Euroizarea economiei, capcana în care e prinsă BNR

Legislaţia locală în domeniu - o hotărâre de guvern din anul 2000, republicată în 2008 - cere afişarea preţurilor în lei, dar permite şi oferirea de informaţii privind preţurile în alte valute, cu condiţia "să fie clare şi uşor de înţeles".
"Din punctul de vedere al preţurilor, România deja a intrat în zona euro de mai mulţi ani. Pentru client ar fi fost cel mai uşor să se permită şi plata în euro pentru a nu mai exista pierderi determinate de cursul valutar. Importatorii şi dealerii afişeasă preţuri în euro pentru a se proteja de fluctuaţiile de curs valutar", spune Ştefan Simion, directorul general al BDT, unul dintre principalii dealeri Ford.

Pentru că orice fluctuaţie a euro se vede imediat în preţuri, BNR s-a concentrat mereu pe stabilitatea cursului şi a menţinut dobânzile la niveluri ridicate la lei, în încercarea de a câştiga teren în bătălia cu inflaţia. Aceasta a făcut însă creditarea în lei neatractivă, iar populaţia şi firmele s-au orientat rapid către euro, o alternativă promovată cu largheţe şi de bancheri. Aceasta i-a lăsat însă vulnerabili în faţa fluctuaţiilor mari de curs. Tocmai din această raţiune BNR a ales în octombrie 2008 (când atacul speculatorilor străini asupra leului a marcat debutul crizei financiare pe plan local) să apere cursul prin vânzări masive de euro pe piaţa valutară, sacrificând însă dobânzile la lei, care au urcat exploziv pe fondul secetei de lichidităţi.
La doi ani după această decizie, majoritatea analiştilor consideră că opţiunea de a arunca în aer dobânzile la lei (BNR a fost nevoită atunci să plafoneze administrativ indicatorul pieţei monetare Robor la 17%, deşi dobânzile efective urcau spre 100% pe an) a fost cea care a afectat cel mai mult activitatea firmelor şi a trimis economia în prăpastie.
Lucian Croitoru, consilierul pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, care a candidat anul trecut şi pentru un mandat de viceguvernator, priveşte cu detaşare problema euroizării economiei, considerând că este efectul unor decizii luate la nivel individual de firme şi populaţie. "Euroizarea se datorează faptului că de-a lungul timpului, politicile noastre - toate politicile - au fost percepute ca fiind inconsistente şi că mai devreme sau mai târziu se vor reflecta în inflaţie. Asta a dus la euroizare", spune Croitoru.
El admite însă că aceasta afectează transmiterea deciziilor BNR în economie.

"Cu cât gradul de euroizare a economiei este mai mare, cu atât transpunerea în practică a semnalelor de politică monetară este mai dificilă. Decizia se ia la nivel microeconomic, aparţine firmelor şi populaţiei, dar depinde de credibilitatea politicilor economice. Lumea adoptă moneda credibilă", mai spune Croitoru. Practic, în anii când economia creştea prea repede, BNR a încercat să pună frână prin întărirea politicii monetare - majorarea dobânzii la lei. Scumpirea creditului în lei nu a făcut însă decât să încurajeze clienţii să se împrumute în valută.
Apoi, în criză, BNR a fost nevoită să ţină dobânzile ridicate la leu pentru a sprijini cursul, deşi economia cerea finanţare mai ieftină. Croitoru admite că permiterea afişării preţurilor în euro este "o problemă" a statului, care nu a reuşit să îşi impună propria monedă. "Faptul că îşi permit să afişeze preţuri în euro e o slăbiciune a noastră. Ar trebui să fie afişate în lei, dar este încă o dovadă a faptului că lumea doreşte să facă calculele în euro."