Internetul şi arta. eBay-ul, tranzacţiile online şi falsurile

O ştire de ultimă oră ne informează că aproape 500 de falsuri ale unor tablouri "semnate" de artişti moderni precum Matisse, De Chirico sau René Magritte au fost reperate în colecţiile unor amatori de artă din Italia. Lucrările, în valoare de aproximativ 7 milioane de euro, fuseseră achiziţionate cu bună credinţă de către colecţionarii respectivi direct de pe net. Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Cum se cumpără şi cum se vinde artă pe net?

Un exemplu prestigios: eBay, cunoscuta companie americană de comerţ online, este, în momentul de faţă, după cunoştinţa noastră, cea mai mare firmă din lume axată pe licitaţii pe internet. A început să funcţioneze în 1995 (sediul social al firmei este în Sillicon Valley, în San José) şi a devenit o referinţă mondială în sectorul său de activitate, având, în momentul de faţă, 276 de milioane de membri înscrişi. A proliferat în numeroase ţări de pe glob şi a absorbit numeroase firme concurente, iar afacerea care, la început, a fost "de la persoană particulară la persoană particulară", a devenit din ce în ce mai mult o platformă "de la comerciant la persoană particulară" ("Business-to-Consumer"); altfel spus, oferă un grad de garanţie sporit, fie că ne referim la varii obiecte noi, fie la obiecte artistice. Arhitectura întreprinderii este, cel puţin în intenţia întemeietorului său, Pierre Omydar, întemeiată pe încredere. Primul obiect vândut pe eBay a fost un pistol laser defect. Suma finală de achiziţie: 14,83 de dolari. Surprins, Omydar l-a contactat pe câştigător şi l-a întrebat dacă ştie că scula este nefuncţională. Omul, onest şi sec, i-a răspuns pe e-mail: "Colecţionez lasere defecte." Sună bine şi dă siguranţă, chiar dacă e o fabulă.
Ideea de licitaţie on-line a fost într-adevăr genială şi ajuns, în momentul de faţă, să aducă profituri uriaşe (în 2008, doar, beneficiul firmei, sic!, a fost de 1,7 miliarde de dolari), ca urmare a faptului că pe eBay se scot zilnic la licitaţie şi deci îşi schimbă proprietarul milioane de obiecte, noi sau second hand, precum: collectibles sau collectors, obiecter de artă, aparate casnice, aparate electronice, unelte, mobilă, autoturisme şi piese de schimb, bijuterii, îmbrăcăminte, CD-uri sau viniluri, cărţi etc.
Practic, cu excepţia obiectelor interzise prin lege, aici se pot scoate la licitaţie orice de fel obiecte. Regulile de funcţionare şi cele ale afişajului (anunţarea ultimei oferte) pot fi citite pe site, dar, înainte de a începe jocul licitaţiei, e bine să ştiţi că ofertantul trebuie întotdeauna să stabilească sfârşitul licitaţiei sale pentru o anumită zi, oră, minut şi secundă şi că vânzătorul este totdeauna obligat să livreze un obiect ce corespunde exact cu descrierea făcută chiar de el (răspunde pentru corectitudinea descrierii articolului). Desigur, în această ultimă privinţă, când este vorba despre opere de artă, uneltele înşelăciunii şi gropile ignoranţei sunt greu de evitat. Pentru că, nu-i aşa, atunci când descrii un laser funcţional şi expediezi câştigătorului licitaţiei unul care nu merge, situaţia e simplă. Ce te faci însă când vine vorba despre o pânză de Ţuculescu, semnată cu faimosul triunghi (lesne de imitat), şi care este executată de falsificator de talent? Obiectul, nu-i aşa, corespunde descrierii. De aici şi plasele/ţepele numeroase. Asta nu înseamnă, însă, că nu se pot da şi lovituri măiastre.
Ca să se finanţeze, eBay ridică, în schimbul serviciilor sale, un comision pentru fiecare dintre tranzacţii. Întotdeauna, cel care plăteşte este vânzătorul, cumpărătorul fiind scutit de orice obligaţie financiară faţă de firmă. La sfârşitul tranzacţiei, vânzătorul şi cumpărătorul îşi dau note reciproc. Evaluările prin notă pot fi însoţite de un comentariu de un rând, care, la rândul lor, pot primi un răspuns scurt. Notele şi comentariile constituie cheia de boltă a întregului sistem fiindcă, datorită lor, vânzătorul îşi poate face o idee despre cumpărătorul său şi invers. Numărul de tranzacţii şi procentajul de notări pozitive este indicat în profilul fiecărui utilizator. E limpede, deci, că e riscant să vindeţi/cumpăraţi de la utilizatori cu un procentaj scăzut de note pozitive.
Cel mai vizibil magazin online de la noi se numeşte okazii.ro şi posedă o secţiune "Artă şi antichităţi", cu numeroase subsecţiuni, de la "artă africană" până la "obiecte liturgice".
Din regulamentul de funcţionare, în mare măsură asemănător cu cel al eBay, spicuim, spre întărirea ideii de risc pe care o presupune jocul de-a licitaţia on-line, dar şi spre a sublinia onestitatea unui organizator complet dezangajat:
"Organizatorul acestei licitaţii nu verifică, nu urmăreşte şi nici nu controlează articolele puse în vânzare la licitaţia sa. Organizatorul acestei licitaţii pe Internet nu verifică, nu urmăreşte şi nici nu controlează utilizatorii individuali ai licitaţiei. Organizatorul nu poartă nicio răspundere pentru articolele oferite spre vânzare la licitaţie.
Astfel, noi nu putem deţine controlul asupra proprietăţilor utilizatorului, asupra calităţii şi siguranţei articolelor vândute sau cumpărate. De asemenea, nu putem urmări daca s-au respectat prevederile legale; a bunurilor vândute şi cumpărate; formularele pentru vânzarea sau cumpărarea de bunuri; capacitatea şi posibilitatea vânzătorului de a duce la îndeplinire vânzarea produselor oferite, capacitatea cumpărătorilor de a cumpăra produsele care îi interesează.
Obligaţiile Organizatorului acestei licitaţii pe Internet nu includ implementarea unui control deplin asupra informaţiilor afisate de către utilizatorii acestei licitaţii pe Internet."