Necropola de la Mănăstirea Comana/ de Cătălin Fudulu

Ziarul Financiar 14.10.2010
La 24 octombrie 1918, feldmareşalul Mackensen l-a invitat pe arhiepiscopul catolic Raymond Netzhammer la o plimbare cu maşina, pentru a patra oară în ultimii doi ani. Lăsând în urmă Parcul Carol, cei doi au mers pe itinerariul Jilava - Adunaţii Copăceni - Grădiştea - Comana, oprindu-se înt-un "loc de neuitat": ruinele mânăstirii Comana. Potrivit prelatului, "Mackensen vrea să-şi viziteze morţii. În faţa ruinii şi în curţile anterioare, înconjurate de zidul fostei mânăstiri, este un cimitir de ostaşi. Se lucrează cu hărnicie la terminarea acestei frumoase aşezări. Soldaţi şi civili cară cu roabe nisip şi pietriş pe cărările dintre morminte, iar multe fete aduc brazde de iarbă pe care le aşează şi le udă. Fără deosebire de naţionalitate, indiferent că sunt prieteni sau duşmani, războinicii morţi sunt aşezaţi unul lângă altul. Mackensen speră că românii vor păstra în bună stare cimitirul, fiindcă şi eroii lor sunt aşezaţi aici. Mareşalul se bucură că terenul, sfinţit de rugăciunile monahilor, este locul cel mai potrivit pentru mormintele eroilor".
Consemnarea lui Netzhammer este prima care face referire la faptul că în incinta Mănăstirii Comana a fost amenajat un cimitir al eroilor…Osemintele au fost centralizate în perioada interbelică într-o criptă-osuar, ce are în prezent statutul de mausoleu, figurând în Lista monumentelor istorice din 2004 la poziţia 364 şi având codul GR-II-m-A-14967.06.
Modul în care a evoluat cimitirul eroilor din incinta Mânăstirii Comana de la vizita mareşalului Makensen este mai mult decât interesant…
Prima consemnare privind starea de îngrijire a mormintelor datează din 2 februarie 1921, când Radu Makarovici, director adjunct al Societăţii Mormintele Eroilor căzuţi în Război, a vizitat necropola, constatând că modul în care aceasta era îngrijită lăsa mult de dorit.
Cauzele problemei au fost identificate la nivel administrativ, în condiţiile în care persoanele desemnate să îngrijească cimitirul nu se mai ocupau cu activitatea respectivă, iar cei noi desemnaţi nu-şi cunoşteau atribuţiile.
În acest context, Radu Makarovici i-a convocat la consfătuire pe Gheorghe Militaru, paroh, Al. Polihroniade, administrator de plaşă, C.M. Tudorache, primar, N. Mihăilescu, diriginte, Niţă Dumitru, plutonier la jandarmi, N. Bărăşteanu, invalid de război, Marin Pârvu, epitrop al bisericii, Stanca Marin Andrei, văduvă de război, şi Ileana I. Pârvu, văduvă de război, constituind un comitet care să se ocupe de întreţinerea cimitirului.
Pentru o parte din persoanele convocate de Makarovici s-au stabilit atribuţii specifice. Astfel, plutonierul de jandarmi şi dirigintele comunei aveau sarcina de curăţa cimitirul şi de a avea grijă de împrejmuirea acestuia. Dirigintele urma să desfăşoare cu elevii, în cimitir, ore practice de educaţie cetăţenească. Plutonierul trebuia să solicite sprijinul locuitorilor pentru "împodobirea mormintelor, repararea împrejmuirii, măsuri de pază în ceea ce priveşte împrejurul cimitirului, relativ la locul unde obişnuieşte a trage căruţele".
CĂTĂLIN PETRUŢ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti (2006). A colaborat sau colaborează la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor în perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-şef în perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava şi Valahica, Ziarul de Duminică, însumând peste 250 de articole, publicate în periodice şi volume colective, şi peste 20 de comunicări la sesiuni de comunicări ştiinţifice.