Repornirea creditării, credibilitatea şi creşterea bazată pe consum sunt necesare pentru relansarea economiei

La doi ani de la începerea crizei, marcată de căderea băncii de investiţii Lehman Brothers, România nu a reuşit să-şi găsescă încă drumul spre redresare. De la discursul "la noi nu ajunge criza", România a devenit ţara cu cea mai mare scădere economică din Europa Centrală şi de Est. De ce? Concluzia ZF Expert a fost: proasta guvernare.

"Lehman Brothers a fost din întâmplare, putea să fie oricare dintre marile bănci de investiţii. Primele semne veneau din vara anului 2007. În primăvara anului 2008 a fost salvată Bear Stearns, iar în vară marile bănci ipotecare Fanny Mae şi Freddie Mac. Statul american a vrut să amâne intervenţia până în ultimul moment, pentru că se temea tocmai de ideea că în capitalism trebuie să intervină statul. (...) Pot înţelege eroarea prin omisiune a Guvernului în an electoral, dar nu pot înţelege decizia BNR să persiste pe ideea că va fi creştere economică în 2009, la 6-7 luni de când era evident că ne îndreptam către catastrofă", a spus Lionăchescu.

Cum a început totul

Bancherii şi oamenii de afaceri prezenţi la şedinţa ZF Expert de ieri sunt de părere că prăbuşirea Lehman Brothers a cauzat o criză de încredere, dar că nimeni nu a intuit dimensiunea reală.

"Nu s-a pus problema căderii unor bariere, ci că vor exista dificultăţi în atragerea de lichidităţi tocmai din cauza crizei de încredere. Problema lichidităţii pe termen scurt poate să apară oricând din cauza retragerii depozitelor. Şi atunci a fost o retragere masivă. Înspre octombrie (2008 - n.red.) cursul acţiunilor băncilor-mamă a scăzut, lucru mediatizat şi ne-am confruntat cu retrageri masive", a spus Pascariu. El admite că timp de două luni băncile au oprit finanţarea, "în mod firesc până lumea s-a dezmeticit" pentru ca apoi să ridice dobânzile.

În replică Doru Lionăchescu, în prezent consultat pe domeniul de fuziuni şi achiziţii şi fost bancher, este de părere că reglementatorul pieţei ar fi trebuit să adopte o politică mult mai dură.

"Băncile sunt actori economici raţionali. În instituţiile financiare se găsesc unele dintre cele mai luminate minţi. Problema este legată de faptul că acţionează într-un sistem reglementat. Dacă reglementatorul a acceptat tacit această politică, de a transfera ideea ieşirii din criză spre economia reală, ele acolo s-au îndreptat. S-au sacrificat 20 de milioane de oameni pentru salvarea a trei-patru bănci care poate trebuiau să moară şi 160.000 de credite ipotecare", a susţinut Lionăchescu.

Şi un alt bancher, Florin Cîţu, directorul pieţei financiare al ING Bank, consideră că România şi în general statele din Europa de Est s-au pus singure în această situaţie, adică nu au avut o politică macroeconomică corectă.

"Politica macroeconomică a fost complet greşită. Am ales să câştigăm bătălia pe termen scurt cu cursul, dar am uitat că este o bătălie mondială pe termen lung", a spus el.

Ce făceau oamenii de afaceri români

Dintre jucătorii români, cele mai multe legături cu Lehman Brothers le-a avut dezvoltatorul Impact, banca americană de investiţii cumpărând un procent din titlurile companiei.

"Punctul de plecare al crizei este în jurul creditelor ipotecare. Cu câţiva ani în urmă începusem să ne modernizăm şi am făcut o legătură între activitatea nostră şi piaţa de capital. (...) Lehman Brothers şi-a extins portofoliul către ţările emergente. Au venit la noi şi au cumpărat. Ne-am apropiat în acele luni de Lehman Brothers pentru că au făcut un due-dilligence. Şocul a fost de două ori", a spus Dan Ioan Popp.

Prezent la şedinţa ZF Expert, omul de afaceri Florin Andronescu, fondatorul reţelei Flanco, vândută în anii de boom economic, este de părere că originile crizei ar trebui căutate la atentatele din 11 septembrie 2001, primul moment în care s-a clătinat încrederea. În legătură cu vânzarea dinainte de criză, el a spus "că a avut baftă".

"Investiţiile din România, cu unele excepţii, au fost pur speculative, capital care intră şi iese foarte rapid, care se sperie destul de rapid, care joacă pe monede sau pe alte instrumente. Nu s-a construit serios, pe ici pe colo doar. Eu am construit două businessuri care s-au bazat pe consum, consum care s-a dovedit că nu a fost supervizat cum trebuie. (...) Nu s-au construit capacităţi de producţie. Nu am făcut decât să mutăm dintr-un loc în altul produse", este de părere Andronescu. El a făcut şi o prognoză în legătură cu segmentul "cel mai puţin suferind", care va fi reprezentat de servicii.

ZF Expert - Doi ani de la căderea Lehman Brothers

Cum aţi văzut prăbuşirea Lehman Brothers?

Dan Pascariu:
Nu cred că cineva şi-a imaginat scara la care urma să ajungă criza în sectorul financiar
Am discutat în bancă în zilele următoare căderii Lehman Brothers ce facem
Nimeni nu şi-a pus problema că va fi o prăbuşire a unor bariere despre care se credea că nu se pot depăşi
S-a pus problema imediat că vor fi dificultăţi în a atrage lichidităţi. Deficitul de lichidităţi s-a instalat foarte repede
Nu se punea problema ca băncile-mamă să întrerupă liniile de finanţare, ci era posibilitatea unor retrageri masive de depozite
Chiar a fost o retragere mare, în octombrie. A scăzut masiv cursul acţiunilor băncilor-mamă ale băncilor din România şi mulţi clienţi locali persoane fizice s-au speriat
Ne-am confruntat cu retrageri masive de fonduri în acea perioadă
Când le explicam clienţilor din provincie de ce este nevoie de mai mult colateral nu mă credeau
Nici măcar în centrul puterii şi al crizei nu au fost conştienţi de amploarea dezastrului
Sigur că se poate vedea intervenţia statului ca o naţionalizare a pierderilor, dar a fost o criză de sistem
Rolul statului este să ia măsuri pentru a proteja interesul public, iar sistemul financiar are o utilitate publică imensă
Statul era obligat să intervină, pentru că dacă nu ar fi intervenit se prăbuşeau, la cât s-ar fi dus acea lipsă de încredere dacă statul nu intervenea?
Băncile care au avut nevoie de intervenţia statului reprezentau 3-5% din totalul activelor bancare mondiale, dar dacă nu erau salvate, prin efectul dominoului ar fi antrenat pe toate celelalte

Ioan Popp:
Punctul de plecare al crizei este în jurul imobiliarelor, al creditului ipotecar. Noi cu câţiva ani în urmă începusem să ne modernizăm
Am făcut o legătură între activitatea noastră şi piaţa de capital. Din 2004 ne-am apropiat de marele capital
Lehman a venit în România; a cumpărat acţiuni şi la noi şi alţii. Noi ne-am apropiat de această lume şi de Lehman Brothers
Nu ne-am gândit cât de rău va fi. Dacă ne gândeam, eram unul din mogulii lumii. Cataclismele nu pot fi prognozate
Aparent noi discutăm probleme economice, dar cauzele întotdeauna sunt de natură comportamentală, psihologică
Psihologia ne duce în astfel de situaţii. Fiecare dintre noi are două părţi: dorinţă versus ponderare
Conflictul dintre acestea determină direcţia. Problema este acum că noi suntem dominaţi de neîncredere şi pesimism
Cred că bazele crizei au fost puse în '89, când apariţia pe piaţa liberă a Blocului de Est a creat un nou boom

Florin Andronescu:
Doar s-a întâmplat că am vândut o parte din afacere (Credisson -companie de credite de consum) înainte de criză. Nu am avut un presentiment
Cred că totul a început de la atentatele din 9/11/2001. Acestea au afectat încrederea, totul este o problemă de încredere
În România, ce s-a făcut pe speculaţii s-a dărâmat. Aici nu s-a construit serios în ultimii ani Nu am făcut altceva decât să mutăm bani şi produse
Eu am construit două businessuri pe consum, dar şi consumul are o limită până la care poate creşte
Într-un fel sunt mai protejat în criză pentru că serviciile sunt flexibile. Producţia de bunuri suferă mai mult în criză
Zona serviciilor medicale este pe creştere pentru că este la început şi oamenii vor servicii de calitate mai bună
Dacă vorbim de turism, de exemplu, majoritatea businessurilor au fost create pentru ca să servească interesele unei familii/grupuri, nu pentru afaceri de anvergură

Florin Pogonaru:
Îmi amintesc că în toamna anului 2008 negociam cu oamenii politici să vedem bugete multianuale, dar ni se spunea că se încalcă Constituţia
Când criza bătea la uşă, politicienii ne explicau că există resurse pentru măririle de pensii şi de salarii
Lehman Brothers a fost explozia neîncrederii - a fost exacerbarea riscului de contrapartidă
Fiul meu îmi spunea atunci că avem prea mulţi bani lichizi, că trebuia să fi investit mai mult. Tocmai încercam să ridicăm un fond de private equity
Un provincial cum a fost România în cazul acestei crize este întotdeauna anesteziat la criză. El crede că până ajunge la mine se sparge valul
Momentul Lehman Brothers a rupt ideea că niciodată nu va putea fi un colaps al sistemului
Ce-am făcut cu depozitele? Ne-am împrăştiat banii pe la mai multe bănci
Am mărit expunerea pe euro. Ne gândeam atunci: dacă se duce şi banca asta, oricum toţi închidem, oricum atunci atingem nivelul cel mai de jos. Nu te poţi proteja de colaps

Doru Lionăchescu
Opinia mea este că Lehman Brothers a fost din întâmplare, putea să fie oricare dintre marile bănci de investiţii
Primele semne veneau din vara anului 2007. În primăvara anului 2008 a fost salvată Bear Stearns, iar în vară marile bănci ipotecare Fanny Mae şi Freddie Mac
Statul american a vrut să amâne intervenţia până în ultimul moment, pentru că se temea tocmai de ideea că în capitalism trebuie să intervină statul
De ce a căzut economia românească atât de rău? Din cauza proastei guvernări. S-a negat realitatea timp de luni de zile
Ce ar fi trebuit să facă guvernul? M-aş fi aşteptat la un răspuns coordonat al BNR şi al guvernului
BNR nu a realizat amplitudinea crizei decât foarte târziu
Nu pot înţelege eroarea BNR să persiste pe ideea că va fi creştere economică în 2009, la 6-7 luni de când era evident că ne îndreptam către catastrofă

Era mai bine să fie lăsat liber cursul în toamna anului 2008?

Florin Cîţu:
Ce s-a întâmplat în week-end-ul de după căderea Lehman Brothers? Luni dimineaţa nu mai aveai contrapartidă la tranzacţii
La nivel extern nu puteai face tranzacţii. Era o diferenţă prea mare între bid/ask, adică între cotaţiile de cerere şi ofertă
Cursul era 3,4 -3,5 lei/euro, iar BNR a atras depozite atunci de 1,7 mld. lei
A fost un şoc negativ la nivel global, care a determinat o criză de lichiditate la nivel global
Noi am avut dezavantajul unei economii euroizate. Prin reglementări fiscale, prin interzicerea de preţuri în euro trebuia să ne protejăm de euroizarea economiei
România s-a pus singură în situaţia să ajungă la 60% credite în euro din total credite
Atunci era mai bine dacă era lăsat cursul să fluctueze liber câteva zile. Dacă se ducea în 12 lei/euro pentru două zile, nu era nici o problemă. Importantă era evoluţia ulterioară
Noi am ales să facem o bătălie pe termen scurt, dar am uitat de bătălia pe termen lung a dobânzilor. În Polonia a crescut cu 40% cursul
Cursul era o supapă bună de eliberare a tensiunii din economie. BNR a luat banii din piaţa monetară pentru că a vrut să sprijine cursul

Dan Pascariu:
Nu era bine să laşi cursul sus, pentru că 60% din activele bancare erau şi sunt în valută
România este o ţară foarte mult bazată pe valută din punctul de vedere al psihologiei consumatorilor
Creşterea cursului ar fi indus o panică teribilă în sistem. Din punctul de vedere al sistemului bancar şi al clienţilor, un curs explodat ar fi fost dramatic
Două luni s-au oprit finanţările bancare, până când lumea s-a dezmeticit
Băncile au început să mărească dobânzile la depozite pentru că raportul credite/depozite era de 133%

Sunt vinovate băncile de amplitudinea şocului cu care a lovit criza în România?

Dan Pascariu
Băncile au răspuns în perioada 2004-2008 unei cereri, unei nevoi; lumea voia case, maşini, noi le-am finanţat
Dacă puteam să reducem împrumuturile acordate ar fi fost ideal, dar nimeni nu venea să dea înapoi creditele
Băncile nu au tăiat creditarea, ci au crescut dobânzile la depozite. Am început să atragem depozite la lei şi valută
Am majorat dobanzile la credite. Sigur că atunci nu mai voia nimeni să ia credite. Cererea de credite a scăzut cu 90% între martie 2009 şi octombrie 2009
Băncile nu puteau accepta pierderile. Acestea nu se puteau compensa cu profiturile anterioare

Doru Lionăchescu:
Nu ne putem aştepta ca băncile să nu caute profit, dar ideea este că dacă reglementatorul le îndreaptă într-o directie, se duc acolo
Reglementatorul a acceptat transferarea ieşirii din criză dinspre bănci spre economia reală
Au fost sacrificaţi 20 mil. oameni, adică economia românească, pentru a salva 3-4 bănci care trebuia să cadă şi 180.000 de clienţi cu credite ipotecare în valută

Dan Ioan Popp:
Mecanismele sofisticate bancare nu au venit de la marţieni. Produsele financiare s-au născut ca urmare a sistemului de bonusare. Minţi luminate au ştiut să îmbrace în derivative economia reală
De ce a căzut cererea de case? Din cauza incertitudinii privind veniturile şi a incertitudinii privind calificarea pentru credite
Vorbim de piata imobiliară ca şi cum ar fi o piaţă instituţională, dar sub 2% din tranzacţiile de pe piaţa imobiliară sunt realizate cu agenţi economici, adică sunt locuinţe de la dezvoltatori, iar acum trei ani erau 5% din total
Mediul economic real a fost părăsit de bănci în favoarea statului. Cât timp profiturile băncilor vin de la stat, nu se vor întoarce în economia reală
Agenţii economici sunt împinşi să fie furnizori de credit, din cauza retragerii băncilor de pe piaţă

Doru Lionăchescu
Cu acordul tacit al BNR băncile îşi extrag profituri de monopol, de oligopol
Nu e normal chiar şi 1 dolar profit în sistemul bancar când businessul se reduce cu 50%, când afaceri de miliarde de euro sunt în insolvenţă
Este inadmisibil ca preţul finanţării în lei să nu fie controlat, ca BNR să nu poată transmite băncilor comerciale ieftinirea creditării în lei
Am învăţat ceva din această criză? Părerea mea este că la nivel global nu. Din cauză că au fost ajutate fără să li se ceară nimic în schimb, din cauza hazardului moral, băncile se consideră stăpânii lumii
După doi ani de criză sistemul bancar anglo-saxon dă cu tifla guvernulor

Ce va fi peste doi ani?

Florin Pogonaru:
Văd o stare de lâncezeală. Cred că evoluţia economiei va continua într-o stare de lâncezeală, într-un scenariu de tipul "merge şi aşa"
Văd o creştere economică marginală, pentru că driverul care a generat creştere a fost procesul de convergenţă la UE
Problema este că insolvenţa la IMM-uri devine dramatică şi se pune problema de la ce limită prudenţa BNR devine păguboasă?
Guvernul ar trebui să taxeze băncile şi banii să meargă la IMM-uri care nu pot lua acum credite pentru că sunt riscante

Dan Ioan Popp:
Pentru perioada următoare, depinde despre cine vorbim? Va exista o porţiune din naţia asta care nu va lâncezi
Trebuie să plecăm la drum cu optimism: că există cetăţeni care găsesc soluţii noi
Tot timpul ne-am bazat pe ideea "când vine Moş Crăciun?" . Şi acum îmi amintesc cât am umblat pentru primul meu credit
Noi am introdus ideea de "vile in rate"
Clienţii stau prost cu moralul. Noi vindem terapeutică, discursul de vânzare a ajuns incredibil, trebuie să ridicăm moralul clienţilor, să-i facem să aibă încredere
Peste doi ani - va fi o schimbare mică, cuantică, de plus/minus 0,5% la PIB

Dan Pascariu:
Conform unor cercetări macro ale băncii, în următorii 2-3 ani România va redeveni unul din vectorii de dezvoltare din Europa de Est
Din păcate ne îndreptăm către tipul de democraţie din America Latină, unde politicienii sunt "stăpâni" pe "feude"

Doru Lionăchescu:
Fără o creştere economică anuală de minimum 2-3% nu putem asigura serviciul datoriei externe