Dicţionar universal al spionilor (IX). Un maestru al manipulării inocenţilor/ de dr. Alexandru Popescu

Intenţia autorului, istoric, etnolog şi diplomat, este de a oferi un instrument de lucru pentru specialiştii activităţilor informative, istorici, politologi, sociologi, ca şi un "ghid" în "lumea spionajului" adresat unui public larg, interesat, dincolo de clişee, mistificări şi exagerări, de trecutul, dar şi de prezentul, probabil şi de viitorul unui domeniu care se împleteşte atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria şi existenţa noastră cotidiană…

M

MACLEAN, Donald Duart (1913-1983), ("Homer"). Diplomat englez, spion pentru URSS, membru al "Grupului de la Cambridge" în timpul celui de al doilea război mondial şi în perioada războiului rece. Deşi provenea dintr-o familie cu tradiţii liberale, M. s-a apropiat, în perioada studiilor de limbi moderne la Universitatea din Cambridge, de cercurile comuniste, fiind recrutat pentru activităţi informative în favoarea URSS de un alt membru al "Grupului de la Cambridge", Anthony Blunt. Un anumit rol l-au jucat şi afinităţile homosexuale ale celor doi. Din 1934, M. începe să lucreze pentru Ministerul de Externe, Foreign Office, din interiorul cătuia transmite o informaţie deosebit de preţioasă. Potrivit acesteia, savanţii britanici ar fi putut, în cadrul cercetărilor din cadrul proiectului cu nume de cod "Tube Alloys", să construiască o "bombă cu uraniu". În intervalul 1944-1948, activează la Ambasada Marii Britanii de la Washington. A fost perioada cea mai fructuoasă a activităţii de spion a lui M., el devenind pentru sovietici principala sursă de informaţii referitoare la relaţiile dintre Churchill şi Roosevelt, iar, ulterior, între primul-ministru englez, Clement Attlee, şi preşedintele SUA, Harry Truman. În acelaşi timp, M. continuă să transmită informaţii despre proiectul comun al bombei atomice, la care participau savanţi din SUA, Anglia şi Canada. Pe baza acestor date, sovieticii au putut aprecia câte bombe nucleare puteau fi construite, astfel încât s-a putut conchide că SUA nu posedau suficiente bombe pentru a ataca URSS sau pe aliaţii săi, fapt ce a contribuit la formularea unei strategii politice şi militare sovietice adecvate. Aceste interpretări au permis URSS să declanşeze Blocada Berlinului (1948), ca şi Războiul din Coreea (1953). Încă din 1941, defectorul sovietic Walter Krivitski îi informase pe britanici de existenţa unui agent infiltrat ("cârtiţă") care transmitea informaţii sovieticilor, "un idealist ce lucra fără plată". Deşi datele furnizate de Krivitski se apropiau de cele referitoare la M., nu au fost întreprinse nici un fel de măsuri împotriva acestuia, astfel încât el a putut în continuare să transmită informaţii preţioase despre poziţia Aliaţilor la conferinţele de la Potsdam şi Yalta, ca şi despre planurile acestora în ceea ce privea ocuparea Germaniei. De asemenea, M. le-a dezvăluit sovieticilor intenţiile SUA faţă de Europa din cadrul Planului Marshall. În general, se poate spune că informaţiile furnizate de M. au avut un rol decisiv în stabilirea strategiei URSS în perioada de început a Războiului Rece. Atunci când contraspionajul britanic îl identifică pe M., acesta, împreună un alt spion din "Grupul de la Cambridge", Burgess, este trecut în URSS, în mai 1951. M. este încadrat în Ministerul de Externe sovietic. Primeşte gradul de colonel KGB şi o serie de ordine şi medalii sovietice.

MALRAUX, Andre (colonel Berger) (1901-1976), scriitor, om politic, presupus agent Comintern în timpul perioadei interbelice şi în al doilea război mondial. Investigaţii desfăşurate după moartea lui M. au arătat ca foarte ca probabile legăturile sale şi ale soţiei sale, Clara, cu Internaţionala Comunistă (Comintern), cu aparatul clandestin al acestei organizaţii care a contribuit la declanşarea mişcărilor revoluţionare din Asia. În ceea ce priveşte activitatea lui M. în Asia, în actele Siguranţei Generale Franceze se găseşte remarca după care el ar fi fost "cel mai roşu bolşevic din toată Indochina". În timpul celui de-al doilea război mondial, M. activează în Rezistenţă, sub numele de colonel Berger, conducând o amplă reţea de spioni în sudul Franţei. Apare pe lista de persoane date în urmărire de Gestapo. După trei ani de activitate conspirativă, Malraux este arestat în 1944. Reuşeşte să evadeze şi participă la eliberarea Parisului, acţionând sub numele de colonel Berger. În perioada postbelică, devine sprijinitor al generalului de Gaulle, fiind numit ministru al Informaţiilor.

MAUGHAM, Somerset (1874-1965) ("Somerville") , scriitor englez, agent SIS în timpul

primului război mondial. După studii în medicină şi însuşirea mai multor limbi străine, M. devine agent al Serviciului de Informaţii SIS. În 1915, este însărcinat cu reorganizarea spionajului englez în Elveţia. O altă însărcinare a lui M. a fost de a transmite mesaje ale şefului SIS, prin Franţa, agenţilor aflaţi în Germania. Ducând o existenţă dezordonată, M. atrage atenţia asupra sa, astfel încât trebuie să-şi dea demisia din SIS, în februarie 1916. Se mută la Geneva şi lucrează doar ca agent ocazional pentru SIS. În 1917, M. primeşte însărcinarea să acţioneze în Rusia, cu scopul de a contribui la menţinerea acestei ţări în războiul împotriva Puterilor Centrale. M. este trimis sub acoperirea de scriitor care adună date pentru o nouă carte. O altă misiune a sa a fost de a-i transmite şefului guvernului provizoriu rus, Alexander Kerenski, un mesaj secret din partea primul-ministru al Angliei, Lloyd George, în care acesta îi cerea să menţină Rusia în război. În acest scop, SIS şi guvernul SUA îi pun la dispoziţie 75.000 de dolari. M. îl informează pe Kerenski că guvernele Antantei doresc să îl sprijine, chiar cu armament, dar primul-ministru rus nu îi dă un răspuns direct, pe moment. De fapt, pe Kerenski îl interesa mai mult să-i combată pe bolşevici decât să menţină Rusia în război. Revoluţia din Octombrie încheie activitatea lui M. în Rusia, scriitorul dându-şi seama că este bănuit de spionaj. În afară de asta, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi suferă de depresii. Îi prezintă primulului-ministru al Marii Britanii situaţia din Rusia, dar nu are nici un fel de reacţie din partea acestuia, încetându-şi astfel activitatea de agent. La apariţia volumului Ashenden (1941), serviciul de informaţii sovietic GPU a creat o secţie specială în care se citeau şi se descifrau romanele de spionaj engleze.

MUKASSEI, Mihail (1907-2008), diplomat, agent sovietic în SUA în timpul celui de al doilea război mondial. În 1937, a fost numit viceconsul sovietic la Los Angeles. Aici i s-a alăturat şi soţia sa, în 1939. Au primit ordinul să-şi facă prieteni printre actorii şi oamenii de cultură din Statele Unite. Cei doi au acţionat în "cetatea filmului" american, Hollywood, până în 1943. Multe dintre vedetele de cinema ale vremii şi oameni de litere aveau cunoştinţe în rândul reprezentanţilor guvernului american, existând posibilitatea de a se obţine informaţii importante. Theodore Dreiser, Charlie Chaplin, Walt Disney şi alte celebrităţi erau invitaţi la recepţiile oferite de Consulatul Sovietic din Los Angeles, devenind prieteni buni cu M. Una dintre cele mai importante relaţii a fost aceea cu actorul şi regizorul Charlie Chaplin, care nu-şi ascundea simpatiile pentru Uniunea Sovietică. FBI-ul a prins de veste şi l-a monitorizat atent pe Chaplin. Se pare că acesta i-a furnizat lui M. informaţii secrete, printre care cea referitoare la iminenta invazie germană, pentru că primise asemenea date de la cunoştinţele sale din Ambasada Germaniei în Statele Unite. În vara anului 1941, serviciul de informaţii sovietic a cerut soţilor M. să afle dacă japonezii se pregătesc să atace URSS. Cei doi au transmis că, pentru moment, japonezii nu erau decişi pentru o asemenea acţiune. Informaţia a fost confirmată şi de către un alt agent secret sovietic, Richard Sorge. Că M. a adus multe şi valoroase servicii Uniunii Sovietice o dovedeşte lunga listă de decoraţii de stat primite, între care aceea de "Agent emerit al securităţii statului".

MÜNZENBERG, Willi (1889-1940), jurnalist, agent pentru Comintern în perioada interbelică. Principala acţiune a lui M. a constat în manipularea unor reprezentanţi ai intelectualităţii europene în sensul intereselor comunismului internaţional şi, în ultimă instanţă, ale URSS. Din acest punct de vedere, el a fost considerat cel mai eficient agent de propagandă (influenţare) al Moscovei. În 1919, M. se raliază Cominternului, după o întrevedere personală cu Lenin. Este însărcinat cu conducerea Ajutorului Socialist Internaţional, dar principala sa preocupare este legată de crearea unui imperiu de presă care să servească propagandei comuniste. Are ocazia să îl cunoască pe Leon Troţki, care este încântat de pasiunea lui M. pentru munca secretă, de faptul că "putea crea o reţea din nimic". Arthur Koestler îl caracteriza drept un "orator public ardent, demagog şi irezistibil". Scopul lui M., de fapt al conducerii Cominternului, a fost acela de a convinge opinia publică necomunistă, mai ales vârfurile intelectualităţii din Occident, de justeţea politicii externe a Uniunii Sovietice şi de a obţine sprijin în favoarea sa. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, M. a construit, în anii 1930, un adevărat aparat de propagandă, pe care unii istorici ai perioadei l-au desemnat ca "Trustul lui M.". Influenţaţi de acesta, o serie dintre cei mai de seamă scriitori, artişti, ziarişti, savanţi, educatori, clerici, editorialişti, realizatori de filme si editori au lucrat, în directă cunoştinţă de cauză, pentru ideile propagate de Comintern: Ernest Hemingway, John Dos Passos, Lilian Hellman, Georg Grosz, Erwin Piscator, André Malraux, André Gide, Bertolt Brecht, Dorothy Parker. Printre agenţii lui M. s-au numărat şi membri ai "Grupului de la Cambridge": Kim Philby, Guy Burgess şi Anthony Blunt. De fapt, campania de propagandă a lui M. era destinată camuflării relaţiei secrete dintre guvernele de la Berlin şi Moscova. După incendierea Reichstag-ului, M. este obligat să-şi mute sediul la Paris, unde organizează Comitetul Mondial pentru Ajutorarea Victimelor Fascismului German, din conducerea căruia făcea parte şi Albert Einstein. În ultima etapă a activităţii sale, M. manifestă rezerve faţă de stalinism şi îşi declară dezacordul faţă de pactul sovieto-german din 1939. Cu această ocazie el scrie: "Trădătorul eşti tu, Stalin!". Este convocat la Moscova, dar refuză să se prezinte la "raport", ştiind ce li se întâmplase altor agenţi sovietici căzuţi în dizgraţie. Există o serie de dovezi credibile după care M. a fost asasinat în 1940, din ordinul foştilor săi comanditari de la Moscova, foarte probabil prin intermediul NKVD. După opinia lui Stephen Koch, autorul lucrării "Intelectualii din Occident şi tentaţia stalinistă", M., în ciuda talentului său organizatoric, nu a fost nimic altceva decât un "maestru al manipulării inocenţilor" şi un "instrument al lui Stalin".

Din volumul în pregătire la Editura Meronia