Statul român permite inexplicabil preţuri în euro deşi moneda naţională este leul
Case, maşini, servicii de telefonie sau bilete de avion sunt vândute în România în euro cu toate că în Ungaria sau Polonia preţurile sunt în forinţi sau zloţi. Euroizarea împiedică relansarea prin pârghia dobânzilor la lei. Referinţa multor companii - de la cele de telefonie mobilă până la dealerii de maşini sau dezvoltatorii de locuinţe - de a afişa preţurile în euro, dar şi practica bancherilor de a vinde agresiv credite în valută au făcut din evoluţia cursului o "obsesie" pentru majoritatea românilor
Din cauza gradului mare de "euroizare" a economiei - care
înseamnă că preţurile de consum reacţionează instantaneu la
şocurile pe curs - Banca Naţională nu îşi poate utiliza acum
politica monetară pentru a sprijini economia care nu reuşeşte să
iasă din recesiune, consideră analiştii (Euroizarea economiei, capcana în care e
prinsă BNR). În condiţiile în care preţurile pentru
cele mai importante bunuri - locuinţe şi autovehicule - sunt
exprimate în euro, oamenii au fost impulsionaţi să se împrumute tot
în euro, rămânând astfel expuşi faţă de fluctuaţiile cursului
valutar (Polonia şi-a permis un curs
flexibil).
Practic, BNR nu poate să dea drumul la lichidităţi în economie de
teama că va genera astfel o depreciere a cursului, care va lovi
inculsiv în stabilitatea sistemului bancar. Astfel, BNR s-a văzut
nevoită de-a lungul anilor să ţină în permanenţă un ochi pe piaţa
valutară, deşi teoretic leul este singura monedă cu putere
circulatorie în România.
Dacă în Ungaria Vodafone sau Orange afişează preţurile pentru
abonamente în forinţi, la Bucureşti tarifele sunt exprimate nu în
lei, ci în euro (De ce au operatorii telecom tarifele în
euro).
La fel se întâmplă şi cu producătorul local de automobile Dacia,
care pe site-urile din Polonia afişează preţuri în zloţi, în
Ungaria în forinţi, dar în România în euro (Maşini în euro, dar cu plata în
lei). Pe această listă pot intra hoteluri, agenţiile
de turism sau companiile aeriene, care au politici similare, prin
care sfidează practic existenţa unei monede naţionale
(De ce vând companiile aeriene şi agenţiile de
turism în euro? Afişarea preţurilor în euro, la libera alegere a
hotelierilor). Inclusiv legislaţia locală este
permisivă, lăsându-le comercianţilor alternativa de a afişa
preţurile în valută, în timp ce în Ungaria, spre exemplu,
reglementările impun afişarea preţurilor în forinţi (Apartamente şi chirii la malluri în euro,
salarii în lei). "Legea pentru Protecţia
Consumatorului cere indicarea preţurilor în forinţi maghiari,
incluzând TVA şi orice alte taxe sau comisioane", au precizat
pentru ZF reprezentanţii Ambasadei Ungariei la Bucureşti. La fel,
în Polonia legea obligă comercianţii să afişeze preţurile în
zloţi.
"Pentru companii este cel mai uşor mod să facă hedging (să se protejeze în faţa variaţiilor de curs - n. red.), punând toată presiunea pe clienţi. Situaţia s-ar putea rezolva dacă legea le-ar impune firmelor să încheie toate contractele în lei", apreciază Radu Crăciun, directorul de investiţii al Eureko Pensii. El consemna într-o opinie publicată recent în ZF că lipsa de reglementare împreună cu ponderea mare a creditelor în euro fac ca economia să fie prematur şi nenecesar euroizată, "luând prizonieră flexibilitatea politicii monetare".