Albalact: Acesta este cel mai prost moment posibil pentru o vânzare

"La sfârşit de săptămână însă nu lucrez, ci petrec timpul cu fa­milia sau pescuiesc", spune antreprenorul român de 38 de ani, care a transformat în unsprezece ani o fabrică falimentară de lactate într-un competitor serios pentru multinaţio­nalele de pe piaţă - FrieslandCampina, Da­none, Lactalis şi Hochland.
Anul acesta, estimează Ciurtin, valoarea pieţei ar putea scădea cu circa zece procente - evoluţie ce are efectul unui duş rece pentru procesatori, pentru că intervine după 2009, când vânzările au fost mai degrabă liniare, iar până la criză domeniul s-a bucurat de o lungă perioadă în care lactatele au fost vedete între bunurile de larg consum, înregistrând plusuri anuale de peste 20%.

Într-un astfel de context, Albalact îşi propune să-şi majoreze însă cotele de piaţă până la final de an, în dauna competitorilor. Ca urmare a rebrandingului mărcii Zuzu, cota de piaţă ar urma să crească pentru produsele din această gamă cu 1-3% până la finalul anului, iar marca Rarăul ar trebui să-şi adjudece, conform previziunilor, încă cinci procente din piaţă. De fapt, anul acesta compania a ţintit să crească vânzările prin pârghii pe care în anii anteriori, când a investit zeci de milioane de euro în capacităţi de producţie, le-a lăsat pe plan secund.
Astfel, Albalact a cheltuit numai pentru proiectul de rebranding al mărcii Zuzu o jumătate de milion de euro, după ce anul trecut n-a adus nimic nou în comunicarea acestui brand. Investiţiile bugetate pentru acest an vizează însă şi segmentul de distribuţie, până la sfârşitul anului urmând ca numărul de angajaţi din acest departament să fie mai mare cu un sfert faţă de 2009, când distribuţia opera cu 200 de oameni. În zona logistică şi a parcului de maşini, investiţiile din acest an "depăşesc 2 mil. euro", spune Ciurtin.
Referitor la aşteptările pentru ultima parte a anului, şeful Albalact nu are o atitudine prea optimistă: "Mă aştept la o creştere uşoară faţă de anul trecut, dar profitabilă". Anul trecut, compania a avut o creştere a cifrei de afaceri de aproape 19%, la peste 53 de milioane de euro, iar profitabilitatea a crescut spectaculos (cu 330%), ajungând la 600.000 de euro. Cu toate acestea, peţitorii n-au mai bătut anul acesta la uşa lui Ciurtin ca în alţi ani (în 2009 au fost în jur de zece investitori strategici şi fonduri de investiţii); oricum însă, "acesta este cel mai prost moment posibil pentru o vân­zare", argumentează el. Nici în trecut nu s-a găsit o cale de mijloc între ce ofereau peţitorii şi aşteptările acţionarilor majoritari, Raul şi Petru Ciurtin ("nu era un punct în care ne puteam întâlni cu discuţiile", spune antre­prenorul), astfel încât acum cu atât mai mici sunt şansele să se întâmple acest lucru. Pe termen lung, se vede tot la cârma companiei, mai ales că "avem încredere şi în viitor", vizând pentru anul în curs o creştere moderată a cifrei de afaceri. Ce l-ar putea convinge să se retragă din afacere? Doar o ofertă ("puţin probabilă") care ar fi de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei.

În prezent, capitalizarea bur­sieră a companiei este de 38 de mi­lioane de euro, iar familia Ciur­tin este acţionar majoritar, cu un pachet de acţiuni de aproape 48%.
Totuşi, în ultimii ani acţio­narii majoritari au cedat o parte din acţiunile deţinute pentru a finanţa proiectele de dezvoltare. În ultimii doi ani, Albalact şi-a mutat producţia într-o fabrică nouă, aflată la Oiejdea, în apropierea oraşului Alba-Iulia, a preluat pachetul majoritar de acţiuni al producătorului de lactate Rarăul din Câmpulung Moldovenesc şi a investit într-o fermă de vaci. Principalul acţio­nar minoritar la Albalact este fondul de investiţii RC2, ai cărui oficiali declarau recent pentru Ziarul Financiar că sunt dispuşi să facă un exit din afacerea cu lactate dacă găsesc o ofertă bună.
Ciurtin se aşteaptă ca în viitorul imediat evoluţia bursei să se menţină în aceeaşi stare de relativă inerţie, în aşteptarea momentului când vor fi listate pachetele de acţiuni deţinute de stat, aşa cum este cazul Fondului Proprietatea. "Pe orizontul unui an nu cred că vor exista investitori noi pe Bursă, pentru că e vorba de o relaţie simbiotică", spune managerul Albalact, referindu-se la faptul că investitorii pot fi atraşi de oferte tentante, iar în lipsa lor se lasă aşteptaţi. "În urmă cu câţiva ani, multe firme făceau planuri să se listeze, iar după numai un an au ajuns să se gândească în schimb cum să facă să se delisteze." La capitolul pla­nu­rilor, compania pe care o conduce proprietarul celor mai puternice branduri româneşti de lactate, Zuzu şi Fulga, ia acum în calcul şi pieţele externe. După ce în urmă cu trei ani Ciurtin spunea că piaţa românească este suficient de mare pentru afacerile sale, acum mărtu­riseşte că "am început să mă gândesc şi la export".

În ce priveşte piaţa lactatelor, din pricina presiunii foarte mari asupra profitabilităţii procesato­rilor, managerul crede că multe firme mici din domeniu sunt ne­voite să-şi închidă porţile. Situaţia din piaţă se dovedeşte a fi un cuţit cu două tăişuri: companiile care vând la preţuri mici pierd bani, iar cei ce nu scad preţurile se confruntă cu reducerea vânzărilor. În acest context, "fiecare alege ce variantă doreşte", dar este foarte posibil ca spre sfârşitul anului viitor numărul procesatorilor de lactate să scadă dramatic. "Este chiar posibil ca firme străine să iasă de pe piaţă", consideră Raul Ciurtin.