Trilogia unui mistic, nu a unui pornograf/ de Stelian Ţurlea

M-am întâlnit cu Henry Miller în urmă cu patruzeci de ani, lucram la revista "Lumea" şi unul dintre colegi adusese de la Paris, proaspăt tipărit, la Editura Denoel, dacă nu mă înşel, un volum inhibant de gros, cu coperte galbene, simple şi strălucitoare - "Sexus", primul tom din "Crucificarea în roz" (sau "Răstignirea trandafirie", cum apare în româneşte). A fost un şoc când l-am citit, nu numai datorită mulţimii de scene de sex explicit. Din prima clipă mi s-a părut că Miller e un scriitor capabil să calce în picioare orice tabu şi să se elibereze inclusiv prin sex. Era nu numai ceva foarte nou şi foarte curajos, dar mi se mai părea şi una dintre ipostazele esenţiale în care se situa un scriitor - adică să vorbească fără inhibiţii despre absolut tot ce e omenesc şi de obicei ascundem. Am citit, fireşte, foarte repede toată trilogia, apoi tot ce am găsit de Henry Miller, în engleză ori franceză (pentru traducerile în română trebuia să aştept anii nouăzeci). Aşa s-a strâns un raft întreg. Am făcut o pasiune pentru Miller, l-am recomandat tuturor, puţini l-au prizat. După ce-am aflat că e capricorn, ca şi mine, i-am scris, în mod sigur scrisoarea n-a ajuns, poate nici n-a ieşit din ţară.

După 1990, Henry Miller a început să fie tradus, iar când în procesul de tălmăcire s-a implicat şi distinsa Doamnă Antoaneta Ralian am fost sigur că acest scriitor nedreptăţit, după mine, va avea, încet, destinul strălucitor meritat din plin. Anul acesta Editura Polirom a lansat o serie de autor Henry Miller, sper cu cât mai multe dintre operele sale, acţiune care mă bucură şi pe care o salut din toată inima.
Cine a fost Henry Miller? A trăit între 1891 şi 1980, s-a născut în Yorkville, New York, intr-o familie de origine germana, şi-a petrecut anii de şcoală în Brooklyn, a trecut prin greutăţi nenumărate, în medii dominate de sărăcie şi mediocritate. A dorit să ajungă scriitor, la treizeci de ani a plecat la Paris, unde a rămas un deceniu. S-a împrietenit cu Lawrence Durrell şi a cunoscut-o pe Anaïs Nin, care îl ajută, în 1934, să publice "Tropicul Cancerului", un roman cu tentă autobiografică în care povesteşte primii săi ani aventuroşi la Paris. Din prima sa carte erotismul colcăie, explodează, îi revoltă pe unii cititori, dar cartea ajunge celebră. In 1940, Miller se intoarce în America şi se stabileşte în Big Sur, California, pentru următorii douăzeci de ani. Scrie alte câteva volume, între care trilogia "Răstignirea tradafirie" - "Sexus" (1949), "Nexus" (1953) si "Plexus" (1960), la care a lucrat vreme de zece ani - romane care au fost tipărite doar în Franţa, în America văzând lumina tiparului abia după 1960. Miller ajunge, aproape peste noapte, un idol printre scriitorii americani, pentru stilul aparte si ideile sale ce subminau preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum si formulele scriiturii moderniste.

Seria de autor despre care vă vorbesc a început, poate nici nu trebuia altfel, cu trilogia "Răstignirea trandafirie". Este o trilogie în mare parte, dacă nu în totalitate, autobiografică. Autorul-erou îşi poartă cititorul prin mediile sărace, sordide de care vă spuneam, în căutarea unei lumini care pentru el nu este decât să devină scriitor, întâlneşte un număr impresionant de oameni, bărbaţi şi femei, mai toţi indiferenţi la soarta celuilalt, trece prin slujbe mărunte, plictisitoare şi prost plătite, nu rămâne în niciuna pentru că nu suportă îngrădirile, scrie chinuit şi nu reuşeşte să publice, iubeşte şi e iubit, pleacă la Paris, pătrunde în mediile grozave ale novatorilor în artă ş.a.m.d. Curiozitatea lui este nepotolită şi aşa va rămâne. Totul este povestit la persoana întâi, cu patos, cu limpezime, chiar cu lirism, oricum extrem de convingător. Primul volum al trilogiei, cel care a oripilat lumea pudibondă, e plin de scene de sex, uneori întinse pe pagini întregi, cu cele mai directe şi naturale cuvinte. Este confesiunea unui personaj crucificat. Al doilea volum (în care scenele de sex se reduc draconic) conţine cea mai amplă descriere a valorilor, credinţelor, opiniilor şi deciziilor de viaţă ale scriitorului, în lupta sa pentru supravieţuire. Al treilea volum (în care scenele de sex lipsesc cu desăvârşire) dezvăluie portretul unui scriitor format, care, după chinuitoare îndoieli şi o mulţime de romane scrise în minte, reuşeşte, în sfârşit, să-şi pună ideile pe hârtie. Faptul acesta pare să atragă dupa sine o ruptură cu lumea atât de familiară din primele două volume. "Oamenii civilizaţi nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un soi sau altul. Vorbim despre ele, le evocăm întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în vieţile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sunt un fel de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vârât pe gât aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie."
Trilogia abundă în poveşti minunate, pagini de analiză literară şi socială, umor, vervă, dar şi cinism. Autorul însuşi devine, neîndurător, obiectul propriilor reflecţii. Printre rânduri, uneori explicit, răzbate tema responsabilităţii actului de creaţie.
Din mulţimea de aprecieri critice, spicuim două, selectate şi de editură. "Miller este mai degrabă un mistic decât un pornograf. Se foloseşte de obscenitate pentru a şoca şi a trezi la realitate, dar odată aduşi cu picioarele pe pământ, ne ridică imediat la ceruri." (Erica Jong) "Nu am nici o indoială că Henry Miller este un mare artist, un mare artist american, probabil ultimul cu care ne putem mândri, un gigant al minunatei epoci literare cuprinse între 1890 şi 1940. "Răstignirea trandafirie", ce reia părţi ample din romanele anterioare ale scriitorului, este totuşi o operă de o calitate net superioară. Ce a facut Miller aici a fost să scruteze până în cele mai mici detalii, dintr-o perspectivă matură şi nostalgică, învăluită în aburul ficţiunii, anii cruciali în care s-a format ca scriitor şi marea iubire a vieţii sale. Rezultatul este o poveste fascinantă, o epopee biografică, socială şi estetică."(Maxwell Geismar)
Traducerea Doamnei Antoaneta Ralian este, trebuie s-o spunem fără înconjur, la fel de fascinantă pe cât este originalul.