Aplicarea Ordonanţei 50 leagă acum clienţii băncilor în contracte cu marje foarte mari care îi vor arde pe viitor

Cei care au în derulare credite cu dobândă variabilă, dar fără să fie legată de un indicator cert, au acum în faţă acte adiţionale prin care bancherii le propun să accepte marje consistente, de 7-9 puncte procentuale peste Robor sau Euribor, însă aceasta îi lasă descoperiţi în faţa riscului ca pe viitor să se confrunte cu creşteri ale ratelor lunare.

În cazul acestor credite, chiar Ordonanţa 50 cere băncilor să treacă la raportarea la un indicator independent, plus o marjă. Cum bancherii nu sunt dispuşi să diminueze acum costul creditelor, clienţii sunt puşi în situaţia de a accepta marje mari. O eventuală creştere a indicatorului de referinţă - foarte probabilă în cazul Euribor, aflat în prezent aproape de minime istorice, la sub 1% pe an, faţă de un nivel istoric de 3%-4% pe an - va însemna astfel suportarea unor rate mai mari în viitor.
"Euribor este deocamdată foarte scăzut, dobânzile sunt atractive, dar mai devreme sau mai târziu o să crească. În momentul de faţă băncile nu pot să ia altă măsură decât cea pe care o propun, să aplice astfel de marje la Euribor. Pe viitor, dacă dobânzile interne vor scădea, iar Euribor va creşte, s-ar putea ca băncile se renegocieze unele contracte, la nivel individual", spune Aurelian Dochia, analist financiar şi fost bancher de investiţii în cadrul grupului BRD-SocGen.

Spre exemplu, la creditele de consum în lei aflate în derulare, dobânda medie era în iunie de 15% pe an, potrivit BNR. În condiţiile în care indicatorul Robor pentru trei luni era atunci de 6,8% pe an, rezultă că bancherii vin cu o marjă de 8,2 puncte procentuale. Situaţia este similară la euro. Dobânda medie la creditele de consum în euro era de 8,18% pe an în, iar indicatorul pieţei monetare din zona euro - Euribor pentru maturitatea de trei luni era atunci la 0,7% pe an. Astfel, rezultă o marjă aproape 7,5 puncte procentuale.
Dochia spune că marjele nu mai par atât de mari dacă sunt comparate cu costurile plătite de stat.
"Dacă ne uităm la dobânzile la care se împrumută statul, România rămâne în ochii investitorilor una dintre ţările riscante. Mult sau puţin, este percepţia pieţei. Băncile de la asta pleacă, de aici se construiesc marjele la intern", afirmă Dochia.
Şi bancherii consideră că momentul de introducere a reglementărilor este nepotrivit.
"Ordonanţa forţează băncile să folosească Eu­ri­bor plus o marjă. Singura problemă pe care au uitat-o este că 70% din creditele din România sunt în euro, iar asta înseamnă că partea variabilă va fi de 1% şi că partea de CDS (credit default swaps, un instrument care cuantifică riscul de ţară) va trebui să fie inclusă automat în partea fixă, ceea ce înseamnă că va creşte rata pentru credit. Este o decizie care nu e deloc în avantajul clientului", spune şi Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank.
Clienţii băncilor consideră însă că băncile au profitat până acum de lipsa reglementărilor.
"Dacă BNR împreună cu guvernul reglementau clar acum 5-6 ani piaţa creditelor, acum nu mai eram în situaţia asta... Nu trebuie să vină UE să facă curat în mizeria din ţara asta", a comentat pe site-ul ZF Sorin.
Problema este însă că băncile nu au transmis relaxarea condiţiilor pe pieţele interbancare către clienţi decât într-o mică măsură. Deşi atât Euribor, cât şi Robor sunt acum la niveluri considerabil mai mici decât în 2008, dobânzile suportate de clienţi la credite sunt mai mari. Explicaţia lor a fost creşterea costului riscului, adică a cheltuielilor cu provizioanele făcute pe fondul problemelor pe care mulţi clienţi afectaţi de criză le-au avut la rambursarea creditelor. Acum, bancherii doresc să conserve aceste dobânzi ridicate, expunând clienţii la riscul de a plăti dobânzi mai mari în viitor.

Nici refinanţarea nu este acum o soluţie, întrucât în multe cazuri dobânzile din ofertele curente ale băncilor sunt chiar mai mari. Spre exemplu, BCR, cea mai mare bancă locală, vinde credite de consum cu dobânzi fixe de 10,5% pe an la lei sau 10,75% pe an la euro. În plus, mulţi clienţi au venituri mai mici decât în trecut, sunt oricum supraîndatoraţi, iar valoarea garanţiilor lor (în general a imobilelor) a scăzut.

Prevederile Ordonanţei 50 se aplică din 21 iunie, indiferent de momentul semnării actului adiţional

Expirarea termenului până la care băncile aveau răgaz să actualizeze contractele de credit în derulare, la 19 septembrie, a adus încă un subiect de nelămurire şi dispute între bancheri şi clienţi. Ordonanţa nu prevede clar un termen până la care actele adiţionale de modificare a contractelor ar fi trebuit semnate, dar stipulează că, dacă banca a depus toate diligenţele pentru informarea clientului, se poate considera acceptare tacită. În aceste condiţii, la sfârşitul săptămânii trecute unităţile bancare s-au aglomerat de clienţi care nu doreau să rateze termenul limită. RBS Bank sau Banca Transilvania au ales chiar, în mod extraordinar, să ţină agenţiile deschise şi peste sfârşitul de săptămână. Acum, băncile vin şi propun independent termene alese arbitrar pentru semnarea actelor adiţionale. UniCredit a propus clienţilor termenul de 15 octombrie, iar RBS de 28 octombrie.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor precizează că băncile trebuia să actualizeze automat contractele, iar dacă clientul nu semnează actul, se consideră acceptare tacită. "Creditorul nu se poate prevala de acceptarea tacită pentru acele clauze din actele adiţionale care nu au legătură cu alinierea contractului la OUG 50/2010. Nu aveţi, conform ordonanţei, un termen limită de contestare a actelor adiţionale, dar e preferabil să o faceţi cât mai repede", sfătuieşte Autoritatea clienţii care consideră că banca încearcă să le impună clauze neconforme cu reglementările.
Spre exemplu, ANPC precizează că băncile nu mai aveau dreptul să perceapă după 21 iunie (data intrării în vigoare a ordonanţei) comisionul de risc şi nici să îl păstreze, dar sub o altă denumire.

Cum răspunde ANPC dilemelor clienţilor

n După alinierea contractului la OUG 50, dobânda fixă pe care o aveam iniţial s-a transformat în dobândă variabilă.
OUG 50 prevede în mod expres că acest lucru se poate face doar cu acordul consumatorului. Dacă nu sunteţi de acord, notificaţi creditorul că refuzaţi această transformare şi sesizaţi CJPC.

n Poate fi majorată dobânda?
Creditorii nu au dreptul să majoreze dobânda în procesul de conformare a creditelor la OUG 50.

n Poate fi majorată marja fixă?
Da, conform OUG 50 marja dobânzii poate fi modificată ca urmare a schimbărilor legislative care impun în mod expres acest lucru.

n Aveam în contract comision de risc, banca l-a redenumit comision de administrare şi l-a introdus în noul contract.
OUG 50 cere imperativ eliminarea comisionului de risc. Nu este permisă introducerea unui comision care nu există în contractul iniţial, chiar dacă noul comision este adminis de ordonanţă.

n Creditorul mi-a perceput comision de risc şi după data de 21 iunie 2010, pot să-l cer înapoi?
Da. Adresaţi o cerere scrisă creditorului. Creditorul este obligat să vă returneze sumele încasate după 21 iunie 2010. Dacă banca refuză, sesizaţi ANPC.
Sursa: www.anpc.ro