Premiantul Gérard Tonnon
Agitată de proiecte dinamice, de promisiuni curajoase şi de aspiraţia spre diversitate, Galeria Dialog a Sectorului 2 găzduieşte în premieră, până pe 28 septembrie, expoziţia unui artist de peste hotare. Este vorba despre belgianul Gérard Tonnon, descins din regiunea valonă Gerpinnes tocmai în buza Oborului bucureştean ca să ne transmită "Un mesaj de viaţă"* (foto 1).
Despre el, jurnalul "Vers l'Avenir" nota: "Gérard Tonnon, pictor
suprarealist, revelează, prin pictură, viziunea sa asupra lumii"
(citat din catalogul expoziţional). Tot aşa, într-un gest de
curtoazie critică, Tudor Octavian, cel care a prezentat expoziţia
la vernisaj (curator: Ruxandra Garofeanu), îl alătura, (într-un
elan ducassian, de tipul celui care strângea laolaltă maşina de
cusut şi umbrela pe masa de operaţie), suprarealismului.
În ceea ce ne priveşte, cea mai densă patină supra-realistă a
expoziţiei ni s-a părut conferită de lista de premii care, de-a
lungul scurtei sale cariere, au încununat eforturile artistice ale
dlui Tonnon. O reproducem, spre lămurire, după site-ul maestrului
(http://gerard-tonnon.be): 1996, medalie de aur în cadrul
concursului Jean-Pol Demacq, pentru lucrarea în pastel "Energie";
1997, medalie de aur pentru pictură în ulei (unde şi cum - nu se
precizează); 1998, medalia "Vermeil avec mention", la marele
concurs internaţional al Academiei Lutèse din Paris, secţiunea
Beaux Arts; 2000, în cadrul unei expoziţii a Ministerului
Afacerilor Externe belgian la Coxyde, primeşte Certificatul pentru
Merit Artistic European; aceeaşi Academie Lutèse (care, cel puţin
în grafia cu "s", indicată de autor, nu există pe google.fr.) îi
conferă medalia de aur cu felicitări pentru picturi în ulei; în
2002, Academia revine şi îl premiază cu aur, de data aceasta pentru
sculpturi; în 2004, artistul este selecţionat de către oraşul
Chatêlet "printre suprarealiştii Bruxelles Wallonie" (iată că dl
Octavian ştia ce spune) pentru inaugurarea casei René Magritte; în
2006, "pe drumul consacrării, are loc vizita doamnei Ministru al
Culturii pentru Comunitatea franceză, Fadila Laanan, în atelierele
artistului din Gerpinnes"; în 2007, Marele Premiu internaţional al
Walloniei, medalie de aur. La o Olimpiadă a suprarealismului, unde,
desigur, ar lua tot aur, artistul ar concura, potrivit propriei
sale opţiuni (vezi, din nou, site-ul), la secţiunea "suprarealism
fantasmagoric".
Dl Tonnon (n. 1946) a început să picteze târziu, în urma unui
tragic accident autobiografic. Avea o fabrică de cherestea, care,
în 1986, i-a fost luată de ape în urma unor inundaţii (eveniment
pentru care îi transmitem sincerele noastre regrete). "Incapabil
financiar şi psihologic de a porni de la zero, se refugiază în
mijlocul naturii şi începe să-şi transpună ideile pe pânză.
Autodidact, a început cu acuarela, pentru ca foarte repede să-şi
dea seama că pictura reprezintă un mijloc mai bun de a-şi exprima
percepţiile, sentimentele, ideile şi constatările privind lumea
ce-l înconjoară" (text nesemnat din catalogul expoziţional şi care
reia, cu nuanţe nesemnificative, aserţiunea adâncă din Journal de
l'Avenir).
Să vedem, dar, care este viziunea tonnoniană asupra lumii: o pânză
înfăţişează un măr (fructul) înăuntrul căruia creşte un măr
(copacul) înflorit; într-o formă de ou se plimbă o găină (foto 2);
o jună mamă (văzută din spate) în deshabillé stă la mijlocul unei
balanţe pe tereziile căreia se află, într-o parte, un copil, iar în
cealaltă un calculator (toată instalaţia, pentru a căpăta un subtil
sens universal, se sprijină pe un glob pământesc - foto 3); o
corabie cu pânzele umflate e înţepenită între nişte dune de nisip
(foto 4); pe un pisc de munte retezat (în regimul favorit al
pictorului, cel nocturn, iluminat selenar), un bărbat joacă şah cu
un copac cu sâni sau, dacă doriţi, cu o femeie cu crengi (foto 5);
din nou noapte, din nou lună, în fundal un copac desfrunzit, în
prim-plan o frunză pe care se vede umbra unui cuplu de îndrăgostiţi
(foto 6); şi iar peisaj cu lună, copac şi lac, totul văzut de astă
dată pe gaura cheii (foto 7).
În privinţa tehnicii, lucrurile stau aşa cum se vede: penel naiv,
dar care nu vrea să rămână în aria picturii naive, care nu-şi asumă
limitele. În privinţa viziunii, dl Tonnon se ridică la nivelul unui
caricaturist modern, care spune poveşti sapienţiale, cu tâlcuri
morale, ce vor să stârnească perplexitate sau "bune sentimente" cu
iz ecologic, pacifist sau larg umanist. Totul în mici sfere
suprapuse dens, ca foile verzei de Bruxelles.
*) Gérard Tonnon, "Un mesaj de viaţă", 31 august - 28 septembrie,
Galeria Dialog, str. Chiristigiilor 11-13
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universităţii
Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză.
Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) la
Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară,
cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale,
începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţii
din ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum de
interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul
de Duminică.