25 de fabrici închise, 3.000 de oameni disponibilizaţi. „Ne aşteptăm la un nou val de închideri de fabrici în toate industriile în 2011“

Analiştii susţin însă că vârtejul închiderilor de fabrici nu s-a oprit şi că vom vedea noi unităţi de producţie cu lacăte la porţi începând din 2011.

"Închiderea de fabrici este o tendinţă în derulare de mai mulţi ani în România. Acest aspect este deosebit de dureros, ţinând cont de faptul că în comparaţie cu alte ţări nivelul industriei locale este slab. Ne aşteptăm la un nou val de închideri de fabrici în toate industriile în 2011, iar principala problemă este că, ţinând cont de investiţiile străine directe mici şi eficienţa limitată de a atrage noi investitori, România riscă să piardă potenţialul de centru industrial al Europei", a declarat Michael Weiss, vicepreşedinte şi partener al companiei de consultanţă managerială A.T. Kearney.

Atât el, cât şi reprezentanţii companiei de consultanţă imobiliară Colliers International susţin că această tendinţă a fost determinată de mai mulţi factori, dar că principalul motiv care stă în spatele unor astfel de decizii este de multe ori de natură financiară.

"În România, foarte multe fabrici au fost situate în locaţii centrale şi pe terenuri scumpe. De aceea, majoritatea producătorilor aflaţi în această situaţie au decis să relocheze fabrica şi să vândă terenul. Pe de altă parte, unele fabrici deveniseră neprofitabile sau clădirile respective nu mai erau eficiente. Dacă proprietarii au avut ocazia să vândă acea locaţie şi să investească într-o fabrică nouă, mai eficientă, au făcut-o", a declarat Georgiana Andrei, manager retail division în cadrul Colliers International.

Malluri sau blocuri în loc de fabrici

Aceasta a fost situaţia în cazul Bunge, liderul pieţei locale de ulei vegetal, care deţine mărcile Unisol şi Floriol şi care a decis să închidă fabrica Muntenia din Capitală în anul 2005. În urma vânzării terenului către dezvoltatorul spaniol Gea Prasa, americanii au obţinut 29 de milioane de euro, în condiţiile în care fabrica a fost achiziţionată cu aproximativ două milioane de euro cu doar câţiva ani înainte.

Ulterior, producătorul de ulei a închis şi unităţile din Oradea şi Iaşi, dar terenurile acestora nu au fost vândute din cauza crizei, care a determinat scăderea pieţei imobiliare.

"Jucătorii internaţionali îşi optimizează producţia la nivel european pentru a avea mai multe rezultate pozitive în comparaţie cu competitorii, aceştia trebuie să creeze sinergii şi să îşi consolideze portofoliul. Interesul lor principal nu este piaţa locală, ci piaţa internaţională.

Astfel, unităţile de producţie sunt comparate cu rezultatele altor fabrici din alte ţări şi doar cele mai bune vor putea supravieţui", a completat Michael Weiss.

Mutări din "raţiuni de eficienţă"

Spre exemplu, producătorul american Kraft Foods a închis anul trecut fabrica de ciocolată de la Braşov, singura unitate de producţie a grupului la nivel local, şi a disponibilizat 440 de angajaţi pentru a reloca activitatea în Bulgaria. La momentul anunţării deciziei, reprezentanţii companiei susţineau că au analizat şi opţiunea de a muta fabrica într-o altă locaţie din România, însă în final "raţiunile de eficienţă au dictat mutarea liniilor de producţie pe alte pieţe".

Şi producătorul de băuturi răcoritoare Coca-Cola a mutat anul trecut producţia de la Iaşi, fabrică în care lucrau 75 de persoane, în Republica Moldova, ca urmare a "evaluărilor periodice de activitate şi infrastructură", în condiţiile în care fabrica de la Iaşi producea în principal pentru Republica Moldova.

Un alt factor care a stat în spatele deciziilor de a închide unităţile locale au fost noile cerinţe de adaptare a standardelor locale la cele ale Uniunii Europene, după aderarea României în 2007. "Noile standarde de mediu şi de sănătate impuse de Uniunea Europeană determină noi investiţii în unităţile de producţie. Dacă aceste investiţii nu sunt justificate de o producţie profitabilă, companiile nu au alte opţiuni decât de a închide fabrica", a afirmat vicepreşedintele A.T. Kearney.

Lipseşte optimismul

Michael Weiss a subliniat că în prezent, un număr semnificativ de fabrici din întreaga industrie a României nu sunt modernizate, nu doar din punctul de vedere al utilajelor, ci şi al echipamentelor şi al clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea.

"Există în România unele industrii care sunt semnificativ sub standardele de producţie şi tehnologie ale Uniunii Europene."

Acesta a fost motivul care a condus la închiderea fabricii de bere Azuga, achiziţionată de Ursus Breweries, liderul pieţei locale a berii şi producătorul mărcilor Timişoreana şi Ursus, la începutul anului 2009.

Filiala locală a grupului SABMiller a anunţat că va închide unitatea de producţie din Azuga la aproximativ şase luni de la achiziţia pachetului majoritar de acţiuni, motivând că ia această decizie din cauza "situaţiei tehnice şi a capacităţii mici de producţie, fără posibilitate de creştere în viitor", potrivit declaraţiilor de la acel moment ale reprezentanţilor companiei.

Analiştii susţin că în condiţiile actuale, caracterizate de vânzări în scădere şi marje de profit erodate, închiderile de fabrici vor continua şi anul viitor.

Pe fondul crizei economice, resimţită mai puternic în Europa de Est decât în statele din vestul continentului, este foarte posibil ca producătorii să invoce nevoia de creştere a eficienţei şi reducerea costurilor pentru a trage obloanele şi la alte fabrici în viitorul apropiat.

De la 125 la mai puţin de 20 de fabrici de bere

Numărul fabricilor de bere a scăzut dramatic în România, de la 125 de centre de producţie în 1994 la mai puţin de 20 în prezent. Bilanţul ultimului an în această industrie arată că aproape 520 de oameni au rămas fără locuri de muncă, trei fabrici de bere cu tradiţie din Haţeg (Hunedoara), Azuga şi Blaj (Alba) şi alte două de dimensiuni mici din Galaţi şi Ialomiţa au fost închise.

Producătorii susţin că investitorii au fost atraşi de industria locală a berii deoarece România are un consum de bere peste medie şi o populaţie de peste 20 de milioane de locuitori, iar reducerea rapidă a numărului de unităţi de producţie a berii a fost determinată de dorinţa lor de a obţine primul loc în piaţă. De aceea, în timp ce primele trei multinaţionale din industria berii au căutat să facă cât mai multe achiziţii, berarii mici şi-au vândut afacerile ca urmare a oportunităţilor şi a boom-ului economic care a fost până în 2008.

Astfel, spre deosebire de celelalte state din centrul şi estul Europei - Cehia, Polonia sau Ungaria - unde berarii mici joacă încă un rol important, pe piaţa locală peste 95% din business este făcut de cinci, şase jucători (Ursus Breweries, Heineken, Bergenbier, Tuborg, Romaqua şi European Drinks), în timp ce producătorii mici pot fi număraţi pe degete. Dacă România mai are mai puţin de 20 de fabrici de bere după cele trei închideri din ultimul an, în Cehia sunt peste 125 de producători mici de bere, în Polonia 70 iar în Ungaria 55, potrivit datelor asociaţiei Berarii Europei, care citează un studiu al Ernst & Young din anul 2009.

Cu toate acestea, încă există posibilitatea creşterii numărului de fabrici prin dezvoltarea producătorilor mici de bere regionali, un segment de piaţă în care nu s-a mai investit în ultimii ani.

De construit mai mult au construit românii

Ce companii au investit în construirea unor fabrici de la zero în ultimii ani

• Producătorul brandului de băuturi răcoritoare Pepsi a deschis anul trecut o fabrică în localitatea Dragomireşti, judeţul Ilfov, în care va ajunge la investiţii totale de 150 mil. dolari
• Albalact, producătorul lactatelor Zuzu şi Fulga, a inaugurat în 2007 o unitate de producţie la Oiejdea, în Alba, după o investiţie de 17 mil. euro
• În urmă cu doi ani, Romaqua Group - producătorul Borsec - a dat drumul la fabrica de bere Albacher din Sebeş, Alba, după o investiţie de 39 mil. euro
• Producătorul berii Tuborg a investit peste 10 mil. euro în fabrica de apă minerală din Bilbor, judeţul Harghita, deschisă anul acesta
• Omul de afaceri Jean Valvis a alocat 12,5 mil. euro pentru fabrica de apă minerală din Suceava în care va produce din acest an brandul Aqua Carpatica
• Producătorului de lactate israelian Tnuva a finalizat în 2007 investiţia de peste 50 mil. euro în fabrica de la Popeşti-Leordeni
• Transavia a investit 17 mil. euro într-o fabrică de semi-preparate şi cârnăciori din carne de pasăre în Oiejdea, judeţul Alba, în urmă cu doi ani
• Tot în 2008, producătorul de conserve de carne Scandia Română a alocat 30 mil. euro într-o nouă fabrică de conserve şi mezeluri din Sibiu

Fără fabrici de ciocolată cu tradiţie

Fabrica de ciocolată Poiana din Braşov, care a trecut prin trei regimuri în circa 100 de ani şi care a fost prima investiţie a americanilor de la Kraft Foods în România, şi-a închis definitiv porţile odată cu transferul ultimelor două linii la Ghimbav, într-o fabrică deţinută de RAP Group. Cele mai multe din liniile de producţie ale fabricii Poiana au fost transferate la finele anului trecut într-o fabrică deţinută de Kraft Foods în Bulgaria, astfel încât în acest moment majoritatea produselor din portofoliul local al companiei americane sunt importate. Kraft este cea mai mare companie activă pe piaţa locală a ciocolatei, cu branduri precum Milka, Poiana sau Africana.

Americanii au venit în România în anul 1994, când au achiziţionat de la stat fabrica Poiana Produse Zaharoase din Braşov, în urma unei tranzacţii de 4-5 milioane de dolari. Reprezentanţii companiei au declarat că în cei 15 ani de operare Kraft a investit circa 30 mil. dolari în locaţia sa de producţie din Braşov.