Unul dintre cei mai puternici executivi din Anglia se retrage după ce a creat imperiul Tesco

Succesul Tesco, companie des­pre care au apărut zvonuri că ar intenţiona să intre şi pe piaţa din România, l-a făcut pe directorul executiv Sir Terry Leahy să-şi câştige faima celui mai puternic om de afaceri al generaţiei sale, fiind caracterizat drept un strateg care şi-a depăşit concurenţii datorită viziunii clare, atenţiei la detalii şi atitudinii combative, scrie Financial Times. Leahy in­tenţio­nea­ză să se retragă peste şase luni, iar anunţul său a determinat o scă­dere a valorii de piaţă a Tesco de 750 de milioane de lire sterline (aproximativ 900 mil. euro). Philip Clarke, cel care îi va lua locul începând cu luna mar­tie a anului viitor, va trebui mai întâi de toa­te să-şi con­vin­gă in­ves­titorii că extin­de­rea spre do­me­nii in­sufi­cient ex­ploa­tate pre­cum ser­vi­cii ban­ca­re şi tele­co­mu­ni­ca­ţii este cea potrivită.

Stilul Leahy în afaceri - studiu de caz pentru Harvard Business Review
În urmă cu 18 ani când Sir Terry Leahy a fost pro­mo­vat în funcţia de di­rec­tor de mar­keting, Tesco era doar un lanţ de ma­gazine cu in­flu­en­ţă la nivel lo­cal. "Un consul­tant de ima­gi­ne ne spuse­se că uni­ca so­lu­ţie pen­tru re­lan­sa­re este să ne schim­băm nu­me­le, de­oare­ce nu vom pu­tea pă­trun­de nici­odată pe pia­ţa inter­na­ţională cu un ase­menea nu­me", îşi amin­teşte un angajat din companie. Directorii au ignorat sfatul, însă au ales să schimbe compania cu totul. Ce măsuri s-au luat şi modul în care au fost ele aplicate poate constitui un manual despre cum să dezvolţi o afacere, stilul de business al lui Leahy servind drept studiu de caz pentru Harvard Business Review.
Cea mai în­drăz­nea­ţă mişcare a sa a fost con­struirea hiper­mar­ke­turilor la pe­ri­fe­rie, de­oare­ce exis­ta riscul ca bri­ta­nicii să nu con­sidere co­mod să-şi facă cum­pă­ră­tu­rile în afara ora­şului. Insti­tu­ţi­ile finan­ciare nu au avut curajul să fi­nan­ţeze ase­menea in­ves­tiţii, iar Ian MacLaurin (director exe­cutiv al grupului pâ­nă în 1997) a fost nevoit să vândă câteva magazine mai mici pentru a se putea extinde.
"Îmi amintesc un co­mentariu din The Times: «Dacă vrei ca­li­tate, găseşti la Sainsbury, iar da­că vrei preţuri mici vâ­nează redu­ce­rile; ni­meni nu mai are ne­voie de Tesco». Asta ne-a adus în si­tua­ţia de fi blocaţi la mijloc", po­ves­teş­te Leahy, convins de fap­tul că lanţul său de ma­gazine avea ne­vo­ie în pri­mul rând de o iden­ti­tate pu­ternică.
După un efort sus­ţinut, în anul 1995 Tesco a între­cut Sains­­bury, ajun­gând li­der pe pia­ţa din Ma­rea Britanie.
Lea­hy a con­struit stra­tegia orientându-se numai către viitor: ma­ga­zi­ne­le urmau să se extindă mai mult în Ma­rea Britanie, să dez­volte vân­ză­ri­le în ma­terie de bunuri ne­alimentare şi trep­tat să furnizeze servicii ban­care şi de teleco­mu­ni­caţie. "Ai impresia că vei da greş, însă eşti gata să faci orice ast­fel încât să nu cazi; aşa că decizi să-ţi asumi mai multe riscuri şi să inovezi mai mult", spune el. "Apoi îţi spui: nu vreau să mă lo­vesc de încă un eşec. Atunci care ar fi mo­da­li­tatea cea mai bu­nă de a nu da greş? Fixarea pe suc­ces - asta este cea mai bună ca­le", mai spu­ne Leahy, adă­u­gând că ata­cul este mo­dul cel mai bun de a te apăra.
Tesco are o pia­ţă aproape du­blă fa­ţă de cei mai im­por­tanţi doi com­pe­titori ai săi, Sainsbury şi Asda, grup de­ţi­nut de Wal Mart. Cu toate acestea, gân­direa de ansamblu funcţio­nea­ză pe acelaşi prin­cipiu iubit de Leahy: "Acţionează ca şi când ai ocupa locul II."

Omul din spatele gigantului Tesco
Cu o mamă asistentă medicală şi un ta­tă dresor, primii ani de formare ai lui Leahy s-au petrecut sub influenţa comu­ni­tă­ţii sale ro­mano-catolice şi a profesorilor de la şcoala St. Edward din Liverpool. A fost singurul copil, din cei patru Leahy, care şi-a continuat studiile, absolvind In­stitu­tul de Ştiinţă şi Teh­no­logie de la Uni­versitatea din Manchester.
Nu este un şef carismatic, însă este un om devotat. "Sunt un om loial", recu­noaş­te el, "o singură religie, o singură echipă de fotbal, o singură soţie, o singură com­panie la care am lucrat."
Afişând un aer intelectual superior, Leahy nu se face uşor plăcut şi e foarte greu să-i smulgi un zâmbet. Nu-i place să în­tre­ţină o discuţie de complezenţă, iar foştii co­legi îl descriu mai degrabă ca pe un şef respectat deoarece inspiră frică şi nu pentru că este iubit de angajaţi.
Succesul Tesco a venit la pachet şi cu probleme. Fermierii şi micii producători se plâng în continuare că retailerul este prea mare şi puternic, extinderea sa pe pia­ţă fa­limentându-le acestora micile afaceri.
Verificările Consiliului Concurenţei din Marea Britanie de acum patru ani au re­prezentat un punct de cotitură de pe ur­ma căruia au încercat să profite rivalii săi de pe piaţă.
Declarându-se dezamăgit că a fost atacat de concurenţă pe motivul că are statut de lider, chiar dacă are sprijinul au­to­rităţilor, şeful Tesco a decis că e timpul să se retragă tocmai când a fost recunoscut de Harvard Business Review drept al 20-lea cel mai influent director executiv din lume.