Băncile au plătit 391 mil. euro în iulie pentru finanţările de la acţionari

Băncile locale au făcut în iulie plăţi de 391 de milioane de euro reprezentând dobânzi şi rambursări de principal în contul depozitelor pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor - care reflectă în general finanţări acordate de acţionarii lor din străinătate, prin mecanisme financiare complexe.

Soldul depozitelor pe termen mediu şi lung ale nerezidenţilor era în iulie de 7,3 miliarde de euro, în creştere marginală faţă de luna precedentă, potrivit datelor BNR. Vârful istoric al acestor depozite a fost atins în martie, la 7,44 miliarde de euro, însă de atunci s-a înregistrat un uşor recul, iar ulterior o stabilizare. Cumulat de la începutul anului, băncile locale au plătit în contul acestor depozite puţin peste un miliard de euro, faţă de 1,38 miliarde de euro, în aceeaşi perioadă a anului trecut.

"Pot fi nişte rambursări mai mari care s-au suprapus în iulie", spune Vlad Muscalu, analist la ING Bank.

Plăţile de dobânzi în contul finanţărilor ajung să reprezinte singura formă a grupurilor străine de a face încasări pe seama filialelor locale, în condiţiile în care acestea obţin profituri tot mai mici sau chiar pierderi, din cauza provizioanelor pe care le fac pentru a acoperi pierderile din nerecuperarea creditelor acordate. La nivelul cumulat al pieţei bancare, după primele şase luni ale anului se înregistra o pierdere de 56 de milioane de euro, faţă de un profit de circa 100 de milioane de euro, obţinut în primele trei luni ale anului. Pe 2009 băncile locale au obţinut un profit cumulat de 182 de milioane de euro. Rezultatele reflectă însă câştigurile obţinute în general de băncile de talie mare şi o parte din cele de talie medie, în timp ce jucătorii de dimensiuni mai mici se confruntă cu pierderi semnificative.

Majoritatea băncilor locale au un dezechilibru în bilanţuri, în condiţiile în care atrag depozite preponderent în lei, în timp ce creditele sunt acordate în valută. Astfel, apare necesitatea de a atrage fonduri în valută. Practic, băncile locale schimbă leii în exces pe care îi deţin în valută (în general euro), în cadrul swap-urilor (un contract care presupune o vânzare sau cumpărare reversibilă de valută, cu aceeaşi contrapartidă, la cursuri şi momente prestabilite) derulate cu acţionarii. Astfel, banca locală primeşte euro, iar banca-mamă primeşte lei, pe care îi plasează ulterior tot la filiala din România, pe termen lung, pentru a evita constituirea de rezerve minime obligatorii.

Mecanismul de finanţare este atractiv şi pentru acţionari, în condiţiile în care dobânzile pe piaţa locală sunt din nou în creştere. Băncile au ajuns să plătească dobânzi şi mai mari de 8% pe an la depozitele în lei, odată cu răbufnirea inflaţiei după majorarea TVA din vară. Totuşi, această dobândă nu reprezintă un beneficiu net pentru băncile străine, întrucât în cadrul tranzacţiilor swap prin care acestea obţin leii se iau în calcul şi ratele de dobândă la leu.

Competiţia pentru fondurile clienţilor este alimentată şi de nevoia mai mare de finanţare a unor jucători, cum sunt băncile cu acţionariat elen, care nu mai primesc la fel de uşor finanţare de la băncile-mamă şi trebuie să se bazeze în mai mare proporţie pe resursele atrase pe plan local.