Secolul XXI va fi chinezesc sau nu va fi deloc

În ultima vreme, chinezii au intrat în atenţia negoţului cu artă nu doar în calitate de artişti cu cote ameţitoare, ci şi de achizitori avizi. Galeristul Xin Dong Chen din Beijing (citat de revista "Artclair"), afirma că, în curând, este posibil să apară un Francois Pinault (proprietarul Christie's) de origine chineză şi că, în zece ani, e posibil ca Sotheby's să fie cumpărată de un chinez. "Noii colecţionari chinezi, spune acelaşi Xin Dong Chen, au între 40 şi 50 de ani. Au avut şansa să profite de mondializare şi au depăşit prima fază, care consta în cumpărarea unui apartament şi a unei maşini." Confratele său, Hadrien de Montferrand (negustor care a servit multă vreme drept pod de comunicare artistică între Europa şi China şi care şi-a deschis în capitala chineză cea dintâi galerie de artă pe hârtie) adăuga: "Cu ceva vreme în urmă, cumpărau şi stocau operele de artă ca pe nişte acţiuni. Acum, au devenit mimetici şi sunt sensibili la diferenţierea socială. Am trei sau patru colecţionari care au pus pe picioare nişte societăţi şi care au început să se arate interesaţi de artă în momentul în care s-a pus problema să se căsătorească. Se impunea ca viitoarele lor neveste să vadă că au gust." Cât de solid este acest gust rămâne însă de văzut.
Mai mult sau mai puţin pricepuţi, aceşti noi achizitori de artă contemporană s-au năpustit, pur şi simplu, asupra caselor de licitaţie, iar unii dintre ei sunt puternic mediatizaţi de presa chineză. Având iniţial sediul de afaceri la New York şi apoi făcând naveta între America şi Beijing, Richard Chang şi-a expus colecţia (ce conţine, între altele, lucrări de Zhang Xiaogang şi Cao Fei, dar şi de Anish Kapoor şi Tony Oursler) la Ullens Center for Contemporary Art din Beijing. Regele puiului fript, Budi Tek (stabilit în Indonezia) este o altă piesă grea. A achiziţionat de la Barbara Gladstone din New York o foarte scumpă şi pretenţioasă instalaţie a lui Huang Yong Ping (foto 1 şi 2), dar şi opere ale lui Nam June Paik, Stephen Balkenhol sau ale miticului Yves Klein. După ce a deschis un muzeu la Djakarta în 2008, îşi doreşte inaugurarea unuia similar la Shanghai. Mult mai discretul He Jiuxing este omul numărul 1 al Băncii Mincheng. El a pus bazele unui fond de investiţii în artă conectat cu instituţia bancară pe care o conduce.
Zhang Lan este proprietara lanţului de restaurante South Beauty din Shanghai. În 2006, a cumpărat cu 2,7 milioane de dolari o pânză semnată de Liu Xiaodong (pe care a instalat-o în Clubul Lan, foto 3). Foarte mediatizatul cuplu Wang Lei/ Liu Yi Qian a cumpărat anul trecut un papirus pictat în epoca Ming cu suma de 24,7 milioane de dolari (la o licitaţie la Ullens) şi un fotoliu chinezesc tradiţional cu suma de 11 milioane de dolari (la Christie's).
În China, însă, lucrurile merg ca la noi. Afacerile sunt fragile şi poţi dispărea de azi pe mâine. E cazul omului de afaceri Zhang Rui, care şi-a construit la 20 de kilometri de Beijing, în localitatea Bi Shui, o casă a cărei scară centrală este inspirată de aceea a Muzeului Guggenheim din New York. Între 2003 şi 2008, a achiziţionat 500 de piese ale unor artişti chinezi şi a devenit pasionat de nume ca Angelo Filomeno şi Kendell Geers. Între timp, "protectorul" său politic a ajuns după gratii, iar Yhang l-a urmat în decembrie 2009.