Trei feţe ale femeii

Numele scriitoarei Zeruya Shalev a depăşit graniţele Israelului, romanul care a consacrat-o - "Viaţa amoroasă" (1997) încununat cu trei premii în propria ţară (Cartea de Aur, Cartea de Platină şi ACUM) i-a adus şi dublă recunoaştere în spaţiul cultural german - ecranizare de succes în regia Mariei Schrader şi plasarea pe lista din prestigioasa revistă Der Spiegel cuprinzând cele mai bune douăzeci de romane din ultimii patruzeci de ani, alături de Saul Bellow, J.M. Coetzee şi Philip Roth.
Şi celelalte două romane care compun o originala trilogie au devenit bestseller, traduse în peste 20 de ţări şi distinse cu premii literare: Corine - Germania, 2001, Amphi - Franţa, 2003 şi Wizo - Franţa, 2007. "Thera" încheie publicarea în limba română a trilogiei ale cărei romane au apărut, în altă ordine decât ediţiile originale: "Viaţa amoroasă" (Editura Humanitas fiction, 2009) şi "Soţ şi soţie" (Editura Polirom, 2008), ambele traduse din ebraică de Ioana Petridean.
Cum se explică succesul de public al unei romanciere cu un stil dens şi întortocheat, care mizează pe analiza psihologică, făcută într-o manieră surprinzător de alertă, încât cititorul o urmăreşte cu sufletul la gură? Zeruya Shalev scrie despre condiţia femeii şi alegerile pe care le face, despre trei feţe pe care le arată ori ascunde celorlalţi şi uneori şi sieşi: fiică, soţie şi mamă. De aceea trilogia s-ar putea numi "trilogia cuplului" sau "căutarea de sine" ori pur şi simplu trilogia feţelor feminine
Fiecare chip are distorsiuni şi ambiguităţi, din contradicţii şi tentative de armonizare vine tensiunea uluitoare ce defineşte personajele feminine aflate în centrul fiecărui roman. În toate o tânără femeie căsătorită se desparte de un soţ pe care l-a iubit şi încearcă să afle ce o nemulţumeşte, ce îşi doreşte cu adevărat, cine este ea în raport cu fiinţele apropiate, fie părinţi, soţ ori alt bărbat, copil.
În "Viaţa amoroasă" chipul dominant este al fiicei, trecutul părinţilor oferă cheia căutării ei din prezent. În "Soţ şi soţie" domină ipostaza de soţie, iar în "Thera" cea maternă are o maximă pregnanţă. Cele trei romane au epică şi personaje diferite, totuşi unitatea le-o dă problematica şi experienţele comune trăite de personajele principale: drama copilăriei cu părinţi acaparaţi de propriile ambiţii ori suferinţe, iubirea şi căsătoria ca refugiu salvator, criza intervenind în viaţa cuplului şi mai ales nevoia căutării de sine.
"Thera" are ca personaj feminin pe Ella Müller care se decide să divorţeze, deşi toţi cei din jur nu înţeleg hotărârea ei, o avertizează asupra urmărilor: părinţii, soţul însuşi, cunoscuţi ori prieteni ai familiei. Singura persoană care crede că nemulţumirea ei este una profundă şi încă neclarificată faţă de sine are profesia de psiholog. Drama ei se naşte din schimbările pe care le aduce copilul în viaţa cuplului: ca mamă, Ella îşi centrează atenţia asupra fiului, frustrările bărbatului sporesc şi se resimt tot mai puternic.
Dar, odată ajunsă într-un asemenea punct critic, Ella începe să-şi analizeze căsnicia şi toate întâmplările care au adus-o până aici, de la iubirea adolescentină cu tentă funebră la pasiunea pentru arheologie. Simultan, constată cât de greu acceptă ea însăşi urmările: fiul ei trăieşte două vieţi, una cu mama, alta cu tatăl lui, fiecare incompletă, fiindcă îl vrea şi pe celălalt alături. Întâmplările se precipită: la grădiniţa fiului cunoaşte alt cuplu şi se petrec interferenţe care duc la altă despărţire, alte frământări, altă iubire.
Zeruya Shalev scrie un roman al complicatei condiţii feminine, unul al cuplului şi al vieţii de familie, construind totodată un subtil roman mitic dintr-un puzzle de referinţe biblice şi istorice despre Thera, cetatea distrusă, şi impactul avut asupra Egiptului şi a poporului evreu. Cititorul va pendula între cele două arheologii, una ţine de straturile civilizaţiilor şi tainele trecutului, alta de sondarea sufletului şi de misterele ce determină alegeri, fiecare oferindu-i surpriză peste surpriză.

Zeruya Shalev, "Thera", traducere din limba ebraică şi note de Any Shilon, Editura Polirom, 2010; 574 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.