Radiografia Europei de Est: cum se recuperează regiunea după recesiune

Autor: Andreea Neferu 27.10.2010

Europa de Est îşi revine din recesiune, dar procesul este mai greoi în unele ţări, inclusiv România, astfel că odată cu trecerea crizei unele state vor fi mai bine poziţionate în lupta pentru a atrage investitorii.



Chiar dacă sunt departe de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală, statele din centrul şi estul Bătrânului Continent au reuşit să înregistreze în mai multe cazuri contracţii economice mai temperate decât în Vest în 2009. Recesiunea a schimbat multe, a dat lecţii liderilor din regiune şi a arătat cât de fragile sunt unele pieţe emergente la dezechilibrele ţărilor dezvoltate, potrivit unei analize a cotidianului britanic de business Financial Times.

Măsurile de austeritate adoptate în statele din zonă au provocat nemulţumiri în rândul populaţiei, însă protestele au fost mult mai moderate decât cele din Grecia, spre exemplu. Mai mult, liderii politici care au fost nevoiţi să "lovească" în oamenii de rând pentru a scoate ţara din criză au fost realeşi, demonstrând că est-europenii sunt interesaţi să iasă din probleme, indiferent de mijloace. Este cazul Letoniei, unde coaliţia de centru-dreapta care a impus cel mai sever program de austeritate din Europa a fost realeasă luna aceasta.

Criza, lecţie pentru lideri

Europa Centrală şi de Est a fost "afectată în mod deosebit de criză şi, chiar dacă putem observa o revenire la creştere în unele ţări, procesul de revigorare rămâne anemic, de durată şi departe de a fi stabil", a declarat Jan Fischer, fost prim-ministru al Cehiei şi în prezent vicepreşedinte al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Cu toate acestea, ţările din regiune au devenit din nou destinaţii atractive pentru investitorii care preferă pieţele emergente, în condiţiile în care forţa de muncă este ieftină şi rivalizează cu cea din Asia.

Criza de la finalul primului deceniu al secolului al XXI-lea poate fi considerată şi o lecţie pentru liderii din regiune şi nu numai, întrucât s-a creat o paralelă între modul în care au fost combătute crizele anterioare de pe pieţele emergente şi măsurile care au fost impuse pe fondul recesiunii recente.

Privind retrospectiv, ceea ce s-a întâmplat în ultimii aproape doi ani este o schimbare la 180 de grade. În general, datoriile publice ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est erau mult mai mici decât cele ale statelor din vestul continentului, atunci când a debutat criza. Datorită creditelor masive contractate la mijlocul anilor 2000 şi unei creşteri economice turate la maxim, consumul a explodat ducând şi la apariţia unor deficite de cont curent.

După ce creditarea şi comerţul au îngheţat, ca urmare a falimentului băncii americane de investiţii Lehman Brothers în septembrie 2008, gospodăriile din regiune au rămas în ipostaza de a-şi finanţa datorii masive. Adesea denominate în euro sau în franci elveţieni, aceste datorii au devenit cu atât mai împovărătoare, cu cât monedele locale au cunoscut o puternică depreciere. Existau chiar temeri că băncile străine care dominau sectoarele de profil din regiune îşi vor retrage finanţarea de pe pieţele din Europa Centrală şi de Est pentru a-şi sprijini operaţiunile din ţările-mamă. Mai mult, apăruseră chiar speculaţii potrivit cărora recesiunea va demonstra cât de ineficient este capitalismul către care fostul bloc comunist din partea de est a Bătrânului Continent tindea de aproape două decenii.

Diversitate la nivel regional

Cu toate acestea, nu se poate spune că a existat o recesiune la nivel regional, deşi ţări precum Letonia, Estonia, Lituania sau Ucraina au căzut pradă unor contracţii economice greu de imaginat în perioade de pace. La polul opus, alte state din zonă au cunoscut un declin economic mult mai mic decât cel al ţărilor din Europa de Vest, Polonia rămânând chiar pe plus şi devenind astfel singura ţară din Uniunea Europeană care nu a intrat în recesiune anul trecut.

De asemenea, numărul băncilor care au intrat în colaps a fost infim, nu au existat crize bancare sistemice şi nicio ţară nu a intrat în incapacitate de plată. În parte, meritul revine marilor lideri la nivel mondial, care în cadrul summit-ului G20 din aprilie 2009 au permis Fondului Monetar Internaţional să aibă suficiente resurse pentru a oferi sprijin financiar unor ţări precum Ungaria, România, Letonia sau Ucraina. De asemenea, instituţiile financiare internaţionale au convenit în cadrul aşa-numitei Iniţiative de la Viena să nu se retragă de pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, întrucât ar fi creat un adevărat haos al sistemului bancar din regiune.

Concluziile principale care se pot trage din tot ceea ce s-a petrecut în ultimii doi ani sunt două la număr. În primul rând, faptul că procesul prin care ţările din regiune vor ajunge la nivelul de prosperitate din Vest va fi mult mai îndelungat. În al doilea rând, aceste proces se va realiza pe două viteze: unele state vor întârzia mult mai mult decât altele până vor converge la standardele de viaţă şi puterea economică din Vest. România, din păcate, ar putea intra în a doua categorie.

Factorii recuperării