Opinie Dragoş Damian: Şi dacă piaţa creşte cu 35%, noi ce mai vrem?

Autor: Dragos Damian 12.09.2010

Eu unul am aşteptat cu sufletul la gură ca vechiul meu prieten şi veteranul farmaceuticelor, Petru Crăciun de la Cegedim, să anunţe public datele pieţei farmaceutice pentru trimestrul 2 şi cele consolidate pentru semestrul 1 din 2010, date pe care de fapt industria le ştia deja de două luni - şi în acelaşi timp am aşteptat să văd cum va prelua presa de afaceri informaţia.

Asta şi pentru că presa de afaceri ştie că datele pentru trimestrul 1 nu sunt relevante, pentru că de-abia începe capitalizarea anului nou, influenţele sezoniere sunt importante şi variaţiile cursului de schimb perturbă substanţial perspectiva.

Şi atunci trimestrul 2 aduce mult aşteptata clarificare. Aşadar, un "avans uriaş" în piaţa farmaceutică de 35% faţă de perioada similară a anului 2009, de altfel cea mai bună creştere a unui trimestru 2 din ultimii 5 ani. Creşterea este fără îndoială mai importantă în farmacii, ducându-se până la 40% pentru că dezastrul din spitalele din România a mutat consumul de medicamente de spital în farmacii. Mai mult însă, cresc şi volumele cu circa 14,2% în farmacii, asta însemnând cel puţin teoretic un acces mai bun la medicamente. Şi dacă experţii financiari doresc o analiză şi mai detaliată, până şi genericele au crescut cu circa 20% prin lansarea unor blockbustere, chiar dacă continuă să stea modest în umbra creşterii exuberante de aproape 50% a medicamentelor inovative.

Aşa că, de ce la publicarea acestor date, care arată cel mai mare avans al unei pieţe farmaceutice din UE (de fapt probabil din lume) şi o utilizare de vârf a produselor de ultima generaţie, noi toţi, pacienţii, medicii, farmaciştii şi bineînţeles industria, nu am ieşit în pieţe pentru a încinge o horă a veseliei?

Pentru că în spatele acestor cifre contextul este complicat, realitatea este întunecată şi perspectiva este descurajantă.

În primul rând pentru că "efectul de bază" perturbă grav imaginea - orice creştere este mare faţă de o bază de comparaţie mică, cum a fost suprareglementatul trimestru 2 din 2009 - de fapt, consumul de medicamente rămâne la 45 euro / capita, minuscul faţă de media europeană. La fel, noul curs de schimb intrat în vigoare la 1 aprilie 2010 a dus statisticile în sus, schimbarea marjelor comerciale a intensificat ascensiunea, iar practici marginale neigienice de genul reexporturilor şi recirculării completează tabloul "avansului uriaş".

Şi mai ales pentru că în spatele acestor cifre stă un lucru foarte trist: nimic din ceea ce s-a consumat în 2010 nu a fost încă plătit producătorilor, care capitalizează (deja) inconştient piaţa, fără să monetizeze. Poate că chiar îi interesează soarta pacienţilor, poate că nu vor să piardă o piaţă interesantă din punctul de vedere al oportunităţii pe termen mediu sau poate că riscul defaultului vertical prin stoparea capitalizării a devenit prea mare pentru a te mai opri - indiferent de explicaţia de afaceri pe care o vor da, producătorii nu au încasat un leu din contravaloarea medicamentelor desfăcute în 2010.

Termenele de plată au ajuns la 300 de zile, nu există un orizont clar de timp în care resursele alocate la rectificarea din august - atenţie, la cererea FMI - vor fi debitate, criza de lichiditate emană practici insalubre şi sunt slabe şansele ca mai devreme de 2012 această situaţie să se amelioreze.

Şi atunci este clar că vrem ca toată această farsă să înceteze şi să stăm la sfat cu autorităţile ca să stabilim o direcţie de acţiune pe cel puţin 5 ani de acum înainte, ca să fim siguri că măcar atunci sistemul de sănătate va fi transparent, sustenabil şi accesibil întregii populaţii.

A, şi să nu uit să mai spun odată ceea ce eu personal vreau de multă vreme, şi anume ca industria farmaceutică să fie privită ca o sursă de dezvoltare industrială şi creştere economică pentru România.

Dragoş Damian este CEO al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy