Cine asigură protecţia consumatorilor de servicii financiare

Protecţia consumatorilor de servicii financiare este asigurată pe plan local de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, însă alte state din Uniunea Europeană au ales să o treacă în sarcina băncilor centrale, sau a autorităţilor de supraveghere a sistemului financiar.

Neînţelegerile legate de implementarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 50 din iunie 2010, prin care sunt stabilite noi reglementări privind creditele pentru consumatori, au adus în prim-plan problema protecţiei celor care utilizează serviciile instituţiilor financiare, în condiţiile în care unii dintre clienţii nemulţumiţi au afirmat că BNR înclină să ia partea bancherilor în această chestiune.

În Cehia, banca centrală a preluat din 2008 şi protecţia consumatorilor de servicii financiare, ca sarcină complementară pe lângă supravegherea prudenţială. Decizia a primit aviz favorabil şi din partea Băncii Centrale Europene, deşi o asemenea atribuţie nu figurează în mandatul băncilor centrale din Sistemul European al Băncilor Centrale.

"Cele două arii de reglementare şi supraveghere se pot complementa pe termen lung - în beneficiul consumatorilor şi al sectorului financiar - dar pot intra în conflic pe termen scurt", nota în 2008 Miroslav Singer, pe atunci viceguvernator al băncii naţionale a Cehiei.

În Ungaria, această sarcină cade de asemenea în atribuţiile Autorităţii pentru Supravegherea Sistemului Financiar, care are însă atribuţii limitate. "Autoritatea nu are competenţa să ia decizii în dispute legale care rezultă din relaţii contractuale individuale sau să forţeze direct o instituţie supravegheată să ia măsuri la nivel individual sau să ofere compensaţii pentru daunele provocate. Acestea sunt posibile doar în cadrul unui proces civil", potrivit datelor de pe site-ul instituţiei.

Alte state au avut însă abordări diferite. În Polonia funcţionează un birou pentru Protecţia concurenţei şi a consumatorilor (UOKiK) care are atribuţii inclusiv în sfera serviciilor financiare. Preşedintele biroului poate demara investigaţii în legătură cu încălarea intereselor colective ale consumatorilor într-o situaţie în care activitatea unui operator economic afectează un număr mare de persoane.

"În privinţa băncilor, UOKiK chestionează cel mai des clauzele prin care banca îşi rezervă dreptul de a schimba în mod arbitrar condiţiile contractului, precum şi reclamele care induc consumatorul în eroare. Preşedintele UOKiK poate, de asemenea, să solicite Curţii pentru Protecţia Concurenţei şi a Consumatorului să introducă o clauză în Registrul clauzelor interzise. În prezent, din 2000 de clauze înscrise în acest registru, 245 sunt legate de serviciile financiare, bancare şi de asigurare", spun reprezentanţii Ambasadei Poloniei la Bucureşti. În Austria, protecţia consumatorilor este asigurată de directorul general pentru protecţia consumatorilor, care funcţionează în cadrul Ministerului Muncii, Afacerilor Sociale şi Protecţiei Consumatorului.

Pe plan local, protecţia consumatorilor, inclusiv de servicii financiare, a fost lăsată de Guvern din 2007 în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, după ce un regulament al Uniunii Europene a obligat statele membre să desemneze o instituţie competentă în acest domeniu. ANPC şi Consiliul Concurenţei au fost de altfel instituţiile care au iniţiat proiectul Ordonanţei 50/2010.

BNR păstrează astfel doar competenţe în privinţa supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit. Din această postură, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din banca centrală, a atenţionat în mai multe rânduri că implementarea ordonanţei în sensul dorit de clienţi - care ar fi însemnat reducerea dobânzilor pentru unele credite aflate în derulare - ar putea să conducă la pierderi de circa 600 de milioane de euro în sistemul bancar sau chiar să destabilizeze unii jucători. Astfel, Cinteză a susţinut cererea bancherilor ca textul ordonanţei să fie modificat prin introducerea unor clarificări agreate inclusiv de ANPC, care le-ar permite să menţină costul neschimbat pentru creditele în derulare, chiar dacă aceasta ar însemna modificarea marjei din contractul iniţial, o mişcare interzisă prin noile reglementări. El a mai pecizat că BNR nu se poate implica în tranşarea acestei chestiuni, însă de-a lungul anilor a sancţionat mai mulţi conducători de bănci, mergând până la cererea înlocuirii din funcţie, din cauza nerespectării reglementărilor, inclusiv în ceea ce priveşte clauzele contractuale.

Clienţii nemulţumiţi ai Bancpost s-au arătat însă nemulţumiţi de atitudinea BNR. "Grupul de iniţiativă împotriva clauzelor abuzive care se regăsesc în contractele de credit Bancpost observă cu stupoare că BNR, instituţie de bază a statului român, intră în piaţa bancară făcând lobby pentru ARB (Asociaţia Română a Băncilor), cu toate că BNR ar trebui să apere în mod direct interesele statului şi indirect interesele cetăţenilor României", potrivit unei scrisori deschise, transmisă la sfârşitul lunii septembrie.

Mai recent, viceguvernatorul Bogdan Olteanu, jurist de profesie şi fost parlamentar din partea PNL, a sfătuit ANPC să aibă o "mai largă preocupare" faţă de ştiinţa bancară. El a ezitat însă să comenteze pe marginea Ordonanţei 50 înainte ca aceasta să fie adoptată de Parlament.