A noua artă, mereu nouă/ de Daniel Nicolescu

Această expresie este datorată lui Morris (Maurice de Bévère), creatorul personajului Lucky Luke (cowboy-ul care trage cu pistolul mai repede decât propria lui umbră) şi lui Pierre Vankeer, care au susţinut, timp de trei ani, în cadrul faimosului organ BD "Journal de Spirou", o rubrică având acest nume (începând cu 17 decembrie 1964). Iniţial, cei doi se gândiseră la a "opta artă", dar au cârmit-o pe drum, aflând că apelaţiunea fusese deja confiscată de televiziune. Prin urmare, "a noua artă" a intrat şi a rămas în conştiinţa publică, datorită lor, drept numele de scenă al benzii desenate.

O artă care, în ciuda aparentei sale frivolităţi (şi audienţei, confiscată, potrivit unei prejudecăţi destul de active până şi astăzi, de către cei mici) este complicată, complexă şi densă, o artă nouă, care solicită atât harul expresiei grafice, cât şi colarea ei pe un scenariu cu virtuţi literare, totul aşezat sub semnul unei neobişnuite celerităţi a comunicării. În ciuda prestigiului internaţional uriaş (în Franţa şi Belgia, cel puţin, topurile de bestseller-uri conţin an de an, obligatoriu, cel puţin câteva titluri BD, cu vânzări per titlu care depăşesc jumătate de milion de exemplare), banda desenată a fost şi este, la noi, tratată ca o întreprindere artistică de grad secund. Are fideli, admiratori devotaţi la modul religios, fani nebuni de amor pentru ea, dar nu şi-a câştigat încă publicul. Animatorii fenomenului, de cele mai multe ori ei înşişi autori de BD, se străduiesc în fel şi chip să repare acest neajuns şi mobilizează forţe masive pentru a o impune pe piaţă.

Anul acesta, între 22-25 octombrie, s-a desfăşurat, de pildă, Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa. A fost vorba despre o ediţie aniversară, care a consfinţit o intrare într-o serioasă tradiţie (ne-am aflat la a 20-a ediţie) şi care a avut acţiuni organizate de Alianţa Franceză, Ambasada Franţei în România, Delegaţia Wallonie-Bruxelles la Bucureşti, Asociaţia Bedefililor din Romania (da, există şi aşa ceva) şi Muzeul Naţional de Artă Constanţa.
Pe 28 octombrie, la Bucureşti, o cordială rivalitate regională sau, pur şi simplu, nevoia, resimţită de către promotori, de deschidere mai amplă a fenomenului BD spre public a făcut posibilă iniţierea Salonului European de Bandă Desenată de la Bucureşti, proiect al cluster-ului EUNIC în România. Cu patronaje şi parteneriate la fel de înalte şi promiţătoare ca ale constănţenilor (la care se adaugă Centrul ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Goethe Institut, ICR, Institutul Francez, MNAC, Librăria Cărtureşti ş.a.), Salonul din capitală (deschis între 28 octombrie şi 21 noiembrie, la Galeria Etaj ¾ din sediul TNB), lărgeşte evantaiul manifestărilor şi alătură exponatelor de pe simeze conferinţe, ateliere de grafică, sesiuni de autografe şi vânzare de albume BD, concerte, proiecţii de film, lansări de carte, expoziţii speciale în alte locaţii, dezbateri. Merită, în acest alai impresionant de acte culturale, menţionată secţiunea cu care se deschide traseul expoziţional al Salonului, secţiune dedicată benzii desenate româneşti şi care face o strălucită antologie de lucrări originale (spre deosebire de print-urile din celelalte zone), ce merg de la jumătatea secolului trecut, trecând prin epoca românească a lui PIF, cu voiosul Minitehnicus şi glorioasele personaje istorice de pe raftul întâi al propagandei naţionaliste a Epocii de Aur, până la perioada contemporană, de eflorescenţă a BD-ului fantastic sau ştiinţifico-fantastic sau a comics-urilor dezinhibate.

După deschiderea oficială a Salonului, din seara de 28 octombrie, a avut loc unul dintre evenimentele-cheie ale Salonului, anume lansarea albumului "Istoria Benzii Desenate Româneşti, 1891-2010", sub semnătura lui Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu (cu o prefaţă de Adrian Cioroianu), volum apărut la Editura Vellant. Prospeţimea obiectului în sine (o caracteristică, de altfel, a majorităţii apariţiilor de "cărţi însemnate" de la Vellant, foto 5), paginării magistrale şi imprimării pe măsură, i se adaugă florilegiul de informaţii povestite captivant, ca într-o bandă desenată de succes, de către cei doi autori. O carte de istorie culturală care va face istorie - şi nu doar printre bedefilii români.