Cum pot fi convinşi românii că e mai bine să nu arunce gunoiul "la grămadă": "Când începe să te coste devii brusc mai atent"

Martina are 32 de ani şi locuieşte în nordul Belgiei. Când aude despre situaţia din România, tânăra nu pare deloc uimită pentru că acelaşi lucru se întâmpla şi în Belgia, ce-i drept acum 15-20 de ani.

"O prietenă îmi spunea că nici măcar nu are loc în casă pentru a-şi pune trei coşuri de gunoi. A fost ciudat la început, dar acum totul pare firesc şi puţini sunt cei care uită să separe corect hârtiile de sticlă şi PET-urile de gunoiul menajer."

Oricum, nimic nu se poate întâmpla peste noapte, spune ea, în timp ce pocneşte din degete. "Cert e că acum, când te trezeşti cu abţibildul roşu lipit pe sacul de gunoi şi de pe toată strada ţi l-au lăsat în faţa casei numai pe al tău, ai şi o ruşine faţă de vecini şi te apuci să răscoleşti în sac ca să vezi ce ai aruncat greşit." Şi practic nimeni nu scapă nepedepsit, dat fiind că cei care ridică gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regulă doi oameni: o fată care se uită atent în sac ca să vadă dacă nu s-a strecurat ceva nepotrivit şi care decide dacă gunoiul pleacă sau rămâne şi un bărbat foarte solid care ridică sacii colectaţi corect în maşina de gunoi. Iar abţibilidul ro­şu lipit pe saci nu e numai o pedeapsă în faţa vecinilor, pen­tru că la trei greşeli, sacul rămâne tot în faţa porţii, dar în plus, vine şi poliţia cu o amendă de două-trei sute de euro.
În România, povestea e abia la început. Percepţia asupra colectării selective nu e foarte clară, iar mulţi români se întreabă, probabil, "Ce îmi iese dacă nu mai arunc gunoiul la grămadă?"

"Concepţia greşită a românilor trebuie schimbată. Este necesar să înţelegem că generarea de deşeu costă, şi încă foarte mult, în celelalte ţări din Europa. Cu cât faci mai mult gunoi, cu atât plă­teşti mai mult. Şi nu invers." Mugurel Rădulescu, preşedintele Eco-Rom Ambalaje, ONG care ur­mă­reşte respectarea angajamentelor privind atin­gerea obiectivelor de valorificare şi re­ci­clare a de­şe­urilor, înfiinţat de către producătorii de amba­laje, susţine că românii trebuie să treacă la colec­tarea selectivă din convingerea că este un lucru normal, necesar şi, nu în ultimul rând, benefic lor şi generaţiilor următoare, insistând pe ideea de conştiinţă şi de responsabilitate pentru propriile acte de consum. Însă înainte de a ajunge să creadă că e normal, necesar şi benefic, cetăţeanul tinde să aibă şi o urmă de suspiciune.

Din studiile realizate de cei de la Eco-Rom Ambalaje, rezultă că cei mai mulţi români au auzit de colectarea selectivă, dar de fapt nu ştiu ce trebuie să facă; unii nu ştiu că ambalaj poate fi şi conserva, dar şi doza de cola sau cutia de carton de la ceai. Mulţi nu ştiu ce se întâmplă mai departe cu ceea ce este în container, iar faptul că nu cunosc i-a determinat să adopte percepţii eronate. "Aici intervin şi mentalităţile: pesimism, neîncredere în ceva nou, suspiciune, «ştiam eu că e ceva neserios, le ia de fapt împreună şi le aruncă la groapa de gunoi». Au fost şi astfel de cazuri, dar multă lume a îmbrăţişat informaţia fără să vadă personal", mărturiseşte şeful Eco-Rom.
De aceea, mulţi dintre operatorii de salubritate au lansat de câteva luni modele de bună practică în colec­tarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie. Astfel, salubriştii vor colecta gunoiul în camioane cu pereţi transparenţi, pentru ca populaţia să observe clar că gunoaiele aruncate sunt ridicate separat, în vederea reciclării. "Ne dorim ca cetăţenii să capete încredere că deşeurile reciclabile sunt valorificate şi colectarea selectivă pe care o fac are rezultate", spunea în urmă cu jumătate de an Cristian Poteraş, primarul Sectorului 6, la lansarea unuia dintre primele proiecte de acest gen. Directorul general al Eco-Rom Ambalaje, Sorin Popescu, de­clară că operaţiunea se va extinde în perioada următoare în 80 de localităţi din întreaga ţară: "Cam­pania are ca scop schimba­rea unor mentalităţi prin care cetă­ţe­nii consideră că deşeurile se co­lectează amestecat sau la grămadă".

Cert e că românii sunt co­mozi, iar businessuri de sute de milioane de euro s-au dezvoltat pe seama acestei trăsături. Pionier în industria berii, Virgil Mailat, fondatorul Bere Mureş, îşi amintea la începutul anului 2008 într-o discuţie cu BUSI­NESS Magazin că slovacii, furni­zorii săi de malţ, au râs iniţial de ideea sa de a produce bere la PET, zicându-i că e o nebunie să folosească ingrediente atât de bune pentru ceva ce nu va merge niciodată. "Românului nu-i place când trebuie să ducă sticla la magazin sau când într-o plasă pune câteva sticle de bere care nu fac nici doi litri. El vrea să ia mai mult o singură dată, iar cu berea la PET punea trei sticle în sacoşă şi făcea şase litri. Normal că era mulţumit, iar asta mi s-a confirmat ulterior, când am văzut că cel mai bine se vindeau PET-urile la doi litri." Astfel justifica Mailat faptul că vânzările de bere la PET au ajuns la jumătate de miliard de euro în 2007. Conform datelor industriei de profil, circa 47% dintre românii care cumpără bere preferă băutura la PET.

Comoditatea în ce priveşte colectarea selectivă, lipsa de timp şi încredere, de educaţie şi informaţie şi, nu în ultimul rând, mentalitatea privind regulile care trebuie respectate, nu sunt tipice balcanicilor. Se întâmplă la fel şi în Belgia, iar amenzile au stimulat spiritul civic. Aşa cum spunea Martina în debutul articolului, "când începe să te coste devii brusc mai atent".
Întrebat cât de fezabilă şi probabilă este imple­mentarea unui sistem de sancţionare a celor care refuză să colecteze selectiv, Rădulescu susţine că nu se poate vorbi de amenzi cât timp deşeurile nu sunt o prioritate. "Din păcate, cel mai probabil, ele vor deveni o prioritate în momentul în care România va fi amendată de către Uniunea Europeană."
Totuşi, reprezentanţii industriei susţin că acolo unde există serviciul de colectare selectivă a deşeurilor, acestea ar putea fi foarte eficiente - i-ar detemina pe cetăţeni să fie mai exigenţi, fapt ce i-ar face şi pe cei responsabili mai atenţi.
"Mentalitatea se schimbă. Cu efort, cu insistenţă, omul învaţă. Noi ne adresăm tuturor consumatorilor, de la elevii din clasele primare până la cei vârstnici", explică preşedintele Eco-Rom. În plus, colectarea selectivă este un comportament care poate fi asumat prin puterea exemplului, iar exemplul personal, spune el, este cea mai bună metodă de a-i determina pe cei din jur să colecteze selectiv - "are, credem noi, cel mai mare impact în rândul cetăţenilor".

Puţini bani pentru tomberoane
Dincolo de toată partea de schimbare a mentalităţii şi obiceiurilor populaţiei, lipsa infrastructurii de colectare la locuinţa cetăţenilor este şi ea un mare obstacol. Contactaţi de BUSINESS Magazin, oficialii de la Mediu recunosc că puţinele tomberoane de pe stradă nu pot stimula colectarea selectivă.
Ionuţ Georgescu, directorul Direcţiei de Deşeuri şi Substanţe Periculoase din Ministerul Mediului şi Pădurilor, admite că, la nivelul anului 2015, directiva europeană ne obligă să avem o infrastructură de colectare la nivel naţional. Nu putem vorbi nici măcar de Bucureşti că ar fi acoperit integral, iar recomandarea ministerului către operatorii de salubritate este să înceapă o activitate din ce în ce mai puternică, dar nu numai pe stradă.
"Sunt bune şi tomberoanele de pe stradă, dar nu sunt suficiente. Dacă ne uităm în orice capitală europeană, tomberoanele de plastic, hârtie, sticlă şi metal sunt amplasate acolo pentru produsele pe care le am la mine când merg pe stradă şi vreau să le arunc. Nu sunt pentru cele pe care vreau să le aduc de acasă", susţine Georgescu.
Şeful de la Deşeuri face trimitere către modelul din ţările din Vest unde colectarea la domiciliu se face cu tradiţionalii saci. Se sortează separat, acasă, plasticul şi cutiile de băuturi, fie de carton sau de metal (PMD), în alt sac, hârtia şi cartonul, iar sticla este dusă în containerele de pe stradă şi sortată pe culori.

Nimic nu se schimbă fără informaţie

Şi totuşi, puterea exemplului vine mult mai greu în lipsa informării. Sociologul Mircea Kivu observă că, în momentul de faţă, nu există niciun fel de pregătire pentru colectarea selectivă: "Nu s-a explicat nimic, pur şi simplu au apărut pe stradă acele tomberoane şi puţini au înţeles de ce şi cu ce folos. Ele sunt doar o picătură din oceanul colectării corecte a deşeurilor şi e de datoria autorităţilor locale să le explice cetăţenilor ce au de câştigat dacă îşi schimbă vechile obiceiuri", spune Kivu, adaugând că abia apoi ar trebui să apară şi aspectele punitive.
În acelaşi registru, sociologul Alfred Bulai, mizează , în esenţă, pe două aspecte: campanii sociale puternice care să îi înveţe pe oameni deprinderea de a colecta selectiv şi infrastructura necesară colectării, care să îi permită cetăţeanului să depună un efort minim: "E absurd să crezi că cineva îşi va duce gunoiul trei staţii de autobuz cu maşina, doar de dragul de a-l colecta selectiv".