Ambalajul ecologic rămâne deocamdată o nişă pe piaţa locală

"De fiecare dată când merg la cumpărături şi văd pe rafturile din supermarket 1.500-2.000 de produse, mă întreb de ce nu vede nimeni, dincolo de bunuri, şi acelaşi număr de deşeuri de ambalaje." Profesorul Michael Braungart anticipa la început de octombrie la Bruxelles spusele specialiştilor de mediu din Comisia Europeană şi liniile de responsabilitate pe care le trasează pentru anii ce urmează. Practic, dincolo de obiectivele de reciclare pe care fiecare stat membru trebuie să le îndeplinească până la termenul agreat, prevenţia apariţiei gunoiului, sarcină care cade exclusiv în sarcina producătorilor, a ajuns în centrul atenţiei, scrie revista BUSINESS Magazin.

"Producătorul are anumite responsabilităţi, iar o parte dintre ele trebuie să şi le asume singur. Noua directivă-cadru stipulează că până în 2013 fiecare stat membru trebuie să aibă o strategie privind prevenţia", spune Ionuţ Georgescu, directorul Direcţiei deşeuri din Ministerul Mediului şi Pădurilor. De fapt, lucrurile nici nu pot sta altfel, dat fiind că la consumator e imposibil să vorbim de prevenţia apariţiei gunoiului, ci mai degrabă de colectare selectivă şi eficientă.

Reacţii rapide în Vest

Tendinţele în materie la nivel european şi mondial sunt clare în privinţa a ceea ce se numeşte "economia verde". Producătorii devin conştienţi de faptul că responsabilitatea pe care o au se transpune atât în îndeplinirea obligaţiilor şi a ţintelor de reciclare a ambalajelor puse pe piaţă, pe principiul "poluatorul plăteşte", cât şi în dezvoltarea unor tehnologii care să le permită eficientizarea producţiei de ambalaje din punct de vedere ecologic.

Unii dintre producători au preocupări în acest domeniu nu ca scop în sine şi în mod conştient, ci pur şi simplu ca o reacţie de adaptare la piaţă. De fapt, se caută soluţii eficiente de ambalare de către producători ca răspuns la necesitatea de a diminua costurile de producţie, manipulare şi transport. Nu trebuie să uităm nicio clipă faptul că de regulă ceea ce a mişcat cu adevărat lucrurile a fost forţa pieţei sau anumite acţiuni proactive la nivel european, cu repercusiuni şi pe piaţa românească. În cazul detergenţilor concentraţi, de exemplu, a scăzut cantitatea de ambalaj, raportat la unitatea de produs - deci cu toate că scopul principal nu a fost neapărat legat de protecţia mediului, ci de aspecte legate de eficientizarea costurilor, s-a înregistrat şi un impact pozitiv asupra naturii.

"În acest moment, nu cred că reciclabilitatea contează pe piaţa românească pentru un producător de ambalaj pentru simplul motiv că nu există niciun instrument legal, economic sau de altă natură care să-l determine să facă acest lucru", începe o discuţie cu BUSINESS Magazin Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje. În acest caz, putem să ne amintim reacţia pieţei la ecotaxa pentru sacoşe, când soluţia a fost de a găsi căi prin care să se demonstreze că materialul utilizat este biodegradabil, evident numai ca reacţie la o cerinţă legală. Popescu susţine că ar conta mai mult în acest moment diferenţierea produselor şi costul ambalajului: "Pentru cost, în măsura în care raportul ambalaje din materie primă virgină versus cele din materie primă secundară, adică din deşeuri, înclină spre cele din urmă, atunci acestea devin mai competitive".

Iar primii paşi par să vină de la multinaţionale, producători cu activitate şi în ţări în care managementul deşeurilor e o reală preocupare pentru cetăţeni. "Majoritatea marilor producători europeni prezenţi în România ştiu de multă vreme că ambalajele sunt surse importante de avantaj concurenţial pentru produsele lor", remarcă Ştefan Liuţe, directorul de strategie al Grapefruit, agenţie specializată în strategii de branding, adăugând că la noi doar o parte din producători au învăţat acest lucru, dar e "îmbucurător" că numărul celor care investesc în ambalaje bune din toate punctele de vedere creşte.

Lucrurile se mişcă însă lent, iar cert e că raportul dintre imaginea produsului, ca aspect vizual, şi apropierea sa de natură nu se va echilibra decât atunci când caracterul ecologic sau reciclabil va fi combinat cu eficienţa economică. Altfel spus, când ambalajele ecologice vor fi şi cele mai atractive din punctul de vedere al costurilor pentru producători, atunci ele vor avea o pondere semnificativă din piaţă. Între timp, caracterul ecologic este cu adevărat important pentru un număr mic de branduri, în general de nişă.

Încă departe

Tendinţa este ca aspectul ecologic să devină din ce în ce mai important pentru consumatori şi pentru piaţă, în general. Sau, aşa cum spun cei de la Eco-Rom Ambalaje, companiile vor fi nevoite să ia acest aspect din ce în ce mai mult în considerare şi să găsească un echilibru optim între cele trei componente: design, fiabilitate, mediu.

E firesc să ne întrebăm şi cum privesc consumatorii asemenea produse şi, mai ales, dacă gradul de preferinţă este mai ridicat sau mai scăzut pentru produsele ambalate în material reciclat.

"Cei care le observă sau care ştiu de ele le privesc, cu siguranţă, în mod pozitiv. Doar că în cele mai multe cazuri este vorba despre o indiferenţă binevoitoare, care vede caracterul ecologic al produselor doar ca un detaliu interesant, dar secundar", spune Ştefan Liuţe.

În plus, la români - mai mult ca în alte părţi din Europa - caracterul ecologic al produselor şi al ambalajelor este asociat puternic cu ideea de nişă premium, un fel de pol opus al pieţei de masă. Tendinţa evidentă şi normală la nivelul anului 2010 este ca oamenii să fie preocupaţi de acest aspect. Totuşi, în următorii ani, la nivel de consumator, probabil că preţul va face diferenţa, dar la nivel de instituţii şi companii mari va exista o tendinţă înspre achiziţiile verzi.

În acest moment există produse din materiale reciclabile, numai că nu este însă evidenţiat sau făcut cunoscut într-un fel anume acest lucru. Oficialii Eco-Rom susţin că majoritatea ambalajelor de hârtie şi carton sunt realizate din hârtie reciclată, ambalajul de sticlă este din sticlă reciclată, obiectele din mase plastice sunt realizate inclusiv din reciclarea deşeurilor de plastic şi, nu în ultimul rând, fibrele textile din sintetice sunt fabricate din reciclarea ambalajelor tip PET.

"Dacă ne referim la produsele româneşti, mai avem de aşteptat până când acestea vor deveni atractive economic pentru producători şi pentru clienţii lor. Sau până când consumatorii vor sancţiona cu portofelul produsele neecologice, deşi acest scenariu e mult mai puţin probabil la noi în ţară", conchide Liuţe.

Cert e că un raport preţ-calitate foarte bun este singura modalitate eficientă de împământenire a produselor ecologice aici şi oriunde altundeva în lume.