Pe urmele lui Matila C. Ghyka la Londra

De câţiva ani, paşii m-au dus în străinătate uneori pe urmele esteticianului şi diplomatului Matila C. Ghyka (1881-1965), căruia i-am consacrat câteva articole în "România literară". Unul dintre primele contacte palpabile cu familia sa a constat în vizitele numeroase pe care le-am făcut la Paris rudei sale Alexandru Ghika, preşedinte al Casei Româneşti, în fostul apartament al fiicei esteticianului, Maureen.

Se afla într-un cartier elegant al capitalei franceze, pe Rue du Ranelagh. La un moment dat aveam să aflu dintr-un document de arhivă francez, legat de studiile pariziene ale arhitectului şi scriitorului G.M. Cantacuzino, că părinţii acestuia, diplomatul Nicolae B. Cantacuzino şi soţia sa Marcela născută Bibescu, locuiseră în vremea misiunii la Paris, după Primul Război Mondial, în calitate de consilier de legaţie, pe aceeaşi stradă. Ranelagh era numele unui lord englez din veacul XVIII, care apare la loc de cinste şi în onomastica apropiatelor capitale Londra şi Dublin.
Chiar dacă este contestat de unii - e şi firesc când vine vorba de redescoperirea legilor frumuseţii, pentru a pune problema pe scurt -, Matila C.Ghyka rămâne un scriitor de talent, cu acut spirit de observaţie şi cu privire pătrunzătoare, ce pun în umbră posibile acuzaţii de frivolitate. Cele două volume de memorii, traduse în româneşte în ultimii ani, aduc la lumină o curiozitate şi o mobilitate fabuloase. Dacă în voiaje precedente - în Franţa, Suedia şi Irlanda - l-am regăsit pe Matila C. Ghyka în ipostaze variate, de la prezenţa unor cărţi ale sale în librării şi până la vestigiile arhitectonice ale iluştrilor strămoşi ai soţiei sale, de această dată a fost vorba de destinaţia finală a călătoriei sale pământeşti: cimitirul Gunnersbury din Londra.
Pe Internet văzusem cu ceva vreme în urmă imaginea pietrei sale de mormânt, delabrată şi aproape stând să se prăbuşească. Criticul de artă Radu Varia a avut de curând amabilitatea să-mi semnaleze faptul că a restaurat-o, ceea ce am constatat şi la faţa locului. Unul dintre primele drumuri în această vară, la Londra, a fost aşadar la cimitirul Gunnersbury, aflat la marginea oraşului, dar relativ uşor accesibil. Nu e unul dintre cimitirele cele mai cunoscute din capitala britanică, dar încântă prin vegetaţie, prin intrarea sa plină de flori, prin întreaga sa arhitectură peisageră. Foarte cosmopolit, cimitirul cuprinde aproape de-a valma morminte anglicane, catolice, evreieşti, ortodoxe, armeneşti, precum şi un memorial al celor căzuţi la Katyn. Pe morminte se văd nume mari din aristocraţia europeană: nu departe de mormântul lui Matila C. Ghyka l-am zărit pe cel al unui conte Zamoyski, pe cel al unui principe Lieven şi pe cel al unei principese Sapieha născută contesă Szembek (de reamintit faptul că unul dintre ambasadorii polonezi cunoscuţi la Bucureşti în perioada interbelică a fost contele Szembek). De altfel şi esteticianul român se bucură pe inscripţia tombală de titlul princiar, fără însă a se preciza vreo altă calitate. E înmormântat alături de soţie, Eileen născută O'Conor, a cărei veche şi spectaculoasă genealogie anglo-irlandeză merită o incursiune aparte. Pe piatra de mormânt pot fi citite următoarele cuvinte: "Ă In loving memory of Princess Eileen Ghyka February 10th 1963 R.I.P. şâ Requiescat in Paceţ / also Prince Matila Ghyka July 14th 1965 R.I.P." Aflat oarecum în marginea cimitirului, mormântul poate fi însă prins uşor în câmpul vizual; constituie o remarcabilă prezenţă românească, chiar dacă acest fapt nu e prea evident, în lipsa unei precizări exprese.
Din Amintirile lui Matila C. Ghyka am mai aflat despre locul căsătoriei sale, în 1919, într-una dintre cele mai somptuoase biserici londoneze. Situată între Victoria & Albert Museum şi faimosul magazin Harrods, Brompton Oratory este al doilea lăcaş catolic ca mărime din capitala londoneză. Închinat Sfântului Philip Neri, seamănă cu o biserică de la Roma, ceea ce poate că nu e întâmplător în biografia diplomatului român. La intrare există o placă comemorativă cu numele decanilor; semnificativ în contextul epocii, între 1917-1920, decan a fost purtătorul unui nume francez.
Căsătorit la Londra şi înmormântat în acelaşi oraş, destinul lui Matila C. Ghyka pare legat de oraşul de pe Tamisa mai mult decât de oricare altul, deşi au fost multe în biografia sa. În vremea celor două războaie mondiale şi o parte din anii interbelici s-a aflat în post diplomatic la Londra. Poate că memoria sa ar merita să fie cultivată mai mult pe acele meleaguri.

MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Specialist în istorie socială românească şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", Editura Istros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumea de altadata" (2005).