Cântec de lebădă pentru lumea rajahilor/ de Elisabeta Lăsconi

După "Vagabondul milionar" de Vikas Swarup, iată alt roman ales de ochiul atent al Adelinei Patrichi, editor şi autor pasionat, pentru a deschide ferestrele ficţiunii spre India, cea de la mijlocul secolului trecut, înfăţişând lumea rajahilor de odinioară trăind în palate fabuloase, pline de comori, sub fastul şi strălucirea cărora colcăie secrete ruşinoase, pasiuni tulburi, tragedii şi păcate apăsătoare: "Moarte la Curtea Rajahului" de Shivani Singh, scriitoare ieşită din comun prin curajul de a oferi detalii despre lumea căreia îi aparţine.
Shivani Singh provine dintr-o familie regală indiană, fiica prinţesei din principatul Mandhupur, îşi caută rostul şi vocaţia - doctorat în filosofie abandonat ca să facă film, iar apoi se dedică scrisului. Primul ei roman o plasează în "Top 10" pe lista de bestselleruri naţionale alese de "India Today", cu şanse de a deveni longseller, are probabil încărcătură autobiografică şi îndrăzneşte să dezvăluie viaţa de la curtea unui rajah, din interior, prin ochii unei fete, Lila, aflate la o vârstă ingrată, între copilărie şi adolescenţă.

Lila o însoţeşte la Sirikot pe mama ei, în vizita pe care o face familiei, îşi revede acum unchii de vârste variate şi are parte la curtea bunicului ei, Nana Sahib, de întâmplări neobişnuite: află de moartea crudă a unui patindar, ia parte la ceremoniile şi riturile ce au în centrul lor diferiţi membri ai familiei (rajahul luând micul dejun cu nepoţii, pedepsirea unei concubine neruşinate, împărţirea bijuteriilor), asistă la agonia cumplită a rajahului otrăvire urmată de incinerare şi încoronarea moştenitorului, simultan se petrece despărţirea de tot şi toate a bunicii, Nani Sahib, prin sati (văduva îşi urmează soţul pe rugul funerar).
Mica prinţesă are ambiţia să investigheze moartea rajahului pe alte piste decât ale mamei care îl suspecta pe fratele mai mare, moştenitorul de drept. Aşa că spionează, cere lămuriri, lansează ipoteze. Lila găseşte o parteneră în joaca de-a detectivul, împreună cu ea se aventurează până în satul de paria, după ce scotoceşte secretele trecutului. Găseşte mai multe "schelete" în dulapul familiei, atât de urâte şi de primejdioase încât începe să-şi dorească să nu le fi ştiut niciodată.
Ancheta începută de Lila când avea 13 ani se dovedeşte un puzzle ale cărui piese încep să se aşeze după ani şi ani, până ce ultima îi oferă cheia enigmei când se aştepta cel mai puţin, după moartea mamei ei, în timpul unei călătorii cu trenul. Ca în orice bun mystery, identitatea criminalului se dezvăluie doar în final, provocând o surpriză imensă. Şi cu observaţia că Lila înţelege că avea chiar de atunci toate semnele şi indiciile pentru a-l descoperi pe vinovat.

Exotismul micului regat Sirikot, ierarhia complicată (rajah şi moştenitori, soţie şi concubine, copii din flori, slujitoare), sistemul castelor, păienjenişul invizibil de interese şi manevre din familia ce domneşte de 400 de ani capătă culoare şi relief prin ochii Lilei, care-şi aminteşte întâmplările verii ce i-a schimbat lumea şi înţelesurile ei, ca şi viziunea asupra celor din jur. Moartea rajahului înseamnă începutul sfârşitului...

Comparat cu o carte-cult a literaturii americane, "...Să ucizi o pasăre cântătoare" de Harper Lee, romanul scriitoarei indiene cucereşte prin aceeaşi privire inocentă, dar mai ales prin lirismul evocării, prin senzualitatea ce se insinuează pretutindeni, prin judecăţile crude şi tăioase despre atotputernicii şi nesăbuiţii rajahi de altădată.
...Nu au mai rămas decât ruine din splendidele palate, din marile familii princiare sau regale puţini s-au adaptat schimbării. Istoria le-a sortit stingerii, mai supravieţuiesc în tărâmul ficţiunii. Prinţesa a găsit calea să îşi salveze familia princiară şi regatul de uitare, dăruindu-l cititorilor: romanul ei este cântecul de lebăda al unei lumi unice prin farmecul ei veninos.


Shivani Singh, "Moarte la Curtea Rajahului". Traducere din limba engleză şi note de Elena Mareşi şi Florina Dobre Brat. Editura Taj, 2010, 304 pagini

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.