Viaţa la ţară: cum se fac afacerile cu lapte într-o fermă de familie care are grijă de 200 de vaci - GALERIE FOTO
"Aici suntem la fermă, nu suntem nici la Inter şi nici la Orizont", îşi întâmpină vizitatorii Vilmos Kusztora, un sătean de 56 de ani din Telechia, comuna Brateş, judeţul Covasna, care este de zece ani în afacerile cu lapte. Alături de el mai sunt soţia, unul dintre cei doi copii, cinci angajaţi şi 200 de vaci bălţate şi Holstein.
"Prima dată am început cu activitatea de prelucrare a lemnului
în 1991. Am ajuns să fim al treilea exportator de cherestea din
rândul IMM-urilor. În 2000 din banii pe care i-am făcut am decis să
cumpărăm CAP-ul din sat. La momentul respectiv am luat 30 de viţele
şi 10 vaci. Sunt de la ţară. Ce altceva să fac? În plus mie mi-a
plăcut vaca. Eu sunt şi îngrijitor, şi şofer, şi manager, şi pastor
şi purtător de cuvânt din când în când. În rest nu prea mă lasă
soţia să vorbesc", descrie Kusztora modul în care a început să pună
primele cărămizi la afacerea cu lapte de vacă.
Ferma lui Kusztora, care se numeşte Cerbul, proprietarul fiind şi
vânător, se întinde acum pe 4 hectare. Imediat cum intri, pe partea
stângă sunt aşezaţi baloţii de furaj, în faţă se vede clădirea
"administrativă" sau biroul lui Kusztora, iar un pic mai departe în
stânga sunt vizibile grajdurile, sala de muls şi locul unde este
ţinut tancul de răcire a laptelui.
650.000 de euro pentru lapte
În total, de când a început această afacere Kusztora zice că a
investit 650.000 de euro şi că ar mai avea nevoie cam de un milion
de euro ca să se apuce de modernizarea a încă două grajduri.
În afară de banii pe care i-a împrumutat sau pe care i-a scos din
afacerea cu cherestea, Kusztora a mai avut un ajutor din partea
francezilor de la Danone, care printr-un program de sprijinire a
fermierilor locali îşi asigură o parte importantă din materia primă
necesară fabricii de produse lactate din Capitală. Compania de
lactate, devenită între timp cel mai mare jucător din industria
autohtonă a laptelui, a început din 2005 un program de susţinere a
dezvoltării fermelor de lapte. Concret, Danone acordă anumite
credite fără dobândă către ferme. Acestea trebuie să respecte o
serie de condiţii, ulterior plata urmând să fie făcută în
lapte.
"În 2004 am început discuţiile cu Danone, iar acum am ajuns la 200
de animale din care 130 sunt vaci cu lapte. Sutem în total 8
angajaţi din care trei suntem din familie. De 16 ani suntem aceiaşi
oameni", mărturiseşte Kusztora.
Frica de birocraţie şi de şpagă
Îniante de a semna parteneriatul cu gigantul internaţional de
lactate, Kusztora spune că a încercat să atragă şi fonduri SAPARD,
dar că nu a avut noroc.
"Am încercat să atragem şi fonduri SAPARD dar am fost traşi pe
sfoară. Cam 10.000 de euro a fost paguba. Noi am primit de la
Danone un credit fără dobândă pe care îl plătim în laptele pe care
i-l dăm", spune Kusztora. Aşa că din cei 650.000 de euro, cam
75.000 de euro au venit de la francezi în 2005, bani care au fost
folosiţi pentru echipamente, o altă tranşă de 20.000 de euro fiind
acordată anul acesta pentru achiziţia de vite.
"După experienţa cu SAPARD, mi-a fost frică să mai încerc să mai
iau fonduri. Mi-e frică de birocraţie şi de şpagă. Ne-am scârbit de
programe. Noi plătim bani către UE, dar nu luăm bani din fonduri.
Consultanţa în ceea ce priveşte accesarea acestor fonduri este
zero".
De la 1,2 lei la fermă, la 3,3 lei la
raft
Deşi colaborează deja de câţiva ani cu Danone, fermierul nu se
fereşte să spună că are nevoie de un preţ mai mare pentru laptele
pe care-l vinde multinaţionalei.
"Ar putea şi Danone să dea mai mult la preţ, dar măcar plăteşte la
timp şi asta contează. Eu primesc cam 1,2 lei-1,3 lei pe litrul de
lapte, dar eu zic că merită cel puţin 1,5 lei pe litru. În 2007,
2008 am avut şi câte 1,6 lei-1,7 lei pe litru. A scăzut şi
consumul, dar cu ăştia 1,2 lei pe litru abia ieşim fix la vânzări",
spune fermierul.
Danone nu a precizat care este preţul cu care iese un litru de
lapte de pe poarta fabricii sale din Bucureşti, dar la raft, un
litru de lapte poate fi achiziţionat cu un preţ de 3,3 de lei, dar
poate ajunge şi la peste 5 lei pe litru. Astfel, laptele pe care îl
vând fermierii ajunge să reprezinte numai o treime în preţul pe
care îl plăteşte consumatorul pe litru în magazine.
Un kg de furaj pentru un litru de lapte
Nemulţumirea lui Kusztora legată de preţul pe care-l primeşte pe un
litru de lapte vine mai ales în contextul în care hrana pentru
animale îl costă cam 1,5 lei pe kilogramul de furaj.
"Un kilogram de nutreţ combinat costă 1,5 lei cu TVA. O vacă
mănâncă aproximativ 40 de kilograme de furaj pe zi şi produce în
medie 32 de litri de lapte. Sunt şi unele care produc atâta lapte
cât consumă, adică 40 de litri de lapte pe zi", spune fermierul.
Avantajul lui Kusztora este însă că are 200 de hectare de pământ
unde produce toată hrana necesară pentru animale.
În ciuda acestui lucru, Kusztora spune că în contextul în care
agricultura fără subvenţii nu se poate face, iar anul acesta nu a
primit nimic din partea statului, singura certitudine pe care o are
pentru afacerea sa este tot contractul cu francezii de la Danone.
Aşa că nu se gândeşte să-şi schimbe partenerul de afaceri, mergând
pe o logică de business extrem de simplă. "Până în 2004 am mai
livrat lapte către Covalact, dar acum nu aş mai schimba partenerul.
Faci aşa la femei, nu în afaceri", spune zâmbind Kusztora.
Statul râde de noi
Problema este, spune fermierul, că nu procesatorul, oricum s-ar
numi el, este cel care trebuie să facă investiţiile în fermele
româneşti, ci statul. "Aş vrea să încep să modernizez şi cele două
grajduri rămăse din 2011, dar îmi trebuie cam un milion de euro,
cam jumătate pentru fiecare. Degeaba am pus noi faianţă în sala de
muls dacă statul râde de noi. Nu procesatorul trebuie să te ajute
să-ţi faci investiţiile, ci statul. Peste tot în lume agricultura
este subvenţionată. În 2007-2008 aşa de bine a mers zootehnia, aşa
de tare ne bucuram. Şi dup-aia au venit anii aştia, 2009 şi 2010,
care au fost catastrofali", spune Kusztora care crede că dacă şi
2011 va fi la fel de prost vor da cu toţii faliment.
"Nu mai merge să mulgi vaca cu mâna şi să te duci cu bidonul să-ţi
vinzi laptele. Asta nu a înţeles statul".
Dincolo de subvenţie, afacerea cu lapte mai merge cu încă o
condiţie. "Ca să-ţi meargă bine în afacerea asta, în afară de
subvenţie, mai este necesară multă muncă, multă multă muncă. Noi
muncim aici ca puşcăriaşii. Oamenii au duminica liberă, dar noi nu.
Este o cinste să poţi munci zi şi noapte", crede Kusztora.
Dacă lucrurile încep să meargă totuşi mai bine, Kusztora se
gândeşte să crească şi numărul de vaci şi să-şi mai facă o
afacere: o fermă de animele pentru carne. "O vacă are un preţ de
1.500 de euro. Avem mai multe specii, bălţată românească şi
Holstein şi Red Holstein. Le-am cumpărat şi din Ungaria, circa 50
de capete, dar şi din România. Cel mai gras lapte îl dă
bălţata".
Pentru o fermă de vaci cele mai importante dotări sunt sala de muls
şi tancul de răcire. Într-o zi sunt două sesiuni de muls, iar
laptele este depozitat în tancul de răcire şi păstrat la o
temperatură de circa 4 grade pentru ca în fiecare dimineaţă să fie
preluat de o cisternă Danone şi dus la fabrica din Bucureşti. De la
firma lui Kusztora pleacă zilnic 2.000 de litri de lapte, cel mai
bun dintre toate cele 70 de ferme pe care le-a finanţat
Danone.
"Cel mai important în afacerea asta este modernizarea mulsului.
Cine nu are sală de muls nu poate spune că are o fermă. Pe zi au
loc două mulgeri, una la 6 dimineaţa şi una la 5 după-amiaza.
Pentru fiecare vacă mulsul durează cam 7 minute. Pentru toate
văcuţele, mulsul durează cam o oră şi jumătate. Avem 18 posturi de
mulgere. Trebuiau să fie 20 că aşa am stabilit cu procesatorul, dar
mi-a greşit constructorul. Era să mor de ruşine când au venit
oamenii să vadă lucrarea", a conchis fermierul a cărui afacere este
de circa 250.000 de euro anual.
Să bem lapte, nu bere sau suc
Dincolo de subvenţii, scăderea cererii sau de preţul mic pe care îl primeşte pentru laptele produs, Kusztora mai are o nemulţumire de data aceasta legată de cultura consumului. Potrivit datelor primite din partea Danone, un român mănâncă aproximativ 5 kilograme de iaurt pe an, un ungur consumă circa 12 kilograme de iaurt, în timp ce un francez consumă anual circa 40 de kilograme de iaurt. "La noi nu există o cultură a consumului de lapte. Cel mai bine este să se consume lapte. Lapte, nu bere sau sucuri".