Numărul total de bugetari este ţinut la secret în Ministerul Finanţelor şi furnizat doar la cerere

Cel mai important indicator din ultimii doi ani la care, în declaraţiile oficiale, se raportează toată lumea, Fondul Monetar Internaţional (FMI), Guvernul, autorităţile publice - este vorba de numărul de bugetari - este în România "secret de stat". Acest indicator, spre deosebire de rata şomajului, care este publicată lunar de Ministerul Muncii, rata dobânzii de referinţă, publicată lunar de BNR, sau salariul mediu din economie, publicat lunar de Institutul Naţional de Statistică, nu apare în niciun document oficial al vreunei instituţii de stat din România. Datele privind numărul de bugetari au fost livrate presei exclusiv la cererea instituţiilor media, între care şi Ziarul Financiar, de către Ministerul de Finanţe. Însă Ministerul Finanţelor nu livrează aceste date în mod programat, ci numai la solicitare, ceea ce, chiar dacă numărul de bugetari anunţat de Finanţe este real, face ca indicatorul cel mai important din România, în acest moment, să nu poată fi urmărit de către oricine este interesat.

În urmă cu câteva luni, Ministerul Finanţelor a susţinut, într-o conferinţă de presă extraordinară, că numărul salariaţilor din sectorul bugetar a scăzut cu peste 36.000 de la sfârşitul anului 2008 până în luna februarie a acestui an şi asta după ce Ziarul Financiar a scris că, în administraţia publică, numărul angajaţilor a crescut în ultimul an. Calculul ZF a fost făcut pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Ce au explicat şeful Statisticii şi Ministerul de Finanţe? Că cele două instituţii au o modalitate de calcul diferită, drept urmare nu sunt compatibile, dar că datele Finanţelor ar fi mai "complete". Dar cât de complete sunt aceste date, de vreme ce Ministerul de Finanţe spune că, atunci când calculează numărul bugetarilor, nu-i socoteşte şi pe angajaţii companiilor de stat, măcar într-o anexă separată? Sigur, salariile acestora sunt, teoretic, autofinanţate, dar, până la urmă, bugetul este cel care acoperă eventualele găuri în companiile de stat. Astfel, în aprilie, cei 1,36 mil. bugetari calculaţi de Finanţe nu-i cuprindea şi pe cei angajaţi în companiile de stat.

Guvernul s-a angajat, în negocierile cu FMI, să ajusteze numărul de bugetari cu aproape 80.000 până la finele anului, iar fondul de salarii al bugetarilor a fost redus, în 2011, la 39 mld. lei, cu câteva miliarde mai puţin decât în anii trecuţi.

În aceste zile, în dispută este legea salarizării unitare. Dincolo de toată disputa Guvern-sindicate-patronate privind stabilirea salariului minim pe economie, rămâne realitatea că, aşa cum s-a convenit cu FMI, anvelopa salarială nu poate depăşi 39 mld. lei. FMI nu acceptă, deocamdată, majorarea deficitului convenit de 4,4% pentru 2011. La câţi bugetari împarte Guvernul cei 39 mld. lei? Şi cum îşi face Guvernul calculele?

Periodic, oficialii au spus că au redus personalul bugetar cu atât şi atât. Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, acum zece zile, într-o emisiune la Pro TV, că, până în prezent, numărul bugetarilor a fost redus cu 27.000 de salariaţi: "Până la 70.000 (de bugetari, numărul disponibilizărilor convenite cu FMI - n.n.) mai este. Asta era situaţia în luna august, să vedem cum evoluează în următoarele luni. Sper ca Guvernul să menţină viteza de reducere a personalului."

Ce temei are evaluarea preşedintelui, de vreme ce nu există nicio statistică oficială, asumată cu antetul unei instituţii, în acest sens?

În Buletinul statistic lunar, INS publică date despre numărul de angajaţi în administraţia publică şi apărare (dar fără cei din Armată), în învăţământ, sănătate şi asistenţă socială. Însă nu are date despre angajaţii din armată şi nici din serviciile speciale. Mai mult, Statistica publică, la învăţământ sau sănătate, de exemplu, date despre întreg sistemul care îl cuprinde şi pe cel privat.

Ce date foloseşte Guvernul când vorbeşte despre ajustări în rândul personalului?

Fostul ministru al muncii, Mihai Şeitan, spune că Guvernul foloseşte datele oferite de Ministerul de Finanţe.

"Guvernul lucrează cu cei de la Finanţe, pentru că ei fac efectiv plăţile salariale şi acolo se vede clar câţi bani merg spre buget pentru salarii. Companiile de stat nu sunt incluse în calculele Finanţelor, pentru că, chiar dacă statul este acţionar, ele se autofinanţează. Şi în companiile de stat se vorbeşte despre restructurări, dar aceasta este de competenţa Ministerului Economiei", spune Mihai Şeitan.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a ridicat estimările privind deficitul României după metodologia ESA 95 pentru anii 2008 şi 2009 cu 0,3 puncte procentuale, la 5,7%, respectiv 8,6% din PIB, deoarece a reclasificat unele companii de stat ca aparţinând de bugetul statului.

Anterior, statisticienii Comisiei estimau deficitul României la 5,4%, respectiv 8,3% din PIB după metodologia ESA 95.

Reclasificările amintite au condus la modificarea cheltuielilor bugetare de la 37,6% la 38,2% din PIB pentru 2008, respectiv de la 40,4% la 41% din PIB pentru anul trecut, după cum reiese din raportările Eurostat. Iată că CE ia în calcul situaţia companiilor de stat care grevează bugetul, dar Finanţele nu au date despre salariaţii companiilor de stat.

Şeitan mai spune că discuţia despre noua lege a salarizării nu ar avea legătură cu numărul de bugetari. Nu ar avea, în mod normal. Dar are, de vreme ce o sumă de 39 mld. lei trebuie împărţită la atâţia sau atâţia bugetari.

Vergil Voineagu, şeful Statisticii, spune că, de câte ori Guvernul cere date instituţiei sale, ele sunt oferite, în vreme ce Silvia Pisică, directorul Direcţiei pieţei muncii din cadrul INS, explică: "Noi publicăm ce avem. Nu avem cum să identificăm totalul numărului bugetarilor, pentru acest lucru îţi trebuie un nomenclator, o clasificare. Ministerul Finanţelor are aceste instrumente. Este adevărat că numărul bugetarilor a ajuns să fie un indice foarte important, dar Finanţele au toate aceste date şi el ar trebui să le ofere public".

Date publice puţine şi irelevante

Este normal ca despre un indicator devenit atât de important să existe date publice atât de puţine şi, drept urmare, irelevante?

Când a explicat diferenţa dintre calculul făcut de Statistică şi cel făcut de Finanţe, secretarul de stat în Ministerul Finanţelor, Gheorghe Gherghina, a arătat că Ministerul Finanţelor realizează lunar monitorizarea întregului sector bugetar în baza unei ordonanţe, 48/2005, prin care s-au reglementat măsuri privind numărul de posturi şi cheltuieli de personal în sectorul bugetar conform unui regulament al Comisiei Europene.

"În fiecare lună, toate instituţiile publice ne raportează date, indiferent de modul de finanţare. Avem pe fiecare instituţie, în parte, raportări efective de număr de posturi ocupate în ultima zi a fiecărei luni de raportare. Noi verificăm cifrele respective. Lucrurile nu scapă de sub control. Vedem dacă există probleme între raportările unui ordonator şi cheltuielile efective. Noi raportăm lunar la Comisia Europeană şi FMI şi arătăm structura şi evoluţia cheltuielilor."

Potrivit lui Gherghina, raportările instituţiilor cuprind atât numărul de personal, cât şi veniturile plătite acestora, ceea ce permite verificarea cu sumele trase din Trezorerie.

Gherghina spune că numărul de posturi în sectorul bugetar pe raportările Finanţelor este mult mai mare comparativ cu datele INS.

Şi atunci, dacă datele Finanţelor sunt mai complete decât cele ale INS, de ce Ministerul de Finanţe nu le fac publice periodic? Toată lumea foloseşte datele Statisticii care, la acest capitol, sunt incomplete ("Când raportăm date despre salariaţii din administraţie şi apărare noi arătăm că acolo nu sunt incluse cadrele din armată pentru că nu avem date despre aceste aspecte", arată Silvia Pisică) pentru că nimeni nu le are pe cele ale Finanţelor. Este normal acest lucru? Gherghina nu a lămurit atunci acest aspect, iar ieri reprezentanţii Finanţelor nu au putut fi contactaţi.

Analistul economic, Aurelian Dochia, afirmă că nu este normal ca aceste date să fie ţinute în sertare.

"Sunt organizaţii nonguvernamentale care au dat în judecată instituţii ale statului pentru această secretomanie, cu atât mai mult cu cât astfel de date sunt de interes public şi intră sub incidenţa legii. (Este adevărat că Finanţele dau aceste date la cerere - n.n.) Dacă aceste date ar fi oferite prompt, Guvernul şi-ar putea face din presă un aliat, în sensul că, având la timp toţi aceşti indicatori, media ar putea explica populaţiei de ce se iau asemenea măsuri. Este mare păcat, dar avem de-a face, până la urmă, cu această secretomanie moştenită din anii trecuţi. Pe de altă parte, s-ar putea să existe şi interese departamentale pentru că ar putea apărea diverse contradicţii: raportăm că am dat afară de nu ştiu unde şi de fapt nu am dat. Cred că există şi o asemenea motivaţie", crede Dochia.

Există vreo soluţie ce poate fi întrezărită? Analistul crede că o campanie media ar fi foarte utilă, ar fi una dintre puţinele metode de a sensibiliza Guvernul: "Acum există o mare inerţie, dar şi dezinteres, ca să nu spun delăsare".

Institutul de Statistică publică lunar numărul de angajaţi în administraţia publică, învăţământ şi sănătate, dar fără numărul de angajaţi din Ministerul de Interne, MApN şi Serviciile Secrete