Care sunt cele mai mari 20 de parcuri eoliene locale şi cine sunt investitorii care au aruncat în bătaia vântului sute de milioane de euro

Potrivit datelor de la începutul lunii august ale Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică, 19 din primele 20 de proiecte ca dimensiune care au trecut de această fază de avizare, cea a obţinerii contractelor de racordare, sunt localizate în Dobrogea, în diferite localităţi din Tulcea sau din Con­stanţa, un singur investitor alegând Galaţiul pentru a-şi realiza investiţia.
Semnarea con­­tractului de racordare la reţea, fie că este vorba de reţeaua de electricitate administrată de Tran­selectrica sau de cele care sunt controlate de către distribuitorii de energie, cum ar fi Enel (Italia), CEZ (Cehia), E.ON (Germania) sau de către Electrica, este o etapă importantă în realizarea unui proiect eolian, următorii paşi pe care un investitor trebuie să-i parcurgă fiind punerea sub tensiune a capacităţilor de producţie, obţinerea autorizaţiei de mediu şi a licenţei de producere.
Practic, de când un investitor semnează un contract de racordare cu operatorul reţelei electrice unde urmează să fie amplasat un parc eolian, trebuie să înceapă construcţiile.

133 de proiecte cât cinci reactoare de la Cernavodă

În total, potrivit datelor Transelectrica de la începutul lunii august, aveau contracte de racordare la re­ţea 133 de proiecte cu o capacitate cumulată de peste 3.600 MW, ceea ce reprezintă echi­valentul a circa cinci reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă.
"Teoretic, dacă ai deja un contract de racordare la reţea, înseamnă că eşti dispus să mergi mai departe. Semnarea acestui contract înseamnă că eşti dispus să plăteşti o taxă de racordare la reţea a cărei valoare depinde de soluţia tehnică pe care o are fiecare proiect în parte. Este un pas destul de costisitor pe care nu îl faci dacă nu vrei să mergi mai departe", spune Alexandru Teodorescu, consultant independent în domeniul energiilor regenerabile.
Comparativ cu proiectele care au doar avizul de racordare la reţea, parcurile eoliene care deja au semnat un contract au o şansă de realizare mult mai mare.
"Cineva care a ajuns la contractul de racordare este mult mai probabil să-şi ducă inves­tiţia la capăt faţă de cineva care este în faza de aviz de racordare. Ini­ţial erau 21.000 MW în proiecte eoliene care aveau avize de racordare la reţea. Acum, proiectele care au avize au ajuns la 4.700 MW, iar cele care au contracte de racordare au ajuns la 3.600 MW în august de la 2.700 în iunie. Tendinţa este aceea de a se stabili o egalitate între cele două etape de avizare", explică Ionel David, consultant pe relaţii publice din cadrul Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană.

Cine sunt investitorii

Cele mai multe dintre cele 20 de proiecte analizate au fost începute de companii locale, înfiinţate tocmai cu scopul dezvoltării proiectelor de energie eoliană pentru ca o­dată ajunse într-o etapă destul de înaintată să fie vândute către investitori străini. Astfel, dintre cele 20 de proiecte, mai bine de jumătate au fost preluate de mari investitori, cum ar fi CEZ (Cehia), Enel (Italia), Energias de Portugal, Iberdrola (Spania), Verbund (Austria) sau RWE Innogy, divizia de energie regenerabilă a nemţilor de la RWE.
Cel mai cunoscut antreprenor local în ceea ce priveşte proiectele de energie eoliană este omul de afaceri suedez de origine română Emanuel Muntmark.
Acesta a refuzat constant să apară cu declaraţii oficiale în presă, dar proiectele pe care le-a dezvoltat au fost vândute unor firme precum CEZ, Petrom, cea mai mare companie locală, şi recent către ButanGas România. Alte proiecte au fost dezvoltate de companii cu acţionariat cipriot sau de către persoane fizice despre care se ştiu foarte puţine lucruri.
Pe lista celor 20 de mari proiecte eoliene care s-ar putea realiza în România conduce detaşat CEZ care intenţionează să construiască două parcuri eoliene cu o capacitate totală de 600 MW, în valoare de 1,1 miliarde de euro, în localităţile dobrogene Fân­tânele şi Cogealac.
Potrivit celor mai recente informaţii, la Fântânele sunt instalate circa 120 de turbine dintre cele 139 de unităţi planificate, dintre care 90 sunt deja în funcţiune.
În ceea ce priveşte partea de la Cogealac, această investiţie este întârziată din cauza mai multor probleme pe care investitorii le au cu diferite autorităţi locale implicate în procesul de avizare a proiectului.

Un alt mare proiect este realizat de către divizia de energie regenerabilă a Energias de Portugal.

Ce înseamă 2.400 MW în vânt
"Din datele pe care le avem noi, anul acesta ar putea fi puse în funcţiune parcuri eoliene cu o capacitate de 650 MW, cele mai mari investiţii fiind parcul eolian de la Fântânele al CEZ, parcurile pe care le face Energias de Portugal la Peştera şi Cernavodă şi parcul făcut de Enel. Lor li se alătură şi o serie de investiţii mai mici", spune David.
Saltul faţă de 2009 este spectaculos pentru că la sfârşitul anului trecut pe plan local nu erau instalaţi decât 14 MW. "Şi în 2011 tendinţa va fi clar crescătoare", spune Teodorescu.

Doar un sfert din bani rămân în ţară

Cei 2.400 de MW din primele 20 de proiecte eoliene din România care au contracte de racordare la reţea ar presupune investiţii de peste
3,8 miliarde de euro, ţinând cont de faptul că învestiţia într-un MW eolian costă între 1,6 şi 1,8 milioane de euro. Statisticile europene arată însă că aproximativ 75% din valoarea unui proiect eolian se duce pe partea de echipamente. Cum în România nu există deocamdată producători de turbine eoliene, cea mai mare parte a unei investiţii în eoliene se duce la export, către firme cum ar fi General Electric, Siemens sau Vestas care au experinenţă în acest domeniu. Astfel, din cei
3,8 miliarde de euro pe plan local ar mai rămâne aproximativ un miliard de euro care acoperă lucrări cum ar fi realizarea fundaţiilor, partea de conectare la reţea sau construcţia de drumuri.
"Cele mai multe locuri de muncă pentru un proiect eolian sunt create de lucrările de drumuri, fundaţii şi realizarea instalaţiilor electrice. Locurile de muncă majoritare într-o investiţie eoliană sunt create în faza de creare a câmpului eolian", explică David. Potrivit acestuia, deşi echipamentele sunt montate cu specialişti din partea firmelor producătoare de turbine eoliene, aceştia la rândul lor au nevoie de cazare în România, de mâncare, necesităţi care creează la rândul lor valoare pentru economia locală.