Opinie Sorin Pâslaru: De ce a cheltuit CNADNR 7 miliarde de euro fără rezultate: de autostrăzi se ocupa un agronom

Foarte rar s-a întâmplat ca un membru al guvernului, ministru, secretar de stat sau director într-o instituţie publică sau minister invitat la o reuniune a Ziarului Financiar pe diverse teme - infrastructură, fiscalitate, pensii private - să vină cu vreo prezentare proiectată pe un ecran.

În general, oficialii citesc cifre dezlânate de pe o hârtie, deseori cu încurcătura de rigoare provocată de încă neasimilata tăiere a zerourilor.

Nu este neapărat necesar ca aceia care vin cu prezentări elaborate până la nuanţa de culoare a chenarului fiecărei pagini - cazul corporatiştilor - să aducă într-adevăr un plus de conţinut, dar diferenţele sunt de fiecare dată izbitoare.

Pe de o parte, inşi greoi, cu priviri nesigure, care evită să răspundă la întrebări şi de cele mai multe ori sunt încolţiţi de auditoriu, pe de altă parte oameni antrenaţi să ţină sala în mână şi să convingă auditoriul de importanţa mesajului.

"Duelurile" stat-privat de la aceste conferinţe arată, la nivel micro, situaţia generală din acest moment: administraţia publică greoaie, fără reacţie, blocată în "nu avem bani, nu se poate, aşa ne cere legea" şi mediul privat dinamic pentru că este nevoit să se adapteze la piaţă.

În general, poate că nu este cea mai bună formulă de a discuta despre activitatea unor funcţionari la modul individual. Poate că eficienţa activităţii lor depinde de un angrenaj, astfel încât evaluările se pot dovedi incorecte.

Dar acolo unde arde cel mai mult la această oră economia, şi anume starea infrastructurii, situaţia este prea dificilă pentru a nu căuta explicaţii mai detaliate ale lipsei de rezultate.

Un exemplu de "specialist" paraşutat pe criterii politice într-un sector vital pentru România era fostul responsabil cu autostrăzile din cadrul Companiei de Autostrăzi şi Drumuri. Invitat la o conferinţă a ZF la începutul acestui an, a fost presat de invitaţi cu întrebările până aproape să plece din sală.

Se vedea că nu stăpânea deloc subiectul şi că nu avea date la zi despre ce se întâmplă în sectorul său, iar ceea ce doar izbutea să spună era doar "se munceşte, dar atâţia bani sunt", veşnicul refren al drumarilor după 1989.

La recenta remaniere, a reieşit şi explicaţia pentru care era atât de competent: omul avea studii de... agronomie şi doar pentru că a fost un apropiat al fostului ministru Berceanu timp de mulţi ani primise însărcinarea cu autostrăzile. Ca urmare, a fost schimbat.

Mai sunt şi alte exemple, dar acesta este unul dintre cele mai bune pentru că în puţine sectoare competenţa statului mai poate fi verificată în mod direct, având în vedere retragerea sa din economie.

La ministerele Economiei, Sănătăţii sau al Învăţământului, autorităţile au rolul de reglementator şi supraveghetor mai mult decât de direct cheltuitor al banilor de la buget.

La Transporturi însă, ecuaţia este clară: bani primiţi - kilometri de şosea livraţi.

Astfel, nu întâmplător cel mai bun exemplu pentru ineficienţa cheltuirii banilor publici este Compania Naţională de Autostrăzi.

Deşi a avut la dispoziţie 7 miliarde de euro în ultimii cinci ani, rezultatele nu se văd: câteva zeci de kilometri de autostradă aruncaţi în mijlocul Transilvaniei şi câteva sute de kilometri de şosea reabilitată, de diverse categorii.

În pofida evidenţelor statistice, fostul ministru Radu Berceanu ieşea de fiecare dată să explice, într-un mod atât de categoric că nu avea nimeni cum să facă faţă debitului său verbal, că nu sunt suficienţi bani, că proiectele au fost trasate prost în mandatul lui Ludovic Orban, fost ministru din partea PNL, şi tot aşa.

Niciodată nu a spus: poate că este o problemă la nivelul Companiei Drumurilor, vom face o analiză a modului cum este condusă această companie, a balanţei între mijloacele avute la dispoziţie şi rezultate.

Săptămâna trecută însă, noul ministru, Anca Boagiu, din acelaşi partid cu dl. Berceanu, a admis într-un comunicat oficial ceea ce toată lumea vedea cu ochiul liber: este "dezastru" în construcţia de autostrăzi şi atragerea de fonduri europene.

D-na Boagiu nu este nici din presa care poate fi acuzată de veşnică nemulţumire şi nici din vreun partid de opoziţie astfel încât spusele sale să poată fi aruncate în derizoriu. Este din acelaşi partid cu fostul ministru al transporturilor.

Problema este că, imediat, a fost numit drept director al Companiei de Autostrăzi un consilier al doamnei Boangiu, este adevărat, deocamdată interimar.

Ceea nu se înţelege este de ce directorul acestei companii nu poate fi numit prin concurs, de ce funcţia sa nu poate fi ocupată de către un profesionist de oriunde din lume, recrutat prin anunţuri în Financial Times sau Economist.

În plus, era recomandabil să fi fost publicat un raport asupra activităţii Companiei de Autostrăzi de până acum înainte de a-i caracteriza activitatea.

Dar prezentările, analizele cu tabele şi grafice şi în general dosarele aprofundate asupra unei chestiuni sunt ultimul lucru pe care trebuie să îl ceri unui funcţionar român, de orice rang ar fi el.

Deseori, în Occident vezi la reuniuni miniştri cu dosare sub braţ, care se consultă cu consilierii lor înainte de diverse intervenţii. Nu este cazul la noi. Miniştrii români guvernează prin declaraţii la microfon şi comunicate de presă. Ce lucrări să le facă consilierii, când ei sunt adunaţi de prin facultăţi de Agronomie şi implantaţi la Transporturi sau viceversa?

În aceste condiţii, mult discutata reluare a creşterii economice aproape că nu mai are importanţă. Pentru ce, ca să aibă iar aceste exemple de funcţionari cum să risipească veniturile care vor veni în plus la buget?