Mai este moneda proprie un avantaj clar pentru economia românească, ca acum 130 de ani, când s-au pus bazele BNR?

Leul, apărut pentru prima dată ca monedă fizică în 1867, venea să întărească unitatea şi identitatea naţională, născându-se cu mari dificultăţi şi în ciuda voinţei imperiilor otoman şi austro-ungar, în a căror zonă de influenţă se afla România atunci.

Existenţa unei monede proprii, care oferă capacitatea de a conduce o politică de curs de schimb, a fost unul dintre avantajele pe care BNR le identifica în cazul României chiar şi la începutul actualei crize economice, în 2008. Într-adevăr, leul s-a depreciat începând din 2007, iar aceasta a ajutat la corectarea dezechilibrului sectorului privat. Totuşi, creşterile rapide de salarii şi pierderea pieţelor externe nu au mai putut fi compensate în totalitate de deprecierea leului, deşi acesta a coborât la minime istorice, iar în 2010 a fost nevoie de măsuri fiscale dure (tăierea salariilor, majorarea impozitelor şi o încercare de reducere a pensiilor) pentru corectarea dezechilibrului fiscal.

România a avut în 2009 una dintre cele mai dure contracţii economice dintre statele Uniunii Europene, de 7,1%, însă nu la fel de dramatică precum în cazul statelor baltice, care au un regim de curs fix, iar şocul a fost resimţit direct în economie, scăderile fiind de două cifre.

Ar fi însă un avantaj trecerea la moneda unică europeană?

"În ultimă instanţă depinde unde vrem să ne plasăm, ce vrem să fim. Dacă vrem să fim o economie puternică, atunci apartenenţa la zona euro ne aduce clar beneficii. Dacă vrem să rămânem în mlaştina noastră cu lipsă de productivitate, suntem mai protejaţi cu moneda proprie", spune Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Administraţie al UniCredit Ţiriac Bank.

La rândul său, Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale, spune că economia românească se află în cu totul alte coordonate acum faţă de momentul la care a făcut pasul spre o monedă proprie

"Când România s-a înfiinţat ca ţară, erau 52 de ţări, iar noi eram pe locul 40 ca forţă economică. Acum sunt peste 200 de ţări. Ceea ce, la limită, putea să însemne un atu - moneda proprie - acum nu mai este un atu. Aceasta este perspectiva istorică", apreciază Lazea.

Economistul-şef al BNR notează că moneda unică europeană a venit tocmai din dorinţa statelor vest-europene, care văd cum treptat îşi pierd influenţa pe plan mondial în faţa noilor puteri - China, India, Rusia sau Brazilia - de a-şi consolida poziţia competitivă. "S-a schimbat raportul de forţe mondial. Ţările euro, dintre care o parte încă îşi mai închipuie că sunt puteri mondiale, trebuie să se pregătească pentru următorii 20-30 de ani, când vor deveni tot mai puţin dominante. Euro este unul dintre instrumentele prin care ţări altădată puternice, dar acum tot mai puţin relevante, pot să îşi unească forţele", spune Lazea. El subliniază că experienţa României din perioada comunistă, în care s-a încercat o "autarhie completă" prin producerea pe plan local a tuturor bunurilor necesare, arată că izolarea nu este o opţiune viabilă.

"Din toate ţările lumii, România este exemplul cel mai clar că o ţară nu poate trăi în autarhie, să se bată de la egal la egal cu marile forţe ale lumii. Lecţia asta nu a fost învăţată nici măcar în România", spune Lazea.

Adoptarea euro în 2015, un obiectiv prea ambiţios

La puţin timp după aderarea României la Uniunea Europeană, în primăvara anului 2007, BNR anunţa pentru prima dată obiectivul de trecere la euro la orizontul anului 2014. De-a lungul timpului au existat atât discuţii legate de amânarea aderării la zona euro, cât şi de grăbirea procesului.

În noul context macroeconomic marcat de criza prelungită, adoptarea euro la 1 ianuarie 2015 nu mai poate să fie un orizont de timp realist. Chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a anunţat recent că programul de adoptare a euro de la 1 ianuarie 2015 trebuie rediscutat, inclusiv ţinta stabilită, pentru ca obiectivul să fie credibil.

Principala problemă este legată de ajustarea deficitului bugetar, care anul acesta urcă din nou spre 7% din Produsul Intern Brut, faţă de un plafon de 3%, cerut de Tratatul european.

În plus, inflaţia, dobânzile pe termen lung şi chiar stabilitatea relativă a cursului de schimb ies din parametrii europeni care ar trebui atinşi până în 2012, pentru intrarea în anticamera zonei euro. "Mi-e greu să cred că mai sunt şanse pentru 2015. Categoric, un program de aderare ar fi un stimulent puternic (pentru realizarea reformelor - n. red.), dar pentru asta este nevoie de voinţă politică, viziune, competenţă şi mai ales leadership", spune şi Dan Pascariu. Economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, evită acest subiect. "Analiza când, cum şi de ce este o discuţie interminabilă."

Analiştii estimează că adoptarea euro ar putea fi amânată pentru 2017 sau chiar după 2020 pentru ca economia României şi finanţele publice să aibă timp de pregătire pentru intrarea în zona euro. Înainte de adoptarea propriu-zisă a euro, ţările candidate trebuie să treacă printr-o perioadă intermediară de doi ani în care să fie testată stabilitatea cursului de schimb leu/euro în cadrul unui interval maxim de Ă/- 15%.

Celelalte criterii de convergenţă sunt legate de stabilitatea fiscală (deficitul bugetar şi nivelul datoriei publice), stabilitatea preţurilor (inflaţie) şi nivelul ratelor dobânzilor.