Când aud de cultură… (I)

Latinescul cultura şi-a transmis, prin împrumut, în limbile moderne atât sensul propriu, de lucrare a pământului, cât şi pe cel figurat, de îngrijire a spiritului ("Cultura animi philosophia est", "Filosofia este cultura spiritului", a spus Cicero în Tusculanae Quaestiones, în anul 45 înainte de Hristos, contrazicându-i pe cei care vor să vadă începutul modernităţii în Epoca Luminilor). Româna a preluat cuvântul din două surse, cea franceză, pentru semantism, şi cea latină, pentru ajustarea formei.

Fără a intra în labirintul detaliilor legate de apariţia, dezvoltarea şi interpretarea conceptului de cultură, vom încerca să ne limităm la uzul din limba comună, sintetizând şi ordonând sensurile cuvântului.
Pe de o parte, avem sensul propriu, cel de agricultură (cultura plantelor, plante de cultură, cultura câmpului etc.), cu o extindere spre creşterea unor specii animale (cultura viermilor de mătase, perle de cultură etc.) iar de aici, prin specializare în domeniul biologiei experimentale, cel de proliferare a microbilor într-un mediu controlat (cultură microbiană, bulion de cultură). În sfârşit, ca un corolar al acestei ramuri de dezvoltări semantice, numim, de pe la începutul sec. XX, cultură fizică exerciţiile menite a asigura sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc (cu excrescenţa numită culturism). Plante, microbi, anumite animale şi corpul omenesc, toate fac obiectul culturii, adică al îngrijirii atente şi stăruitoare.
Pe de altă parte, avem sensurile figurate ale cuvântului, reductibile la ideea îmbogăţirii spirituale, la nivel individual sau colectiv. La nivel individual vorbim de cultura generală, de cultura bogată, vastă sau impresionantă a cuiva sau, dimpotrivă, de o spoială de cultură, iar la nivel colectiv de cultură naţională, de cultură clasică sau modernă etc. Să mai remarcăm că sensul din urmă se datorează influenţei germanului Kultur, care este de fapt mai mult civilizaţie decât cultură (adică mai mult patrimoniu comun decât cunoştinţe individuale). Întărită de influenţa engl. culture, care desemnează un ansamblu de valori şi modele comportamentale, cultura este astăzi privită mai mult ca noţiune aplicabilă unei colectivităţi, unui grup, decât ca performanţă sau efort de perfecţionare spirituală individuală.
Să urmărim câteva sintagme în care apar cultura sau culturalul:
Cultură consumistă/ de consum (din engl. consumerist culture, fr. culture de consommation), "cultura dominantă a societăţii de consum" ("Aici există o cultură consumistă, care-i invită pe oameni să cheltuiască. Nici n-a apucat grecul să înceapă să plătească ratele la maşină, că deja şi-a schimbat-o", Ev.z. 25 I 10)
Cultură de masă (din engl. mass culture, fr. culture de masse) "cultură comercială, difuzată de mass media, produsă pentru şi consumată de mase" ("Cultura de masă nu urmăreşte vreo experienţă, ci doar un scop: acela de a distra. Acesta trebuie să fie uşor de asimilat. Nu pretinde nimic publicului, supunându-se total consumatorului. Societatea urmăreşte să fie distrată, să fie veselă, căutând alinare în timpul liber, fie din plictiseală, fie din oboseală", revistanoinu.com 22 XI 09)
Cultură organizaţională (din engl. organizational culture), "ansamblul standardelor colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme şi obiceiuri care există într-o organizaţie" ("Cultura organizaţională reprezintă un stil de viaţă, fiind rezultanta unui evantai de practici interne, norme de conduită, valori, aspiraţii şi credinţe specifice firmei respective - adică tocmai ceea ce îi conferă personalitate şi identitate umană", Adev. 22 X 03 p. 9)
Cultură pop/ populară, popcultură (din engl. pop culture, popular culture, fr. culture populaire), "ansamblul ideilor, perspectivelor, atitudinilor, reprezentărilor împărtăşite de majoritatea superficială, consumistă şi dornică de senzaţional, pasivă şi puternic influenţată de mass media" ("Romanele lui Dan Brown, care au parte de un succes copleşitor, comentează o aşa-numită «cultură populară»", R.lit. 15 / 05 p. 29; "«Generaţia X» e biblia postmodernă a milioanelor de tineri «alternativi» care simt că lumea nu li se potriveşte, iar viaţa ar trebui să însemne mai mult decât consumism şi noianul de junk-uri al culturii pop", Z. de dum. 24 X 08)
Cultură strategică (din fr. culture stratégique, engl. strategic culture), "ansamblul factorilor culturali (istorie, religie, sistem de valori, mod de gândire şi de comportament etc.) care influenţează alegerile strategice ale decidenţilor" ("Uniunea Europeană este clădită pe o cultură strategică a negocierilor, a cooperării şi schimburilor economice", Monitorul de Cluj 27 XI 08)
Consum, mase, popular, strategic (adică războinic) şi organizaţional (adică înrobitor)… Când aud de cultura asociată cu ele…

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte-cheie: cultură de consum, cultură de masă, cultură organizaţională, cultură pop, cultură strategică

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.