Despre lucrurile cu adevărat importante

"Mă numesc Eliseo Diego. Sunt, de meserie, poet, adică un biet diavol
căruia nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să se exprime în nişte
rânduri scurte, care se cheamă versuri. Şi fac asta nu din vanitate, nici din
dorinţa de străluci şi nici cine mai ştie de ce, ci doar din nevoie, fiindcă alt
remediu nu am, în afară de a a scrie acele lucruri care poartă numele de poeme."

Considerat adesea drept unul dintre cei mai mari poeţi de limbă spaniolă din a doua parte a secolului XX, Eliseo Diego se dovedeşte a fi, dincolo de orice (şi oricâte) superlative critice, aşa cum el însuşi s-a încăpăţânat să afirme în repetate rânduri, un artist al cuvântului. Şi chiar mai mult decât atât: un adevărat artizan al cuvântului, al cuvintelor limbii spaniole, pe care a reuşit s-o readucă la o (aparentă, desigur, să nu cumva să ne lăsăm înşelaţi…) simplitate a expresiei, rar întâlnită printre diversele şi numeroasele -isme care au marcat veacul trecut.
Necunoscută, cu puţine excepţii, în România, ca, de altfel, şi în alte ţări, mai cu seamă europene, poezia cubaneză îşi dezvăluie încă o dată, prin Eliseo Diego, marele potenţial şi marea capacitate expresivă. Motivele pentru această ignorare a unui spaţiu poetic remarcabil sunt numeroase, poate că dintre ele cele mai evidente, dar şi cele mai frecvente, fiind regretabila, însă, din păcate, constanta confuzie dintre domeniul poetic şi cel politic al acestei ţări, ca şi permanenta invocare a unei aşa-zise "graniţe" a receptării, o graniţă existentă, desigur, numai în mintea celor care au învăţat să citească exclusiv prin grila de lectură impusă de unul sau altul dintre "canoanele" occidentale la modă. Aşa se face că, dincolo de câteva nume devenite de mult celebre, cum ar fi cel al lui José Marti sau, mai recent, cel al lui Cintio Vitier, ca să ne oprim doar la aceste două exemple, care, şi ei, în paranteză fie spus, sunt mai mult citaţi decât citiţi, poezia cubaneză este un arhipelag necunoscut publicului larg la adevărata sa întindere şi altitudine lirică, ambele mereu surprinzătoare.
Eliseo Diego s-a născut în apropiere de Havana, iar la anii şi locurile în care şi-a petrecut primii ani de viaţă, scriitorul se va referi în termeni plini de căldură şi de nostalgie, mai cu seamă în conferinţa-evocare din anul 1970, A traves de mi espejo, vorbind cu acel prilej despre un adevărat "paradis al copilăriei" care l-a ajutat mereu, chiar şi numai din amintire, să meargă mai departe. Tot în acelaşi context, Diego consideră ca definitorie pentru viitoarea sa carieră literară călătoria făcută în Franţa, în 1926.
Din 1936, el va fi membru în redacţiile câtorva reviste, alături de alte nume importante ale literaturii cubaneze, cum ar fi Cintio Vitier, împreună cu care iniţiază primele numere ale revistei Luz, sau José Lezama Lima, considerat conducătorul Grupului "Orígenes", ca şi al revistei cu acelaşi nume, care a marcat în mod definitiv şi esenţial spaţiul cultural al acestei ţări o bună bucată de timp.
Între principalele sale volume, se cuvin remarcate En las oscuras manos del olvido (1942), Divertimentos (1946), ambele de proză poetică, precum şi cele de versuri En la Calzada de Jesus del Monte (1949), Por los extranos pueblos (1958), El oscuro esplendor (1966), Los dias de tu vida (1977).
Opera lui Eliseo Diego a fost încununată, de-a lungul vremii, cu numeroase premii literare naţionale şi internaţionale, el devenind trepat una dintre figurile de seamă ale liricii hispano-americane. În acest sens, la puţin timp după ce poetul a păşit pentru totdeauna "en otro reino fragil"("într-o altă împărăţie fragilă"), aşa cum el însuşi spune într-un vers devenit celebru, Octavio Paz va afirma chiar că "moartea era singurul lucru care îi lipsea lui Eliseo pentru a se transforma într-o legendă a poeziei latino-americane".
În versurile lui, totul se complică deşi rămâne aparent foarte simplu, deoarece poetul alege întotdeauna să pornească de la lucrurile cele mai comune, adesea chiar de la obiectele care îi umplu casa sau camera de lucru, pentru a ajunge la cea mai pură metafizică.
Iată, în acest sens, un exemplu, dintre numeroasele posibile: "N-a fost glasul tău, ci doar ciocârlia,/ n-a fost ciocârlia, ci de-abia un vis,/ sunetul numelui tău printre aştri/ […] Şi trebuie că eşti tu, numai tu, tot ce-mi lipseşte".
Cititorul va avea, astfel, în faţă, un spaţiu creionat doar din linii de lumină sau umbră - sunt rare petele de culoare -, în care domneşte o nostalgie aproape permanentă a trecutului, unde sunt multe amintiri de-abia evocate, pentru ca cititorul său ideal să-şi poată reconstrui singur, la nivelul lecturii mereu reluate, adevărata lume poetică prezentă în aceste versuri. În plus, o melancolie aparte cuprinde întotdeauna confesiunile lirice, deconcertând critica, doritoare să aplice textelor sale diferite grile de lectură şi descoperind, cu surprindere, că lirica lui Eliseo Diego le depăşeşte pe toate.

*) Eliseo Diego, Aquí he vivido, Ediciones Especiales, Instituto Cubano del Libro, 2000

RODICA GRIGORE este conferenţiar universitar, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, disciplina Literatura universală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologie din anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni (2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007), Literatura universală şi comparată. Puncte de reper în evoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlor romaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri: Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare) antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri: Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007), Energii (2008), InOvaţii (2009), Întrebări (2010). A publicat numeroase articole şi traduceri în presa literară românească, colaborând la revistele: "Cultura", "Contemporanul", "Adevărul literar şi artistic", "Euphorion", "Saeculum", "Scrisul Românesc", "Viaţa Românească" etc. O scurtă antologie de poezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania (2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatii literare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru si Venezuela.