Toamnă nomadă/ de Graţiela Popescu

Hugo Friedrich, în "Structura liricii moderne", foloseşte conceptul de "irealitate senzorială", constatând insuficienţa categorială "real"-"ireal", în legătură cu noua expresivitate (modernă) a transliterării "materialului" realităţii ce generează imaginaţie vizuală:

"Grupurile lexicale cu calităţi senzoriale ce depăşesc cu mult acea libertate metaforică fundamentală a limbajului, dintotdeauna accesibilă poeziei, (...) asemenea imagini transformă însuşi realul, prin dislocarea limitelor sale formale, prin apropierea forţată a extremelor sale - în necunoscutul excitat şi totodată excitant senzorial", scrie Hugo Friedrich, op. cit, Ed. Univers,1999, p 77)...

Aparenţa de pastel, chtonian se resemantizează rapid, în contrapunct, cum zice Cassian Maria Spiridon ("cât de simplu poate fi totul/ ca sunetele în contrapunct", Pastel), şi pentru că senzorialitatea imagistică sfidează limitele previzibilului raţional, iar producerea textuală se in-formalizează prin expresii sintetice (prin metafore, rimbaudian, înclinate spre "cruzime", sinonimă aici conciziei "ne-sentimentale")...

Poezie fără efuziuni, un monolog sobru, fără patetismele socotite "necesare" ale "tradiţiei" literare, ton alb, expresionist în... stampe, figurativ, minat, uneori, de "răbufniri" excesive, lucide. Emoţie... extatică! Formule concentrate, eliptice, sonore, ca "arme" ale adevăratei poezii, "ne-sentimentale", în sensul respingerii romantismului facil şi al recuperării fanteziei existente în sine, ca matrice textuală: "ne imbrăţisăm fără trecut/ o curiozitate ostenită/ inimi îmblânzite sapă prin aerul cald// o călătorie ce ne îmbracă/ în valuri îngheţate/ disperarea" (Stânca şi val); "trupurile noastre sunt nomade!"; sau, acelaşi, contrapunctic, "Loc unde începe lumea": "străzi întortocheate la umbra Partenonului/ un loc în care începe lumea/ între pietre grele lucrate/ geometric/ sub soarele grec/ în Agora", şi, un "Loc unde se termină lumea/ la Capo da Roca/ unde muntele calcă pe ţărmuri/ şi peretele înalt/ taie calea Oceanului..."; " o noapte/ de răsuciri dureroase/ petrecută într-o chilie dominicană/ construită de conchistadori/ cu o cupolă de piatră/ nervuri florale desenate cu dalta/ spaţii austere/ un voiaj printre străzi trasate geometric/ fixate în piatră/ catedrale iluminate// grădini repetate/ trăsuri/ caleşti din alte veacuri/ ca ornamente..." Şi, superbul vers "aceste flori de liliac sunt ultimele pe care ţi le pot dărui în tot acest mileniu"...

Volumul e intitulat "O săgeată îmbrăcată în roşu"*, dar "mobilul" real al acestui racord metaforic-obiectual, culoarea roşie (aparent denotată în titlu), nu semnifică o "corespondenţă" în maniera cunoscută a simboliştilor, reprezintă o "stare", un act cu forţă de şoc, al limbajului: "prin plasma sângelui/ iubirea/ ca o săgeată îmbrăcată în roşu".

Cassian Maria Spiridon: cunoscutul poet şi eseist, directorul "Convorbirilor Literare", cu peste 30 de volume de poezie, eseuri şi publicistică, prezent în antologii, tradus în franceză, engleză, germană, spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, polonă, slovacă, maghiară, albaneză, sârbă etc., numeroase premii literare... Talentatul pamfletar al "realismului- socialist", din "Orizonturi duble"...

"sunt viu,/ mă mir de această stare/ trecătoare/ mă strecor printre pereţii zilei/ peste crestele nopţii ... (Mişcări ale sufletului); "Corbul stă liniştit/ pare fixat prin odgoane subtile/ eu, agitat,/ în mişcare/ printre tarabe şi oameni/ împins/ legănat/ tras într-o parte/ în alta/ şi el/ învăţatul/ asistă/ bine înfipt pe umărul stâng/ nemişcat// el/ care a poposit/ din generaţie în generaţie/ pe umărul/ pe muşchiul de deasupra inimii/ încă/ alte generaţii nenăscute/ stau în aşteptare" (Îndrumătorul); "pe cine celebraţi astăzi/ cu îndrăzneală/ în faţa zeilor cu ochii de cianură..."

P.S. Închid, cu "un rimbaudian" enunţiativ, pentru încercarea mea de argumentaţie anterioară: "Lupta spirituală e la fel de brutală ca bătălia bărbaţilor"...

Este o poezie de forţă!

*) Cassian Maria Spiridon, "O săgeată îmbrăcată în roşu", Ed Paralela 45, 2009