Producţia de oţel este trasă în sus de relansarea mondială
Siderurgia, una dintre principalele ramuri ale industriei, pare că a găsit deja uşa de ieşire din criză, în condiţiile în care producţia de oţel brut a revenit până aproape de nivelurile din 2008, însă analiştii cred că acest lucru nu va fi suficient să relanseze creşterea internă pentru a aduce economia pe linia de plutire.
Producţia de oţel brut din România a urcat în august cu 43% faţă
de aceeaşi perioadă a anului trecut, până la 350.000 de tone.
Preţurile la produsele plate din oţel, care sunt principalul produs
din siderurgie, s-au majorat cu 55% în ultimul an, până la 730
euro/tonă la nivelul lunii octombrie, pe piaţa europeană.
Perspectivele pentru anul viitor sunt îmbucurătoare, Asociaţia
Mondială a Oţelului (World Steel Association) previzionând recent o
creştere a consumului de oţel la nivel internaţional cu 5,3% în
2011, după ce şi-a rectificat în sens pozitiv prognoza pentru acest
an de la 8,4% la un avans de 13,1%.
"Este lăudabil că producţia de oţel şi exporturile cresc, dar nu
cred că este suficient pentru a stopa declinul consumului intern,
mai ales că exporturile noastre sunt în general cu valoare adăugată
redusă. Măsura de reducere a salariilor bugetarilor nu s-a văzut
până acum şi mă aştept să se resimtă în lunile următoare pentru că
în caz contrar vor fi presiuni de la FMI", spune Andrei Rădulescu,
analist la casa de intermediere Target Capital.
El mai spune că aşa cum un avion nu poate să se menţină la o
altitudine prea mare dacă funcţionează cu un singur motor, nici
economia românească nu se poate relansa doar prin motorul
exporturilor.
Consumul intern rămâne foarte jos
Experţii
din industrie spun că producţia de oţel românească a fost susţinută
integral de cererea la export, în timp ce consumul de oţel la nivel
local este în scădere faţă de anul trecut.
"Pentru acest an estimăm un consum de produse finite din oţel de
2,7 milioane de tone, după ce anul trecut consumul s-a învârtit în
jurul a 3,1-3,2 milioane de tone. Pentru 2011 nu vedem o creştere
mai mare de 5%", spune Petru Todoran, director executiv al ARDIMET
(Asociaţia Română a Distribuitorilor de Metale).
Potrivit lui, situaţia la nivel intern de pe piaţă este foarte grea
din cauza băncilor care nu dau drumul la credite să susţină
producătorii.
"Era mai bine dacă revenirea producţiei se făcea pe baza cererii
interne decât pe exporturi pentru că acest lucru ar fi însemnat că
se lucrează în construcţii şi există consum la intern. Se ştie că
un loc de muncă în siderurgie creează alte 10 locuri de muncă în
economie. Producţia de oţel a fost susţinută de exporturi, iar
exporturile României sunt cele mai dinamice din Europa, fiind
aproape să atingă nivelurile din 2008", spune Petru Ianc, director
general în Ministerul Economiei specializat în siderurgie.
Combinatele siderurgice româneşti încep să-şi revină
Principalul jucător pe piaţa oţelului din România este grupul
ArcelorMittal prin combinatul de la Galaţi, care fabrică în
principal tablă groasă şi alte trei combinate situate la Iaşi,
Roman şi Hunedoara.
Conducerea companiei estima că producţia de oţel a combinatului din
Galaţi va urca anul acesta cu circa 30%, după ce anul trecut a fost
lovit puternic de scăderea cererii pe plan extern şi intern.
Afacerile celui mai mare combinat siderurgic ArcelorMittal Galaţi
s-au redus anul trecut cu circa un miliard de euro, până la 845,7
mil. euro, iar compania a înregistrat cea mai mare pierdere din
România, de 334 de milioane de euro (1,4 miliarde de lei),
reprezentând 40% din afacerile aferente aceluiaşi an.
Relansarea producţiei şi a preţurilor din acest an va aduce
afacerile combinatului mai aproape de nivelurile de dinainte de
criză, în 2008 acestea cifrându-se la 1,84 mld. euro.
Producţia de oţel brut a combinatelor Mechel din România, respectiv
cel de la Târgovişte şi Ductil Steel Oţelul Roşu, s-a dublat în
primele şase luni ale lui 2010 comparativ cu intervalul
ianuarie-iunie al anului trecut, ajungând la circa 400.000 de
tone.
Oţelul brut se prelucrează şi la alte trei combinate ale Mechel,
respectiv Ductil Steel Buzău, Mechel Câmpia Turzii şi Laminorul
Brăila, din care au rezultat în primele şase luni 456.000 de tone
de laminate la cald, sârmă şi profiluri laminate produse în România
de grupul rus.
Creşterea puternică a producţiei de oţel ar putea să contribuie la
absorbţia unei părţi din lucrătorii care au fost disponibilizaţi
din combinatele româneşti. Numai anul trecut numărul de angajaţi
din principalele combinate siderurgice s-a redus cu peste
8.000.
Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Oţelului, China va ajunge
anul viitor să conteze cu 45% din consumul aparent de oţel brut al
lumii, în urma unei creşteri de 42% faţă de nivelurile din 2007 în
ciuda unei dezaccelerări în 2010 şi 2011.
Un alt motor al industriei mondiale a oţelului este regiunea NAFTA,
care cuprinde SUA, Canada şi Mexic, unde se estimează o creştere a
consumului de oţel de 32,9% în acest an, după o scădere de 36,2% pe
parcursul lui 2009.