Patronatele româneşti au nevoie de expertiza şefilor marilor companii pentru o voce puternică şi credibilă

Autor: Adelina Mihai 30.09.2010

Cele 13 patronate româneşti din Consiliul Economic şi Social au nevoie de un punct de vedere unitar care să reprezinte mediul de afaceri. Reforma patronatelor înseamnă desfiinţarea confederaţiilor existente şi crearea unui patronat puternic, capabil să facă faţă sindicatelor şi Guvernului, condus de oameni specializaţi.



Principalele probleme ale patronatelor româneşti sunt lipsa de reprezentativitate (nimeni nu ştie câte, care şi ce tipuri de companii fac parte din aceste structuri), conflictele personale dintre liderii patronali generate de orgolii, absenţa unui punct de vedere unitar care să reprezinte mediul de afaceri, precum şi nevoia de specializare necesară pentru a elabora propuneri viabile care să susţină marile afaceri.

De o restructurare completă are nevoie şi Consiliul Economic şi Social, care instituţionalizează dialogul dintre sindicate, patronate şi Guvern, sunt de părere oamenii de afaceri, reprezentanţii sindicatelor, ai patronatelor şi ai Guvernului, prezenţi la conferinţa "Ce trebuie făcut pentru un patronat eficient al companiilor din România", organizată de ZF în parteneriat cu OMV Petrom, Federaţia Patronală Petrol şi Gaze şi Asociaţia Companiilor de Utilităţi de Energie.

Mariana Gheorghe, directorul executiv al OMV Petrom, cea mai mare companie din România, este de părere că patronatele din România se confruntă cu trei provocări majore în această perioadă, care pot fi însă transformate în oportunităţi.

Faptul că activitatea patronală din România nu are o voce puternică şi nu reprezintă un partener real în dialogul cu sindicatele şi cu autorităţile publice, dar nici pentru companiile pe care le reprezintă, arată că acestea nu au reuşit să aducă o contribuţie substanţială la deciziile care au fost luate pentru mediul de afaceri.

"O primă măsură prin care se poate crea o voce patronală puternică ar fi participarea activă a marilor companii în structurile patronale, iar acest lucru nu înseamnă numai plata unei cotizaţii pentru a fi membru într-o federaţie, ci participarea cu resurse, cu o participare activă", a spus Mariana Gheorghe, care este şi preşedinte al Federaţiei Patronale Petrol şi Gaze. Pentru crearea unui patronat puternic, este nevoie de o implicare mai activă a directorilor din marile companii în managementul instituţiilor patronale, întrucât cei aflaţi în prezent la conducerea patronatelor nu conduc businessuri, iar propunerile care ajung pe masa negocierilor cu sindicatele şi autorităţile nu au consistenţa necesară pentru a avea impact în mediul de afaceri. Pe de altă parte, companiile mari trebuie să creeze mijloace de dezvoltare şi pentru IMM-uri, care trebuie de asemenea să aibă o participare activă în patronate.

"O voce puternică înseamnă şi reducerea numărului de organizaţii patronale, pentru că nu se poate să existe în continuare companii dintr-un singur sector care să fie membre în mai multe confederaţii patronale. Vocea lor este împrăştiată şi nu are impactul aşteptat", a mai spus Gheorghe, care deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini.

Lipsa de specializare a celor aflaţi la conducerea patronatelor din România, precum şi inechităţile dintre partenerii relaţiei patronate - sindicate - autorităţi sunt principalele probleme ale mediului de business din România.

"Medef, unul din cele mai puternice patronate din Franţa, are 4.000 de experţi. Patronatele româneşti au nevoie de o reformă, o reformă care să rezolve problema lipsei de expertiză, pe care marile companii, membre în AmCham sau Consiliul Investitorilor Străini, o deţin", a spus Gătej.

Cea de-a doua provocare pentru patronatele româneşti o reprezintă, în opinia Marianei Gheorghe, fragmentarea şi slaba reprezentrare, care poate fi rezolvată prin definirea de obiective şi acţiuni clare şi printr-o cooperare între toate organizaţiile.

"În general, federaţiile patronale au sectoare, dimensiuni şi interese diverse, însă toate au o platformă comună. Toată lumea are nevoie de un cadru fiscal predictibil, de o flexibilizare a pieţei muncii şi de un partener puternic în dialogul cu autorităţile. Interesele diverse trebuie promovate, însă o profesionalizare a mişcării patronale se poate face prin folosirea principiului democraţiei, să lupte cu instrumente obiective, folosind mecanismele de piaţă", a mai spus Gheorghe. Ea a mai precizat că, de fapt, slaba reprezentare a marilor companii este o idee falsă, întrucât majoritatea companiilor mari sau mici sunt reprezentate, pe hârtie, într-o federaţie membră într-o organizaţie reprezentativă la nivel naţional.

Însă nu numai legea patronatelor este deficitară. Instituţia CES-ului nu şi-a exercitat cel mai important rol până în prezent, acela de a gândi şi negocia strategii, este de părere fostul ministru al muncii, Mihai Şeitan.

"CES-ul nu a putut niciodată să facă mai mult decât nişte întâlniri formale pe tema unor proiecte de lege, prin care eventual se modifica un procent înainte să se dea hotărârea de guvern. Nu se poate ca acest organism să fie reprezentativ atât timp cât legea CES nu se schimbă şi sunt interese de a păstra această structură", a spus Şeitan,

Pe de altă parte, Dan Matei Agathon, purtătorul de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România, care reuneşte 9 din cele 13 patronate membre ale CES, spune că este de înţeles de ce multinaţionalele nu vor să se implice în conducerea patronatelor, atât timp cât ele nu-şi pot elabora, intern, un plan de afaceri pe termen mediu din cauza instabilităţii fiscale.

Mariana Gheorghe, director executiv al OMV Petrom

O provocare a patronatelor româneşti e determinată de slăbiciunea şi ineficienţa dialogului tripartit, care în orice ţară are un rol efectiv în definirea strategiilor naţionale.

Cheia este un dialog structurat, cu o implicare atât a autorităţilor, cât şi a patronatelor şi sindicatelor, care participă activ cu analize de piaţă şi analizează impactul social pe care o măsură l-ar putea avea asupra societăţii şi a economiei.

Dacă ar exista o coerenţă în rândul mişcării patronale, atunci propunerile acestora ar fi luate în considerare de autorităţi.

Consiliul Economic şi Social nu e cel mai bun cadru de manifestare coerentă a dialogului tripartit şi de aceea este nevoie de o reformă care trebuie făcută nu numai pe partea reprezentativităţii, ci şi a structurii în care se realizează acest dialog.

Alexandra Gătej, consilier prezidenţial

Disfuncţionalitatea patronatelor se resimte mai mult în perioadele de recesiune decât în perioadele de creştere economică. Recesiunea ne-a adus la un moment de reformă - una de formă, a vocii unitare şi puetrnice, şi una de fond, care priveşte gradul de reprezentativitate şi specializarea celor care participă la negocieri. CIS şi AmCham ar putea furniza o experienţă uriaşă pe care o pot pune la dispoziţia liderilor de patronate.

Ea a adăugat că în momentul de faţă nu şe ştie cu ce rezultate "se poate lăuda mişcarea patronală din România prin contrapondere cu rezultatele mişcării sindicale". Timp de 15 ani, cât a lucrat în cadrul Unilever (în care în ultimii patru a fost la conducerea companiei), ea nu a primi nicio solicitare din partea patronatelor cu privire la o luare de poziţii atunci când se discuta despre măsurile cu impact în mediul de afaceri. Patronatele trebuie să înceapă reforma CES-ului. Testul pe care patronatele va trebui să-l treacă în perioada imediat următoare este cel legat de legislaţia muncii, pentru că oamenii de afaceri au solicitat în nenumărate rânduri modificarea Codului Muncii.

Mihai Şeitan, fostul ministru al muncii

Numărul de organizaţii patronale se înmulţesc în loc să se coaguleze, iar acesta este cel de-al şaselea an în care s-au reluat discuţiile privind regândirea mişcării patronatelor din România. Din păcate, după şase ani, nu s-a schimbat nimic; a rămas doar dorinţa de a integra patronatele puternice precum AmCham sau CIS într-o structură reprezentativă la nivel naţional. Când am fost preşedinte la CES pentru o perioadă de doi ani, după care m-am retras, am constatat o deteriorare la nivelul vocii patronale, precum şi disensiuni la nivelul patronatelor. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul sindicatelor, care, cel puţin din punctul de vedere al coerenţei, şi-au păstrat mesajul. Instituţii precum AmCham sau CIS, ai cărei membri au specializarea necesară şi care au elaborat propuneri pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, nu pot avea decât rolul de a face lobby, pentru că propunerile lor nu sunt discutate în negocierile cu autorităţile. Lipsa unei coerenţe în rândul patronatelor a dus la un blocaj al unui pachet legislativ. Pentru îmbunătăţirea Codului Muncii, a cărui flexibilizare se doreşte de ani de zile, problema salariului minim, a legii contractelor colective de muncă am încercat să aduc expeienţa privatului, am preluat idei de la firme de avocatură, de la AmCham, de la CIS. Amandamentele au fost imposibil de susţinut de către partea patronală în faţa unor sindicate care au dezvoltat "frica" faţă de patronii care vor numai să distrugă.

Frank Hajdinjak, directorul general al EON România şi preşedintele Asociaţiei Companiilor de Utilităţi de Energie

România ar trebui să preia modelul statelor europene în ceea ce priveşte modul de organizare a activităţii patronale şi să găsească soluţii prin care să poate implementa cele mai bune practici oferite de alte state europene. Este absolut obligatoriu ca primele 100 de companii din România în funcţie de cifra de afaceri să nu fie reprezentate într-un patronat la nivel naţional.

Pentru ca şi marile companii, dar şi IMM-urile să poată fi reprezentate într-o manieră corectă, este necesară o restructurare a CES. Patronatele puternice europene, precum Medef în Franţa, Confindustria în Italia sau CBI în Marea Britanie ar trebui să fie un model pentru reprezentanţii mediului de afaceri din România, mai ales în ceea ce priveşte poziţia unitară pe care o au în dialogul cu autorităţile.

Chiar şi în Cehia există o reprezentare foarte bună a sectorului industrial la nivelul patronatelor, lucru care nu se întâmplă în România, unde multe din marile companii nu se consideră bine reprezentate, iar acest mediu este dăunător pentru consolidarea unui climat de business sustenabil în România. În ţări precum Austria sau Germania, de exemplu, existau asociaţii patronale încă din secolul al XIX-lea, care au devenit şi mai puternice în timp.

Dan Matei Agathon, purtător de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România

Timp de 20 de ani, patronatele din România nu au reuşit să se maturizeze, iar "lumea orgoliilor" care face ca în prezent mişcarea patronală să nu fie unită a dus la o fragmentare care nu poate face faţă unor sindicate puternice, care se pun de acord cu mesajul pe care vor să-l transmită de fiecare dată.

Mişcarea patronală a pierdut în relaţile şi negocierile cu Guvernul. Spre exemplu, când s-a schimbat recent ministrul muncii, în loc să-i punem pe masă noului minsitru un pachet legislativ, o agendă a întâlnirilor am pierdut timpul la întâlnire, certându-ne pe reprezentativitate şi acuzându-ne fiecare că unul este mai infractor decât altul. Din păcate, am primit o lecţie dură din partea unui reprezentant al Guvernului, atunci când ministrul s-a ridicat de la masă şi a spus că va discuta cu noi separat. Este de înţeles de ce multinaţionalele nu vor să se implice în conducerea patronatelor, atât timp cât ele nu-şi pot elabora, intern, un plan de afaceri pe termen mediu din cauza unui climat fiscal instabil (nu pot prognoza, de exemplu, care va fi valoarea TVA sau a cotei unice în lunile care urmează).

Guvernanţii nu înţeleg că PIB-ul nu se face în ministere, ci în economia reală, reprezentată de companiile mari, mici şi mijlocii. Aici este cheia pentru ieşirea din criză, însă faptul că nu se reuşeşte o voce patronală unică, faptul că nu reuşim să cerem un lucru valabil pentru toată lumea, arată că mişcarea patronală mai trebuie să se maturizeze.

Pe reprezentanţii patronatelor ar trebui să-i intereseze o relaţie cu autorităţile care să creeze un mediu de afaceri prietenos în România. În acest sens, putem prelua modelul Georgiei, o ţară care abia a ieşit din război şi care a devenit "paradis fiscal" pentru atragerea de investitori, sau al Ucrainei, unde se discută despre scutirea de orice fel de taxe pentru IMM-uri, pentru o perioadă de 10 ani.

Am ajuns să spunem Guvernului că nu avem nevoie de nimic din partea lui, ci doar să ne lase în pace, să nu mai fim sufocaţi de fiscalitate.

Dumitru Costin, BNS

Pentru ca patronatele să-şi poată găsi o identitate, trebuie să se întoarcă la geneză, să-şi explice de ce era nevoie de o voce patronală. Deşi structurile patronale s-au creat într-un mediu deja toxic, iar liderii lor par a fi eterni la conducerea lor, este normal să nu aibă o voce unitară atât timp cât nu se schimbă nimic.

Nu pot să uit eforturile lui Vasile Puşcaş (fostul negociator al României cu Uniunea Europeană - n. red.) care, timp de un an şi jumătate, ne-a chemat pentru că avea nevoie de o expertiză asupra documentelor cu care mergea la Bruxelles.

Nu pot să nu-mi amintesc cum reprezentanţii patronatelor nu aveau niciodată nimic de zis, pentru că nu aveau expertiză.

România este îngrozitor de slabă în ceea ce priveşte reprezentarea la nivel european, pentru că, de multe ori, reprezentanţii României se duc la întâlnirile cu reprezentanţii europeni şi nu au nicio poziţie pe care să o susţină, pur şi simplu tac, fapte pentru care mediul de afaceri plăteşte.

Serghei Mesaro, directorul direcţiei de dialog social şi relaţia cu Parlamentul din cadrul Ministerului Muncii

Marile companii chiar au negat la un moment dat rolul organizaţiilor patronale, iar una dintre marile probleme ale patronatelor româneşti o reprezintă orgoliile liderilor organizaţiilor patronale, care au generat conflicte personale.

O altă problemă a patronatelor este că nu ştim cu cine stăm de vorbă şi pe cine reprezintă. Patronatele româneşti au reuşit să-şi facă o imagine externă foarte bună în ceea ce priveşte reprezentativitatea, însă ne-am furat singuri căciula. Dacă ar fi să verificăm reprezentativitatea fiecărui patronat, vă spun sigur că am rămâne fără parteneri sociali. În zece ani nu am reuşit să îmi formez o imagine clară în ceea ce priveşte numărul de companii şi tipul de companii reprezentate de patronate.

Magda Volonciu, profesor universitar şi avocat în cadrul casei de avocatură Magda Volonciu şi Asociaţii

Problema esenţială a patronatelor a fost, de 20 de ani încoace, legată de mentalitate, pentru că la început în parteneriatul social mai exista un singur partener - sindicatul, însă intervenţia structurii guvernamentale a înlocuit practic partea patronală. Discutăm despre tripartitism pentru că aşa ne-am obişnuit şi este un model funcţional. Însă sindicatele şi patronatele trebuie să fie parteneri egali, pentru că, până acum, în toate structurile, sindicatele au fost favorizate.

Până nu va exista o legislaţie flexibilă care să conducă la un sistem bine reprezentat, nu vom avea decât pseudoparteneriat între Guvern, patronate şi sindicate.

Doina Ciomag, director executiv al Consiliului Investitorilor Străini

Consiliul Investitorilor Străini, o organizaţie în care sunt membre 118 companii româneşti cu capital străin, care au împreună 5% din numărul total de salariaţi la nivel naţional, reprezintă una din organizaţiile de la care patronatele ar trebui să ia exemplu, dat fiind faptul că acţiunile lor sunt foarte active în mediul de afaceri.

Companiile care sunt membre ale CIS au dorit să aibă o voce unică atunci când se lansa în dezbatere o temă care nu ţine neapărat de sectorul lor de activitate, ci despre măsurile care ar putea afecta întreg sectorul economic. Unicitatea vocii este dată de specializarea specifică a şefilor de multinaţionale membri în organizaţie, care se implică activ şi voluntar şi a personalului specializat care vine cu experienţă din altă ţări. Un număr de 38 dintre cele mai mari 100 de companii din România în funcţie de cifra de afaceri sunt membre ale CIS, care au adus o contribuţie de 20% din PIB.

Cornelia Simion, directorul direcţiei de întreprinderi mici şi mijlocii din cadrul Ministerului Economiei

Faptul că organizaţii din care fac parte companii mari - precum CIS - au avut o atitudine rezervată în ultimii doi ani în ceea ce priveşte colaborarea cu autorităţile, deşi ar fi putut avea interese majore şi propuneri în modificările legislative, ar putea fi cauzat de faptul că organizaţia nu are o structură de patronat efectivă.

Nu puţine sunt cazurile în care, din cauza lipsei de omogenităţi în mişcarea patronală, partenerii noştri de dialog - reprezentanţii companiilor multinaţionale - au preferat să utilizeze canale informale pentru a-şi prezenta propunerilor. Un alt aspect care nu este suficient de exploatat este faptul că patronatul nu este doar "un recipient de politici, ci un iniţiator de politici", într-o perioadă în care toată societatea are probleme. Ar trebui, cel puţin în această perioadă, să putem avea o activitate mai susţinută. Noi propunem promovarea şi susţinerea de către patronate a legii lobby-ului, care să reglementeze grupurile de interese din aceste organizaţii.