Pe de altă parte, în cazul companiei aeriene low-cost Blue Air,
deţinută de omul de afaceri Nelu Iordache, cei mai mulţi piloţi
sunt români. În compania aeriană lucrează 107 piloţi şi 153 de
însoţitori de bord. "Avem 20 de piloţi străini şi 16 însoţitori de
bord străini", a declarat Florentina Ivan, directorul de relaţii
publice al companiei low-cost Blue Air.
În România, vârsta de pensionare pentru piloţi a fost redusă la 50
de ani, spre comparaţie cu situaţia din alte ţări europene, unde
piloţii ies la pensie abia la 60-65 de ani.
"Această măsură a dus la scoaterea din activitate înainte de termen
a peste 500 de piloţi comerciali în perioada anilor 1990-2010", a
spus Paula Ardelean. Cursurile pentru cei care vor să devină piloţi
costă în piaţă între 80-100.000 de euro, potrivit reprezentantei
Carpatair.
În ceea ce priveşte însoţitorii de bord, "resursa umană în acest
domeniu este mult mai generoasă", având în vedere procedura de
pregătire a acestora, care este mai simplă decât cea prin care trec
piloţii.