Interviul săptămânii - Dan Şucu: Băncile sunt responsabile pentru 80% din şocul cu care a lovit criza economică

Autori: Ioana David , Sorin Pâslaru 14.09.2010

La doi ani de la căderea Lehman Brothers, omul de afaceri Dan Şucu (foto), care controlează grupul de firme Mobexpert, este de părere că şocul în economia românească a fost provocat în proporţie de 80% de bănci pentru că s-a creat o dorinţă de economisire disproporţionată în raport cu posibilităţile, iar consumul a frânat nejustificat de brusc.



"Băncile au trecut de la trage complet volanul spre stânga, adică de la lupta pentru cota de piaţă la credite, la complet volan dreapta, adică la restrângerea creditării şi majorarea dobânzilor la credite şi la depozite. Acest şoc a destabilizat economia la începutul anului 2009", a spus Dan Şucu într-o discuţie cu Ziarul Financiar despre ultimii doi ani din economia românească, în care a luat din nou o poziţie dură vizavi de sistemul bancar.

Dan Şucu, care conduce o afacere de 115 mil. euro, a făcut cronologia evenimentelor din economia românească la doi ani de la căderea băncii de investiţii Lehman Brothers, momentul care marchează începutul crizei economice globale.

Cum a început totul

Dan Şucu este de părere că în toamna anului 2008 când au apărut primele semnale legate de o criză mondială, băncile aveau mult mai multe informaţii decât oamenii de afaceri şi în general restul mediului de business. Atunci acestea au decis să schimbe complet strategia şi de la câştigarea cotei de piaţă prin credite au trecut la atragerea de depozite, oprirea creditării şi majorarea dobânzilor la credite.

"În perioada 2006-2008 băncile au căutat cotă de piaţă, astfel că s-a ajuns la un raport între credite şi depozite de 3 la 1. Cei de aici (managementul băncilor - n.red.) execută ceea ce li se trasează de către băncile -mamă. La un moment dat au primit un nou target: trageţi complet volanul spre stânga, adică nu faceţi altceva decât să luaţi cea mai mare parte din cota de piaţă, la costuri mult mai ridicate. Numai că în momentul în care se trage puternic de volan dinspre stânga spre dreapta se dă peste cap maşina", este de părere proprietarul Mobexpert.

Omul de afaceri recunoaşte că prima dată a sesizat dimensiunea crizei la sfârşitul aceluiaşi an când a participat la prezentări susţinute de economiştii unor bănci "la care a rămas mască" şi care arătau că filialele din România au luat împrumuri de 30 mld. euro de la băncile- mamă şi că "ceva trebuie făcut".

"Nu mi-am dat seama la acea vreme că acel ceva va fi extrem de drastic şi că ei vor lupta pentru cotă de piaţă luând bani de la clienţii existenţi. Ca orice român superficial, m-am uitat la contractele mele, negociate cu avocaţi, pe mai mulţi ani, însă nu ştiam "filmul" în care evoluau clienţii persoane fizice ai băncilor, care era mai important", afirmă Şucu.

Rolul băncilor în criză

Băncile au majorat în toamna anului 2008 şi primăvara anului 2009 dobânzile la creditele aflate în sold, în primul rând la persoanele fizice, motivând că au crescut dobânzile la depozite ca urmare a crizei financiare.

Banca Centrală Europeană a micşorat rapid dobânda de referinţă pentru a ajuta la relansarea economică, dar în România nivelul dobânzilor nu a scăzut, ci dimpotrivă, pentru că dobânzile la credite erau în mare parte calculate pe baza unui indicator netransparent, care depindea de bancă şi nu de Euribor.

Cu mai mulţi bani daţi pe rate, românii au tăiat consumul, care a scăzut cu 15% în 2009. Pieţele de electrocasnice sau de maşini, bazate direct pe finanţare bancară, au scăzut însă şi cu 60%, cum nu s-a întâmplat nici în Ungaria, nici în Cehia sau Polonia. România a intrat astfel în hard-landing, spre surprinderea chiar şi a oficialilor Băncii Naţionale, care au dat deseori asigurări că România nu va fi victima unui astfel de scenariu.

De altfel, însuşi guvernatorul BNR Mugur Isărescum dădea asigurări în mai 2009 că România va avea creştere economică în 2009, în condiţiile în care până la urmă anul avea să se încheie cu o scădere economică de 7%, cea mai dură din Europa de Est.

"A fost ca o maşină de curse care s-a izbit de un zid, în loc să frâneze pe pietriş", explică acum, retrospectiv, omul de afaceri Dan Şucu, cum s-au văzut primele luni din 2009.

Rolul băncilor în adâncirea crizei economice din România este pentru prima dată pus pe tapet de o voce puternică din business, în condiţiile în care discursul public despre evoluţiile macroeconomice din România este "confiscat" în acest moment de oficiali ai băncilor.

"Băncile sunt un actor economic ca oricare altul. Nu văd de ce să nu discutăm rolul lor în evoluţia economiei de doi ani încoace".

"Băncile îşi rezolvă problemele pe baza clienţilor bun-platnici"

În februarie 2009, omul de afaceri a fost primul care a ieşit şi a vorbit despre faptul că băncile "au făcut un vapor de bani" astfel încât creşterile de dobândă nu se justifică.

Şucu spune că toţi apropiaţii au interpretat această declaraţie ca având probleme cu creditele proprii, dar că de fapt el se referea la situaţia în care băncile îşi acoperă propriile greşeli din banii clienţilor existenţi.

Concret, omul de afaceri exprimă atitudinea băncilor astfel: ele îşi rezolvă o problemă creată de entitatea mamă, cea care a decis câştigarea de cotă de piaţă prin credite şi care practic este vinovată de raportul de 3 la 1 dintre credite şi depozite, prin intermediul dobânzilor pe care clienţii deja existenţi le plătesc la credite, în loc să-şi asume problema şi să găsească o soluţie.

Băncile nu au putut impune această strategie decât persoanelor fizice pentru că firmele au avut clauze negociate şi avocaţi plătiţi cu "400 de euro pe oră" care le-au apărat interesele.

Aceasta este situaţia creditelor pentru investiţii pentru că la liniile de credit, adică acele linii de care companiile pot beneficia în orice moment, şi care se renegociază anual, banca şi-a impus politica.

Soluţia lui Şucu pentru businessul propriu? "La magazinele mai vechi, care generează anumite venituri, am încercat să renunţăm sau să micşorăm liniile de credit, iar la celelalte am renegociat".

Pe de altă parte, Şucu mai spune şi că a fost avantajat de faptul că nu avea investiţii în derulare pentru că "banii de investiţii sunt foarte scumpi".

"Băncile nu mai dau credite la această oră pentru investiţii. Tot ce înseamnă credit nou înseamnă de fapt reînnoiri ale creditelor vechi. Situaţia este de aşa natură încât companiile autohtone nu mai au finanţare la un preţ destul de scăzut astfel încât să repornească investiţiile. În acest moment numai companiile străine pot investi, pentru că se finanţează ieftin din străinătate", afirmă omul de afaceri.

"De ce nu există bănci noi? Pentru că majoritatea clienţilor sunt captivi"

"Mă uimeşte posibilitatea de a finanţa cu clienţi existenţi, legaţi de contracte, câştigarea cotei de piaţă. Se vorbeşte despre competiţia în sistemul bancar ca fiind puternică, dar de ce credeţi că nu există nicio bancă nouă în România? Tot ansamblul de potenţiali clienţi sunt înregimentaţi. În condiţiile de astăzi este puţin probabil să găsească o masă suficientă de clienţi care să-i permită o cotă de piaţă de 3-4%", a afirmat Şucu.

Omul de afaceri a identificat în comisionul de rambursare anticipată principala problemă în ceea ce priveşte concurenţa dintre bănci şi a spus în mai multe rânduri că este similar "legării de glie a iobagilor" .

"Dacă ar fi existat Ordonanţa 50 (care elimină acest comision - n.red.) atunci (1998-n.red.) băncile nu şi-ar fi permis mărirea dobânzilor la depozite, urmată de majorarea dobânzilor la credite. (...) Şocul în economie a fost provocat aproape în totalitate de bănci. S-a creat o dorinţă de economisire disproporţionată în raport cu posibilităţile", este de părere omul de afaceri.

Care este în aceste condiţii rolul BNR? Şucu afirmă că Banca Naţională şi-a îndeplinit rolul, acela de a păstra stabilitatea bancară, sistemul fiind chiar "prea sigur", în timp ce Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ar trebui să gestioneze aspectele legate de comisionul de rambursare anticipată.

"De ce să nu existe falimente bancare?" se întreabă Şucu, care apoi afirmă că se aşteaptă ca astfel de lucruri să se întâmple sau să existe investiţii ale băncilor-mamă pentru a-şi susţine filialele.

El a mai spus că pe baza profiturilor pe care băncile le-au făcut în România s-au obţinut "bonusuri mai mult decât serioase acasă".

1 miliard de euro trebuie eliberat în consum

Pentru relansarea consumului, dacă ar fi consilierul primului-ministru, ar propune finanţarea singurei bănci de stat, CEC Bank, care ar putea să finanţeze clienţi nemulţumiţi de faptul că finanţarea altor bănci s-a scumpit. CEC ar putea refinanţa credite cu o dobândă la Euribor plus 6%, de exemplu, pentru clienţii care nu au avut întârzieri la rată. În plus, trebuie atrase şi alte bănci în România. În acest fel economiile pe care clienţii le-ar face ar merge în consum şi s-ar relansa şi alte businessuri. "Consider că cel puţin un miliard de euro se poate elibera pentru consum, ceea ce ar antrena afaceri în cascadă de 10 miliarde de euro în total".

Şucu spune că băncile pot fi convinse să micşoreze dobânzile dacă clienţii se grupează şi negociază dobânzi mai bune. În plus, statul ar trebuie să încurajeze competiţia dintre bănci şi prin posibilitatea transferării garanţiei între bănci sau micşorarea taxei notariale.

Cum arată situaţia în 2010

Proprietarul Mobexpert spune că în 2010 s-a schimbat dramatic comunicarea băncilor, care justifică menţinerea dobânzilor prin creşterea costurilor, generate la rândul lor de creşterea provizioanelor. Numai că această abordare este în opinia lui Şucu complet greşită.

"Tu, ca bancă, ai decis să creşti dobânzile, când era clar că vei omorî, dar vii acum şi spui că nu poţi să scazi costurile pentru că ţi-au crescut provizioanele. Adică tu ca bancă spui că nu poţi să micşorezi dobânda pentru că trebuie să-i susţii pe cei care nu pot plăti. (...) Cu cât eşti mai corect, cu atât ai mai mult de suferit. Statul de ce nu face nimic pentru cei care îşi văd de treabă?", adaugă Şucu.

Omul de afaceri spune totuşi că a realizat în timp că statul are un rol important în reglementarea sistemului, dând ca exemplu Ordonanţa 50/2010 care transparentizează contractele de credit şi introduce competiţia prin eliminarea comisionului de rambursare anticipată.

"Dacă o bancă nu poate avea pierderi, să o facem regie autonomă, să fie declarată furnizor de utilităţi publice. Dacă banca a dat credite mai mult decât depozite nu este vinovat clientul. De ce trebuie să plătească pentru asta clientul care aduce rata la timp la bancă?", a spus Şucu.

Totuşi, nu este raţiunea băncilor de a funcţiona pe profit?

"Este adevărat, dar dacă este un profit fals, nesustenabil, trebuie să plătească pentru asta, nu să transmită mai departe costurile către clienţii bun-platnici. Boom-ul creditelor a fost creat de bănci, în lupta pentru cotă de piaţă la credite, împrumutând scump aici. Înainte de cel mai bun preţ, de calitate, clientul doreşte respect", a încheiat omul de afaceri.

Ce prevede Ordonanţa 50/2010 şi cum a apărut nevoia de transparenţă la contractele de credit