BNR recunoaşte: Bancherii au trecut de criză aruncând povara pe clienţi. Cum comentaţi?
Creşterea marjelor de dobândă şi, într-o măsură mai mică, reducerea costurilor de operare le-au permis băncilor să digere creditele neperformante fără să piardă prea mult din profituri. Strategia bancherilor pentru a se proteja de criză a fost să majoreze costul împru muturilor pentru clienţii buni-platnici şi să reducă dobânzile acordate de ponenţilor pentru a putea să digere pierderile pe care le au din creditele pe care nu le mai recuperează, este concluzia la care a ajuns Banca Naţională în Raportul asupra stabilităţii financiare - ediţia 2010.
Creşterea cheltuielilor cu provizioanele pentru acoperirea
creditelor neperformante a fost invocată mereu de bancheri ca motiv
pentru scumpirea creditelor. Aceste scumpiri nu au vizat însă doar
creditele nou-vândute, ci şi pe cele în derulare, punând astfel
presiune mai mare pe clienţii care fac eforturi să rămână la zi cu
plata ratelor, deşi se confruntă cu creşteri de preţuri şi, în
multe cazuri, cu reduceri ale salariilor, respectiv cu prăbuşiri
ale pieţelor de vânzări în cazul clienţilor companii.
"Creşterea marjelor de dobândă la lei şi valută, vânzarea de active
imobilizate şi achiziţionarea de titluri de stat au fost printre
cele mai frecvente strategii puse în practică de bănci pentru
îmbunătăţirea pe termen scurt a poziţiei lor financiare", remarcă
autorii raportului BNR.
O asemenea politică s-ar putea dovedi însă contraproductivă pe
termen lung.
"Prin politica de preţuri pe care o practică în aceste luni, un
număr de bănci vor avea de suferit pe viitor din perspectiva
relaţiei cu clienţii lor. Poţi miza că acum clientul este captiv şi
nu are de ales, dar este de văzut în ce măsură, odată eliberat de
povara creditului, se va întoare la tine ca bancă", comentează Radu
Crăciun, director de investiţii la Eureko Pensii.
Băncile aveau în iunie o marjă de dobândă de şapte puncte
procentuale la lei, în condiţiile în care dobânda medie la
creditele în lei pentru populaţie era de 14% pe an, iar la depozite
se plătea o dobândă de 6,9% pe an. În iunie 2009 marja era de 4,9
puncte procentuale, în creştere deja de la circa trei puncte
procentuale înainte de declanşarea crizei financiare în toamna lui
2008.
În acest fel, sistemul bancar a reuşit să încheie anul trecut pe
plus, cu un profit cumulat de 182 de milioane de euro, mai mic
totuşi decât vârful istoric de peste un miliard de euro, atins în
2008.
Şi oamenii de afaceri critică practica băncilor de a-i sufoca pe
clienţii existenţi, în condiţiile în care efortul mai mare făcut
pentru plata ratelor le lasă oamenilor mai puţini bani pentru
consum, afectând implicit afacerile firmelor. În acest context,
Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2010 din iunie care stabileşte noi
reglementări pentru creditele pentru consumatori - cum ar fi
eliminarea comisionului de rambursare anticipată - a fost primită
cu entuziasm de clienţi şi de oamenii de afaceri, dar a stârnit
nemulţumirea bancherilor.
După primele şase luni din 2010 băncile locale contabilizează însă
o pierdere cumulată de 56 de milioane de euro din cauza
cheltuielilor tot mai mari cu provizioanele. Este pentru prima în
istoria recentă când sistemul bancar încheie un semestru cu
pierdere. Totuşi, bancherii au continuat să facă eforturi pentru
a-şi îmbunătăţi câştigul din operaţiunile curente, astfel încât
acesta să acopere în proporţie tot mai mare pierderile financiare.
"În iunie 2010, profitul operaţional era cu 20,6% peste cel
înregistrat în aceeaşi perioadă a anului anterior, veniturile
operaţionale scăzând într-un ritm mai lent decât cheltuielile
similare", subliniază raportul BNR. Spre exemplu, băncile şi-au
redus personalul cu 5% pe parcursul anului trecut.
Radu Crăciun consideră că practicarea unor dobânzi mari arată că
băncile au încă un apetit foarte limitat, mai ales în zona
clienţilor persoane fizice.
"Băncile au încă în bilanţurile lor multe active de o calitate
îndoielnică. Principala lor prioritate este să transforme aceste
active în lichidităţi", spune fostul analist economic. Şi BNR
notează că pe parcursul anului 2009 băncile au cerut garanţii mai
mari pentru acordarea de credite - mai ales în cazul companiilor -
în timp ce clienţilor individuali le-au impus un grad de îndatorare
mai mic. Ponderea creditelor cu întârzieri la plata ratelor mai
vechi de 60 de zile - unul din principalii indicatori urmăriţi de
BNR - a urcat constant în ultimii doi ani, depăşind 17% în iunie
anul acesta, de la 5% în toamna lui 2008.
În altă ordine de idei, Crăciun critică şi BNR pentru că a urmărit
cu prea multă determinare stabilizarea cursului, cu costul
menţinerii dobânzilor la lei la niveluri ridicate.
"Cu toate că lichiditatea s-a ameliorat, volatilitatea ratelor de
dobândă a rămas importantă. Băncile au translatat o parte din
aceste incertitudini ale pieţei monetare către companii şi
populaţie, concomitent cu mărirea primei pentru riscul de credit.
Marja ratei dobânzii (faţă de Robor trei luni) pentru finanţarea în
lei a celor două sectoare a fost în creştere, deşi rata de politică
monetară a scăzut continuu", subliniază BNR. Din 2008 şi până în
primăvara acestui an banca centrală a redus dobânda-cheie cu patru
puncte procentuale, respectiv de la 10,25% pe an la 6,25% pe
an.