Necropola de la Mănăstirea Comana/ de Cătălin Fudulu
Ziarul Financiar
14.10.2010
La 24 octombrie 1918, feldmareşalul Mackensen l-a
invitat pe arhiepiscopul catolic Raymond Netzhammer la o plimbare
cu maşina, pentru a patra oară în ultimii doi ani. Lăsând în urmă
Parcul Carol, cei doi au mers pe itinerariul Jilava -
Adunaţii Copăceni - Grădiştea - Comana, oprindu-se înt-un "loc de
neuitat": ruinele mânăstirii Comana. Potrivit prelatului,
"Mackensen vrea să-şi viziteze morţii. În faţa ruinii şi în curţile
anterioare, înconjurate de zidul fostei mânăstiri, este un cimitir
de ostaşi. Se lucrează cu hărnicie la terminarea acestei frumoase
aşezări. Soldaţi şi civili cară cu roabe nisip şi pietriş pe
cărările dintre morminte, iar multe fete aduc brazde de iarbă pe
care le aşează şi le udă.
Fără deosebire de naţionalitate,
indiferent că sunt prieteni sau duşmani, războinicii morţi sunt
aşezaţi unul lângă altul. Mackensen speră că românii vor păstra în
bună stare cimitirul, fiindcă şi eroii lor sunt aşezaţi aici.
Mareşalul se bucură că terenul, sfinţit de rugăciunile monahilor,
este locul cel mai potrivit pentru mormintele eroilor".
Consemnarea lui Netzhammer este prima care face
referire la faptul că în incinta Mănăstirii Comana a fost amenajat
un cimitir al eroilor…Osemintele au fost centralizate în perioada
interbelică într-o criptă-osuar, ce are în prezent statutul de
mausoleu, figurând în Lista monumentelor istorice din 2004
la poziţia 364 şi având codul
GR-II-m-A-14967.06.
Modul în care a evoluat cimitirul eroilor din incinta
Mânăstirii Comana de la vizita mareşalului Makensen este mai mult
decât interesant…
Prima consemnare privind starea de îngrijire a mormintelor
datează din 2 februarie 1921, când Radu Makarovici, director
adjunct al Societăţii Mormintele Eroilor căzuţi în Război, a
vizitat necropola, constatând că modul în care aceasta era
îngrijită lăsa mult de dorit.
Cauzele problemei au fost identificate la nivel administrativ,
în condiţiile în care persoanele desemnate să îngrijească cimitirul
nu se mai ocupau cu activitatea respectivă, iar cei noi desemnaţi
nu-şi cunoşteau atribuţiile.
În acest context, Radu Makarovici i-a convocat la consfătuire
pe Gheorghe Militaru, paroh, Al. Polihroniade, administrator de
plaşă, C.M. Tudorache, primar, N. Mihăilescu, diriginte, Niţă
Dumitru, plutonier la jandarmi, N. Bărăşteanu, invalid de război,
Marin Pârvu, epitrop al bisericii, Stanca Marin Andrei, văduvă de
război, şi Ileana I. Pârvu, văduvă de război, constituind un
comitet care să se ocupe de întreţinerea cimitirului.
Pentru o parte din persoanele convocate de Makarovici s-au
stabilit atribuţii specifice. Astfel, plutonierul de jandarmi şi
dirigintele comunei aveau sarcina de curăţa cimitirul şi de a avea
grijă de împrejmuirea acestuia. Dirigintele urma să desfăşoare cu
elevii, în cimitir, ore practice de educaţie cetăţenească.
Plutonierul trebuia să solicite sprijinul locuitorilor pentru
"împodobirea mormintelor, repararea împrejmuirii, măsuri de pază în
ceea ce priveşte împrejurul cimitirului, relativ la locul unde
obişnuieşte a trage căruţele".
CĂTĂLIN PETRUŢ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor în
istorie al Universităţii din Bucureşti (2006). A colaborat sau
colaborează la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis,
Document, Magazin Istoric, Historia (redactor în perioada
2002-2004), Dosarele Historia (redactor-şef în perioada
2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava şi
Valahica, Ziarul de Duminică, însumând peste 250 de
articole, publicate în periodice şi volume colective, şi peste 20
de comunicări la sesiuni de comunicări ştiinţifice.