Marius Nicoară, cel care a adus Nokia la Cluj: „Mergeam la golf cu ei, dar drumurile au contat mai mult“

De câţiva ani, Clujul este polul investiţiilor din România. Intrarea pe piaţa locală a concernului finlandez Nokia a schimbat faţa judeţului. Dacă nu ar fi fost criza, cel puţin zece companii care lucrează pentru concernul finalndez de telefonie mobilă ar fi fost acum prezente în Cluj, iar investiţiile ar fi sărit de 2 mld. euro în doar câţiva ani, potrivit lui Marius Nicoară, omul care a adus Nokia la Cluj pe vremea în care era preşedinte al Consiliului judeţean. Dar timpul nu este pierdut, iar criza va trece - oricum investiţiile sar de 1 mld. euro, arată el. Cum a reuşit Clujul să devină un magnet pentru investiţii şi care este exemplul pe care îl poate oferi judeţul şi altor zone din România care acum suferă pentru că nu au fabrici, locuri de mună şi nici venituri la buget? Care este secretul?

"Să ai un program coerent, să fii serios şi să ai un nume bun", rezumă Marius Nicoară (52 de ani).

20 de milioane de euro, facilităţi pentru Emerson şi Nokia

Când, în 2004, a ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, în judeţ era un singur parc industrial (Tetarom 1 care aparţine Consiliului - n.n.) şi acela terminat doar în proporţie de 70%. Numai că parcul nu avea clienţi.
"Vechiul consiliu judeţean credea că, dacă ai pregătit un teren, poţi să tratezi totul ca pe un business imobiliar - închiriezi terenul foarte scump şi aştepţi banii. Or, nu ăsta este rolul unei instituţii, ci acela de a oferi facilităţi. Noi am invitat firmele, fie prin Agenţia Română de Investiţii Străine (ARIS, acum desfiinţată - n.n.), fie prin cunoştinţele pe care le aveam, să investească oferindu-le facilităţi la preţuri modice, cu obligaţia lor de a crea locuri de muncă. Pentru Emerson (gigantul american care produce motoare, rivalul Ana Imep, deţinută de George Copos - n.n.) şi Nokia am cheltuit circa 20 de milioane de euro cu facilităţile. Pentru Nokia am oferit terenul aproape gratis (peste 90 de hectare - n.n.) şi i-am făcut o gară chiar alături de companie. Lui Emerson care venise înainte de Nokia nu i-am dat terenul gratis, ci la un preţ modest", îşi aminteşte Marius Nicoară, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj între 2004 şi 2008, actualmente senator PNL.

Cum se măreşte disparitatea dintre regiuni

Una dintre cele mai mari probleme ale României este că nu reuşeşte să restrângă disparităţile dintre regiunile ţării. De ani de zile regiunea Bucureşti-Ilfov rămâne cea mai bogată, cu şomajul cel mai mic.

Regiunea Moldovei (Nord-Est, care cuprinde judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Vaslui, Neamţ şi Suceava) rămâne, în continuare, cea mai săracă, potrivit statisticilor.

De pildă, regiunea Bucureşti-Ilfov a avut în 2008, în anul spre finalul căruia a început criza, un PIB de aproximativ 27 mld. euro, regiunea Nord-Vest din care face parte şi Clujul, un PIB de 14,7 mld. euro, în vreme ce regiunea Nord-Est, din care face parte Botoşaniul, unul dintre cele mai sărace judeţe, un PIB de 13 mld. euro. Însă, la nivelul judeţelor, disparităţile se văd şi mai bine. Judeţul Cluj, de pildă, avea în 2005 un PIB de 2,6 mld. euro, faţă de 0,7 mld. euro Botoşaniul. În 2008, PIB-ul Clujului aproape se dublase la 5 mld. euro, în vreme ce cel al Botoşaniului crescuse cu 60%, la 1,2 mld. euro, potrivit Institutului Naţional de Prognoză. După cum se vede, disparităţile cresc între zonele bogate şi cele sărace, chiar dacă România a intrat în UE şi în ciuda faptului că regiunea Nord-Est, cea săracă, a câştigat cele mai multe proiecte majore destinate administraţiilor locale prin programul Regio (4 mld. euro), imaginat chiar pentru reducerea disparităţilor dintre regiuni. De pildă, regiunea Nord-Est a semnat, până în prezent, 21 de proiecte majore prin programul amintit, în vreme ce regiunea Nord-Vest doar şapte, potrivit datelor Ministerului Dezvoltării.

Care este reţeta atragerii de investiţii şi cum a reuşit Consiliul Judeţean Cluj să aducă Nokia şi alte companii de calibru în judeţ? Contează norocul să te fi aşezat Dumnezeu la răscrucea vânturilor şi să nu te fi aruncat într-un capăt de ţară?

Discuţiile cu Nokia au început în 2007. Când s-a instalat la Cluj, un an mai târziu, în comuna Jucu, avea în jur de 350 de angajaţi. Acum are aproximativ 4.000 de angajaţi în parcul industrial Tetarom 3 (Parcul Nokia, cum i se mai spune) şi este una dintre cele mai de succes companii din România - peste 1 mld. euro cifră de afaceri şi un profit de 37 mil. euro. "Nokia nu a venit aşa deodată. Mai întâi a fost Emerson. Mai târziu am aflat de la cei de la Emerson că au fost contactaţi discret de Nokia pentru a vedea cum se mişcă treaba, dacă sunt mulţumiţi", spune Nicoară.

Şi ce trebuie să faci pentru a fi mulţumiţi?

"În primul rând, trebuie să le creezi infrastructura necesară. Este esenţial pentru investitor să ai un program coerent, să fii serios şi să ai un nume bun. Eu am mers cu ei la golf, am mers la cină. I-am dus apoi la primul-ministru pentru a obţine facilităţi, sigur, în limita legii, dar facilităţi. Nu le-am cerut să se angajeze cu ceva. Însă nu golful şi cina au contat, ci planurile pe care le-am avut", spune Nicoară, o influentă personalitate locală pe vremea în care liberalul Călin Popescu-Tăriceanu era premier, acum un la fel de influent membru al PNL.

Care este drumul de la intenţie la semnarea contractului?

Nicoară îşi aminteşte: întâi trimit echipe de experţi, cavaleria uşoară, echipe complexe de arhitecţi, ingineri care vin cu o temă de casă. Apoi, dacă intri pe lista scurtă ("noi nu am intrat în competiţie doar cu regiuni din România, ci şi cu alte ţări precum Polonia, Bulgaria sau chiar Ungaria") - vine eşalonul doi din companie şi abia când eşti gata să baţi palma vin şefii concernelor.

Cum află însă companiile de tine, de faptul că ar putea dezvolta o afacere în zonă?

"Am făcut un plan coerent de dezvoltare a infrastructurii - centurile ocolitoare, autostrada, am găsit terenuri. Apoi am mediatizat aceste planuri - ARIS le ştia - dar ne-am adresat şi ambasadelor şi le-am popularizat prin revistele de specialitate. Am mers şi le-am spus: iată planurile noastre. Am făcut apoi studii de piaţă - cât de pregătiţi sunt oamenii, care este nivelul şomajului, care este profilul locuitorilor - şi

le-am oferit, pentru că, practic, acesta este unul dintre aspectele esenţiale pentru o investiţie. Iar ei au decis să rămână", spune Nicoară.

Ce ar trebui să facă o autoritate locală care până în prezent nu a avut norocul celor de la Cluj? "În primul rând trebuie să identifice un teren. Apoi să facă un program coerent de dezvoltare a zonei - drumuri, apă, canal, aeroport dacă se poate. Trebuie să aibă proiectul şi să-l mediatizeze. Dacă stă cu mâinile în sân şi aşteaptă investitori, va aştepta toată viaţa", arată Nicoară.

Potrivit acestuia, dacă nu ar fi fost criza, acum în parcurile industriale din Cluj ar fi fost create alte 10.000 de locuri de muncă numai de către firmele care lucrează cu Nokia şi care s-ar fi mutat aici, iar Nokia ar fi plătit statului 100 mil. euro impozit: "Oricum, planurile nu sunt abandonate, se va ajunge şi aici".