Dicţionar universal al spionilor (VII). Cel mai important spion din cel de-al doilea război mondial/ de dr. Alexandru Popescu

I

IATSKOV, Anatoli Antonovici (1913 - 1993), diplomat, "spion atomic" pentru URSS în SUA în timpul celui de al doilea război mondial şi în perioada războiului rece. Principala sarcină a lui I. a fost de a obţine informaţii referitoare la "Proiectul Mannhattan" legat de producere a bombei atomice ("Operaţiunea ENORMOZ"). A condus o reţea de "spioni atomici", între care Harry Gold, Alexander Feklisov, Klaus Fuchs, conlucrând şu cu soţii Rosenberg. Informaţiile obţinute de I. au permis ulterior producerea în URSS de armament nuclear pe bază de uraniu şi plutoniu. I s-a acordat titlul de "Agent onorabil al securităţii de stat" a URSS.

IACOBESCU Ion (Iacob), agent al Serviciul de informaţii externe al RS România în Franţa, defector în perioada războiului rece. I. este trimis în Franţa, sub acoperire de diplomat, aflându-se în subordinea luiMihai Caraman, conducătorul unei reţele care a reuşit să penetreze organismele NATO.A devenit funcţionar internaţional la UNESCO din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Prin secretara sa, I. este recrutat de Intelligence Service. În 1969, I. a dezertat, stabilindu-se ulterior, împreuna cu familia, în SUA. Informaţiile puse la dispoziţie de I. au dus la demascarea a 11 spioni DIE aflaţi sub acoperire diplomatică.

Cu ocazia unui misiuni la Roma, în 1985, I. defectează, punând la dispoziţia CIA numele a 32 de agenţi KGB. La iniţiativa CIA, presa americanã mediatizeazã cazul si nu ezitã sã evidenţieze succesul repurtat, dar, scăpat de sub supraveghere, I. se prezintă la Ambasada Sovieticã, de unde telefonează la Departamentul de Stat, arătând că doreşte să se repatrieze de bună voie. «Cazul Iurcenko» a fost folosit apoi de sovietici pentru a ridiculiza CIA, capacitatea si mijloacele sale, dar si administraţia Reagan.

J

JOHN, Otto (1909-1997), politician în RF Germania, defector în RD Germană în timpul

războiului rece.În 1950, cu sprijinul Partidului Creştin-Democrat şi al preşedintelui federal Heuss, J. este numit primul preşedinte al Biroului pentru Apărarea Constituţiei, agenţia de contrainformaţii a RF Germania. În 1954, împreună cu prietenul său, dr. W. Wohlgemuth, trece incognito în Germania de Est. Va pretinde că a făcut acest pas în căutarea unor acte care să demonstreze trecutul nazist al unor politicieni din RF Germania. Defectarea lui J. produce o criză în serviciul de contrainformaţii al acestei ţări. În decembrie 1955, se reîntoarce în RF Germania. Este condamnat pentru trădare la patru ani închisoare. Afirmaţia lui J. după care fusese răpit pentru a fi trecut în RF Germană nu s-a susţinut. A fost graţiat în 1958. Mărturii ale unor ofiţeri KGB probează că J. era agent al acestui serviciu.

JOSEPH, pater (Joseph du Trembalay) (1577-1638), agent de influenţare pentru Franţa în secolul XVII. J. a fost cel mai important spion al cardinalului Richelieu, o adevărată "eminenţă cenuşie", acţionând, în acelaşi timp, ca agent de influenţare pentru Franţa. Principala misiune pe care a primit-o a fost de a călători prin Europa în vederea realizării unei alianţe împotriva Austriei. O altă cauză pentru care a acţionat J. pleca de la ideea cardinalului ca, prin intrigi, să provoace dezbinare în tabăra duşmanilor protestanţi, pentru ca ulterior să îi învingă pe calea armelor. J. moare în braţele cardinalului Richelieu, care se plânge: "Mi-am pierdut sprijinul".

KALUGHIN, Oleg Danilovici (1934-), general KGB, disident. K. devine cel mai tânăr general KGB. Datorită unor intrigi din interiorul agenţiei, este înlocuit din posturile pe care le ocupa. Acuză KGB că trece cu vederea corupţia din păturile superioare ale societăţii sovietice, în vreme ce terorizează populaţia. Îl sprijină pe Boris Elţin în timpul tentativei de lovitură de stat din 1991. Consideră că, prin Vladimir Putin, KGB s-a întors la putere. K. este acuzat de trădare. În 1995, se stabileşte în SUA. Este autorul unei serii de lucrări despre experienţa sa în spionajul sovietic şi despre activităţile informative din timpul războiului rece.

războiului rece. K. s-a aflat în centrul unuia din cele mai scandaloase cazuri de spionaj din timpul războiului rece, aşa-numita "Afacere Profumo", Profumo era secretar de stat pentru Război, iar K., la solicitarea spionajului sovietic, se angajează într-o relaţie sentimentală cu acesta. I se cere lui K. să afle de la Profumo informaţii referitoare la amplasarea rachetelor nucleare americane în Germania Occidentală în perioada în care avea loc "Criza Rachetelor" din Cuba. În cele din urmă, serviciul de contrainformaţii britanic îl demască pe Profumo, care îşi părăseşte postul, încheindu-şi cariera politică, dar reuşeşte să fugă la Moscova, fiind decorat cu "Ordinul Lenin".

KHAN, Noor Inayat (1914-1944) (Nora Baker), spioană pentru Anglia în Franţa în timpul celui de al doilea război mondial. K. aparţinea unei familii princiare indiene. Este recrutată în SOE, serviciul de informaţii britanic. În iunie 1943, e prima femeie paraşutată în Franţa ocupată, ca agent, primind misiunea de operatoare radio. Atunci când o bună parte a membrilor reţelei de Rezistenţă este arestată, K. refuză să se refugieze în Anglia, continuându-şi activitatea. Totuşi, în cele din urmă, în octombrie 1943, este arestată datorită trădării unui agent dublu francez, fiind considerată «un prizonier extrem de periculos". Reuşeşte să evadeze, dar este capturată din nou. Este executată la 13 septembrie 1944, în lagărul de la Dachau. Ultimul său cuvând a fost «Libertate!"

KOLBE, Fritz (1903-1971) ("George Wood") diplomat german, spion pentru SUA în timpul celui de al doilea război mondial. Opozant faţă de regimul nazist, îşi oferă colaborarea serviciului de spionaj american OSS, furnizând informaţii strategice şi tehnice de mare importanţă, care au permis forţelor armate ale Aliaţilor să-şi orienteze operaţiunile. K. nu a solicitat nici un fel de remuneraţie, declarând: "Am fost un patriot german cu faţă umană. Scopul meu a fost acela de a scurta războiul pentru nefericiţii mei compatrioţi şi de a uşura suferinţele celor din lagărele de concentrare". După opinia lui Richard Helms, viitorul director al CIA, K. a fost "cel mai important spion în cel de al doilea război mondial". Abia în 2004, după moartea sa, îi sunt recunoscute meritele.

KRIVITSKI, Walter G. (Samuel Ginsberg) (1899-1941), ofiţer, agent sovietic, defector în perioada interbelică. După ce coordonase operaţiunile sovietice de spionaj din Europa de Vest, K. defectează în 1937. Publică volumul In Stalin's Secret Service (În serviciul secret al lui Stalin), în care demască planurile reale ale dictatorului sovietic. Afirmaţiile lui K. vor fi confirmate de încheierea Pactului Molotov-Ribbentrop (1939). În 1941, este găsit mort la Washington, existând prezumţia că a fost asasinat de spionajul sovietic.

KROTKOV, Iuri, scriitor, regizor, agent pentru KGB, defector în timpul războiului rece. Cooptat ca agent clandestin al KGB, K. are ca sarcină principală recrutarea de tinere actriţe (aşa-numitele "lebede"), în vederea seducerii şi exploatării informative a străinilor veniţi la Moscova şi a unor diplomaţi, cum a fost ambasadorul Franţei, Dejean, care, ameninţat cu compromiterea, acceptă să "colaboreze". În 1963, K. fuge în Occident şi depune mărturii pe baza cărora sunt demascaţi o serie de agenţi sovietici.

KUKLINSKI, Ryszard (1930-2004), ("Jack Strong"), ofiţer polonez, agent pentru SUA în timpul războiului rece. Motivat de convingerile sale anticomuniste, din poziţia de membru al Marelui Stat Major al armatei poloneze, K. transmite agenţiei CIA, în perioada 1972-1981, peste 40.000 de documente secrete referitoare la forţele Pactului de Varşovia, de mare importanţă strategică, cum au fost cele cu privire la posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial, ca urmare a unui prezumtiv atac al URSS. Aceste informaţii au constituit una dintre principalele cauze ale schimbării strategiei NATO în Europa. În 1981, CIA organizează evadarea lui K. şi a familiei sale din Polonia în SUA, unde devine expert pentru problemele sovietice în Departamentul de Stat şi în cel al Apărării. În anii 1990, cei doi fii ai lui K., aflaţi în SUA, mor în condiţii suspecte. Dacă autorităţi şi personalităţi oficiale americane au subliniat contribuţia reală a lui K., considerând-l "erou al războiului rece", în Polonia există controverse în legătură cu întrebarea dacă K. a fost un patriot sau un trădător.

KOLSCHITZKY, Georg Franz (1640-1694), agent pentru Austria în timpul Asediului Vienei (1683). De origine poloneză, K. lucra la Compania orientală de comerţ de la Belgrad, pe post de tălmaci (între alte limbi, vorbea şi româneşte). Atunci când a început Asediul Vienei, în iulie 1683, s-a angajat ca spion în armata regelui polonez Jan III Sobieski şi a luptat pentru despresurarea capitalei imperiale. Aducea informaţii din tabăra otomană, în care se strecura travestit în turc. Drept răsplată, K. a căpătat privilegiul de a deschide prima cafenea la Viena.