Opinie Adrian Vasilescu: Recesiunea, final de capitol?

Lupta noastră cu recesiunea e grea. Mai ales că tratamentele ce pot fi aplicate au multe contraindicaţii. Şi încă un detaliu: ca şi în medicină, se aplică şi în economie principiul că nu există boli, ci bolnavi. Interesează aşadar, cu prioritate, cum se manifestă boala numită recesiune în corpul economiei româneşti. O primă soluţie fiind diagnosticarea corectă a tuturor detaliilor fenomenului descreşterii economice în ţara noastră, pentru a-i fi bine cunoscute, sub toate aspectele, dimensiunile, specificul, cauzele.

Când vom ieşi din recesiune? Avem deja un reper: 2011. Un reper pentru speranţele noastre. De fapt, românii sunt obişnuiţi să spere. Oricât de aspre au fost vremurile, ei au trăit mereu cu speranţa că timpul ce vine va fi mai bun. De multe ori însă timpul ce a venit a fost mai rău. Fiindcă decalajele ce ne despart de ţările dezvoltate s-au adâncit.

Ce ne aşteaptă de astă dată? Speranţa, neînsoţită de acţiuni energice pentru a stopa ce merge rău şi pentru a schimba lucrurile în bine, poate fi şi o capcană. Pentru că timpul nu mai aşteaptă, iar România este nevoită acum să se grăbească. O va putea face însă, într-adevăr, numai după ce va fi blocată risipa de resurse. Şi după ce vor fi stimulate munca, iniţiativa, eficienţa.

Oamenii au probleme, dureri, drame. Nu vor fi însă soluţionate toate aceste necazuri nici cu risipă şi nici cu un deficit bugetar umflat. Dacă vrem să scăpăm şi de dureri, şi de drame şi de sărăcie, atunci să nu ne distrugem singuri şansele risipind avuţia societăţii. Companiile de stat nerentabile, ţinute artificial în viaţă, nu pot să aducă venituri în plus. Numai prin muncă performantă, prin eficienţă vom putea răzbi.

Un nou suport pentru solidaritate naţională, de care ţara are nevoie ca de aer, nu va putea fi asigurat decât de reuşite certe, care să redeştepte încrederea şi speranţa în viitor. Reluarea creşterii economice sănătoase şi durabile, pe fondul calmării inflaţiei, ar fi un astfel de suport. Pentru că s-ar reflecta şi în nivelul de trai chiar începând din anii imediat următori.

Desigur, cetăţeanul român trebuie să ştie cât îl va costa pe el această creştere. Tot aşa cum trebuie să ştie însă cât îl costă pe el bugetul statului, cât are el de plătit pentru sănătate, învăţământ, cultură, ordine publică, dar şi pentru întreţinerea acelei părţi din economia naţională care nu se întreţine singură. Transparenţa bugetară e o condiţie a reuşitei.

Ieşirea din recesiune a devenit o urgenţă. În consecinţă, au devenit urgente însănătoşirea bugetului şi relansarea procesului de investiţii. Pentru a fi încurajaţi în primul rând cei ce vor să muncească, să facă performanţă economică şi să ajungă la profit.

Tocmai asta-i problema: o fiscalitate care să stimuleze companiile să facă profit. Şi să disciplineze acele companii de stat care acum cheltuiesc mult, consumă mult, în timp ce cifrele lor de afaceri sunt mici. Necazul e că,

deocamdată, profiturile multor companii sunt substanţial diminuate. Din acest motiv, la sănătate, învăţământ, armată, justiţie, poliţie, administraţie publică nu pot să ajungă decât sume extrem de mici. Şi, mai ales, nu ajung banii pentru investiţiile publice: infrastructură, energetică, lucrări edilitare. Aceste tipuri de cheltuieli sunt şi vor mai continua să fie sufocate. Economia nu-i capabilă încă să alimenteze bugetul la nivel optim. Fiindcă, la noi, cele mai multe companii se menţin pe linia de plutire cu o eficienţă modestă a muncii, cu creşteri ale costurilor de producţie şi cu o competitivitate aflată la mare depărtare de cerinţele minime.

Legătura dintre însănătoşirea bugetului bolnav şi creşterea economică este o condiţie de bază. O creştere durabilă, spre care ţintim în 2011, presupune reluarea investiţiilor. La rândul lor, investiţiile depind, în mod deosebit, de buget. Şi mai e nevoie de încă un factor: competitivitatea.

Punerea în mişcare a economiei româneşti pe linia performanţelor înalte, a eficienţei şi productivităţii înalte va fi un proces anevoios şi cu costuri inevitabile. Dar un proces pe deplin posibil încă din 2011.

Sub forma reducerii inflaţiei şi a reluării investiţiilor.