Cum ajung zeci de milioane de pachete dintr-un capăt în altul al lumii

Carsten Helssen, directorul de comunicare şi marketing al UPS Europe, compania care transportă volumul cel mai mare de colete anual, vorbea târziu în noapte, pe aeroportul internaţional Köln - Bonn, despre munca pe care o face de peste 20 de ani, scrie revista BUSINESS Magazin.
Şi, după cum spune el, în cei aproape 40 de ani de activitate a companiei americane în Europa, toţi cei care au ajuns în vârful managementului au pornit de jos. E practic drumul de la simplu curier, care livrează bagajele de la depozit către clienţi, până la gestionarea unui mecanism care la prima vedere pare cel puţin copleşitor. Vă veţi întreba de ce am vorbit despre curierat noaptea şi de ce tocmai în aeroport. E firesc să fie aşa, iar povestea e cât se poate de simplă. Platformele curieriştilor, aşezate în apropierea aeroportului din Köln, denumit Konrad Adenauer, după numele primarului oraşului şi al primului cancelar al Germaniei, cel care a mutat capitala la Bonn după război, este goală în timpul zilei. Avioanele încărcate cu pachete din toate colţurile lumii încep să aterizeze abia după nouă seara. Şi nu e vorba de două-trei, ci de câteva zeci. De la micile ATR-uri cu o capacitate de sub zece tone până la coloşii care transportă peste o sută, precum impresionantul Boeing 767-400 Jumbo.
Cei 2.300 de angajaţi ai hub-ului UPS din Köln, cu toate joburile posibile - mai puţini pompieri şi doctori, după cum glumeşte Cartsen -, se ocupă de descărcarea zecilor de mii de colete, de sortarea lor în funcţie de destinaţie şi apoi de încărcarea în zborurile cargo corespunzătoare.

Precizie de ceas elveţian
"Totul trebuie să meargă precum ceasul elveţian. Când lucram în centrul de sortare şi vedeam la miezul nopţii sutele de mii de colete, nu puteam să cred niciodată că vor putea ajunge la timp pentru toată lumea." Şi e într-adevăr greu de crezut. Capacitatea de sortare a hub-ului este de 110.000 de colete pe oră, iar timpul disponibil pentru întreaga operaţiune este de trei ore şi jumătate. Se întâmplă astfel: după ce sunt descărcate, pachetele ajung în zona de înseriere şi timbrare, unde primesc un cod de bare corespunzător ţării şi districtului în care trebuie să ajungă. Apoi sunt fotografiate şi se plimbă pe kilometri de benzi unde, în funcţie de codul scanat, platformele care le transportă se înclină la stânga sau la dreapta, ca să le trimită la zborul corespun­zător. Iar zecile de mii de pachete coboară către angajaţi, de unde sunt încărcate în compar­timente standard pentru aeronave.
Aşadar, pachetul trimis astăzi din România pleacă la 9 seara de pe Aeroportul Henri Coandă din Otopeni, ajunge la 23 la Köln, iar la două noaptea îşi găseşte deja cursa care o să-l transporte la destinaţie. Decolările încep la două şi jumătate fie că vorbim de aeronave mici, care se adresează Europei, sau de cele de dimensiuni mari, cu des­tinaţii precum Louisville, Philadelphia, Dallas, Miami, Columbia, Rockford sau Hartford (SUA), Hamilton (Canada), Shanghai, Shenzen sau Hong Kong (Asia). Iar dimineaţa curierul bate la uşa destinatarului şi îi livrează coletul trimis. Şi nu sunt deloc puţine, circa 15 milioane în fiecare zi, în cazul UPS.
De fapt, dacă vorbim de Europa, Kölnul este creierul care organizează "mâinile" din teritoriu, unde, spre deosebire de oraşul de pe Rin, lucrurile se întâmplă mai mult în timpul zilei şi nu noaptea. Construcţia celor 30.000 de metri pătraţi de platformă din incinta aeroportului german, o investiţie de 135 de milioane de euro, nu a fost deloc întâmplătoare.
Când alegi locul pentru un hub de asemenea dimensiuni trebuie luate în calcul mai multe variabile, iar Kölnul le-a bifat pe toate: situarea în centrul zonei europene de business, în apropierea oraşelor-cheie, buna dezvoltare a infrastructurii rutiere şi feroviare, sistemul care să permită zboruri 24 de ore din 24, pistele cu dimensiuni adaptate avioanelor de mare capacitate, condiţiile meteorologice favorabile (lipsa ceţii şi a zăpezii) şi situarea între două mari oraşe care să permită un flux mare de personal calificat.

Colete mai uşoare
Criza nu le-a stricat prea mult planurile curieriştilor. Deşi în 2009 vânzările au scăzut atât în volum, cât şi în valoare, finele anului a dat semne de revenire, iar plusurile au început să apară la ambele capitole. Scăderea nu a venit nicidecum din micşo­rarea volumelor, ci în special din pricina diminuării greutăţii coletelor, pe de-o parte, iar de cealaltă parte, din mutarea solicitărilor dinspre livrarea expres (în termen scurt) către cea normală.
"În unele zile se vedea că sunt mai puţine pachete, dar dacă înainte îmi încăpea sub braţ un singur colet, erau zile când erau mai uşoare şi mai mici, deci angajaţii duceau chiar trei deodată", spune Carsten Helssen.
Explicaţia directorului de comunicare al UPS pentru scăderea totuşi rezonabilă în parametri economici actuali se referă la faptul că mulţi dintre clienţi au nevoie de livrarea rapidă a produselor, ca parte a modelului lor de business: "Dacă distribui de exemplu DVD-uri sau noi aparate electronice, livrarea e extrem de importantă pentru că toate trebuie să ajungă simultan în diverse colţuri ale lumii. E absurd să fi apărut pe rafturile magazinelor din Paris şi nu şi pe cele din Vancouver".
Aşa se face că şefii marilor companii de curierat se gândesc în continuare la dezvoltare. Huburile europene ale UPS (Köln), DHL (Leipzig), FedEx (Paris) şi TNT (Liege) îşi trimit avioanele către tot mai multe destinaţii. Iar cererea din noile ţări cucerite nu e un criteriu strict la care se opresc.
"Avem un avion chiar şi către Andorra. Dacă un client ne contactează şi vrea să livreze colete către Argentina, Japonia, Franţa, Andorra şi Cipru, am putea pierde contractul dacă nu îi acoperim două din cinci destinaţii", ilustrează Helssen printr-un exemplu cât se poate de relevant. Aşa au ajuns marile businessuri europene şi în România, iar 2008 a fost anul în care şi-au făcut simţită prezenţa.
Topul companiilor din curierat nu s-a schimbat faţă de 2009, cel mai mare jucător privat rămânând Fan Courier, care a rulat afaceri de 40 de milioane de euro şi a avut un profit net de 8,3 milioane de euro. Anul trecut, mai mulţi jucători locali din curierat, care au fost preluaţi de companiile internaţionale în 2008, au trecut prin procese de reorganizare.
În top urmează granzii TNT, DHL şi UPS, cei din urmă estimând o creştere de 20% pentru anul în curs faţă de perioada similară a anului trecut.
Speranţele pentru această creştere se bazează şi pe rezultatele din trimestrul IV al lui 2010. Nu de alta, dar luna decembrie e de departe cea mai activă pentru firmele de curierat, activitatea din preajma sărbătorilor fiind chiar şi cu 50% mai mare faţă de o perioadă normală.
"Lucrăm la foc continuu şi pe 23 şi pe 24 decembrie şi practic Crăciunul e sărbătorit la noi cu întârziere", mărturiseşte Iulia Nartea, country manager al UPS România, în aşteptarea rezultatelor peste obiective din ultima lună a anului.