Cartea Tibetană a Morţilor/ de MariusVasileanu

Mi s-a întâmplat adesea în postura de profesor de istorie a religiilor să nu am suficient material bibliografic în limba română în cazul tradiţiilor aşa-numite "exotice". În astfel de cazuri eşti obligat să recomanzi cărţi apărute în alte limbi de circulaţie - la care studenţii români nu prea au acces, întâi de toate fiindcă nu se găsesc în bibliotecile din România, iar pe internet rareori sunt de găsit gratis (mă refer la ediţiile critice, academice). Paradoxul este că atunci când aceste cărţi se mai traduc, totuşi (rarisim) - nu mai discut acum feluritele aspecte, neajunsuri, legate de traducere -, nu sunt receptate aşa cum ar merita. Este şi cazul volumului de care mă voi ocupa acum: "Cartea tibetană a morţilor" (Ed. Paralela 45, 2009) cu un comentariu introductiv de Sfinţia Sa Dalai Lama.

Scriere clasică a buddhismului tibetan (secolul VIII), cartea a apărut fragmentar în mai multe ediţii în româneşte dar este prima oară când avem parte de o ediţie completă a lucrării compuse de legendarul Padmasambhava şi revelată de Terton Karma Lingpa. Trebuie subliniat din start că nici această traducere nu este tocmai profesionistă, căci e la a două mână: traducerea din tibetană în limba engleză a fost făcută de Gyurme Dorje, a fost redactată de Graham Coleman şi de Thupten Jinpa, iar traducerea din limba engleză în româneşte a fost realizată de Radu Claudiu Canahai. Avem de-a face cu o carte aparţinând deja culturii universale, lucrare îndelung frecventată de cercetători şi mari oameni de cultură. Personaj harismatic a cărui celebritate este depăşită doar de înţelepciunea cu care abordează diversele problematici ale lumii contemporane, Dalai Lama s-a ocupat personal de apariţia şi editarea acestei ediţii critice, arată Graham Coleman, într-un Cuvânt de mulţumire în care descrie prezentul proiect. Acelaşi Dalai Lama este autorul unui Studiu introductiv - o veritabilă lecţie de buddhism tibetan pentru occidentali.

Cine şi-ar fi închipuit acum câteva secole în Occident că peste mări şi ţări există semeni care au elaborat o adevărată strategie de pregătire a momentului şi etapelor morţii, în care orice amănunt cântăreşte cât viaţa?!

"Din perspectiva buddhistă, renaşterea în existenţa condiţionată poate avea loc într-una din cele trei lumi: «tărâmul fără formă», «tărâmul formei», «tărâmul dorinţei». Tărâmul fără formă şi cel cu formă sunt rodul stărilor subtile ale conştiinţei, dobândite prin realizarea anumitor stări de concentrare meditativă. Tărâmul nostru sau tărâmul dorinţei este cel mai grosier dintre cele trei", arată Dalai Lama în cuvântul său (p.11). Este abc-ul de care occidentalul are nevoie pentru a ieşi din papucii altor paradigme dacă vrea să priceapă ceva. Şi mai departe, acesta vorbeşte despre cele şase clase de locuitori ai acestui din urmă tărâm numit al dorinţei: "zei (fiinţe cosmice celeste a căror stare primară a minţii este exaltarea), demoni (care sunt mai ales ostili şi invidioşi), fiinţe umane (care sunt influenţate de toate cele cinci stări mentale contradictorii), animale (care sunt stăpânite de iluzie), duhurile chinuite (aflate sub imperiul ataşamentului şi dorinţei neîmplinite) şi fiinţele infernale (care sunt stăpânite de ură, mânie şi teamă)... În viziunea buddhistă, aşadar, tocmai natura tendinţelor noastre curente este cea care generează existenţa nostră viitoare, pusă în mişcare de legea naturală a cauzei şi efectului" (p. 11). Cu alte cuvinte, adepţi ai reîncarnării, buddhiştii consideră că în funcţie de nivelul energetic la care se situează o entitate - nivel generat de gradul său de cunoaştere şi de (non)aderenţă la realitate - rezultă şi poziţionarea sa în economia Cosmosului.

Dincolo de cerinţele fireşti cu privire la o viaţă curată din toate punctele de vedere, pentru cei care aspiră la mai mult, există o neaşteptată "ofertă" numită Yoganiruttara tantra, ale cărei metode disciplinează procesele morţii, parcursul prin "stările intermediare" post-exitus, atrag renaşterea dorită (dacă este meritată): "Aceste metode implică dezvoltarea unei anumite iscusinţe legate de diferitele stadii experimentale pe care un individ le induce odată cu intenţia sa de a dobândi realizarea spirituală şi de a fructifica capacităţile cu care este înzestrat ca fiinţă umană", subliniază liderul tibetan (p. 12)...

Nu avem timpul şi spaţiul pentru a intra în amănunte tehnice, adesea năucitoare pentru mintea occidentală. Cert este că aceşti oameni pretind că - dacă este să iei în serios paradigma în care funcţionează -, reuşesc să aducă adepţii pe calea eliberării tocmai prin luarea în stăpânire a procesului morţii. Iar aceasta presupune o sumă de "proceduri" la care se ajunge treptat.

Pregătirea adeptului poate fi stimulată prin rugăciunea pentru comuniunea cu învăţătorul spiritual. Ulterior acesta află despre cele şase stări intermediare, despre diverse modalităţi de depăşire a capcanelor: eliberarea naturală a negativităţii şi întunecării, eliberarea naturală prin actele mărturisirii, eliberarea naturală prin recunoaşterea indiciilor şi semnelor vizuale ale morţii. Se mai vorbeşte - şi constituie capitole ample ale impresionantei lucrări - despre "eliberarea naturală a temerilor prin ritualul înşelării morţii", "transferul conştiinţei: eliberarea naturală prin amintire", "marea eliberare prin ascultare", "eliberarea prin purtare: eliberarea naturală a agregatelor psiho-fizice".

Repercusiunile practice ale volumului în discuţie sunt nebănuite. Şi astăzi un medic sau un iniţiat tibetan va lua în serios, de pildă, semnele morţii apropiate: "Când gingiile încep să devină întunecate şi negre,/ Aceasta se numeşte «adunarea demonilor personali ai elementelor»/ Şi arată că moartea poate surveni după nouă zile./ Când nările cad spre interior şi se dezumflă,/ Aceasta se numeşte «blocajul căii suflului vital»/ Şi arată că moartea poate surveni după nouă zile./ Când membrele suferă convulsii repetate cu dilatare şi contractare,/ Aceasta este numită «escaladarea muntelui elementelor»/ Şi arată că moartea poate surveni după cinci zile./ Când ochii privesc fix, fără clipire,/ Aceasta este numită «scurgerea suflului vital asemănător mamei»/ Şi arată că moartea poate surveni după trei zile" (p. 174) etc. etc. - nu voi continua cu aceste "semne" căci deja încep să mă uit în oglindă după fiecare propoziţie.

Mă întreb cum oare explică un adept al acestei forme de cunoaştere stilul în care un om este legat la aparate timp de ani buni, fiind un fel de legumă. Ce se petrece cu conştiinţa sa din pespectiva "Cărţii tibetane a morţilor"? Sau cu vreunul care suferă în câteva zile mai multe atacuri de cord, iar medicii îl readuc în acestă lume de tot atâtea ori? Poate că toate aceste proceduri moderne ar avea câte ceva de învăţat şi de la tibetani...

"De obicei, în viaţa noastră, dacă ştim că suntem pe cale să ne confruntăm cu situaţii dificile sau nefamiliare, ne pregătim şi ne antrenăm în prealabil, astfel încât atunci când evenimentul aşteptat se produce, suntem pe deplin pregătiţi. Aşa cum am arătat, repetarea proceselor morţii şi celor ale stărilor intermediare, şi trecerea într-o existenţă viitoare este tocmai esenţa căii Yoganiruttara tantra. Aceste practici sunt de asemenea parte a practicii mele zilnice şi din această cauză simt, oarecum, un soi de emoţie când mă gândesc la experienţa morţii. În acelaşi timp, mă întreb totuşi, uneori, dacă voi fi sau nu cu adevărat capabil să utilizez pe deplin propriile-mi practici pregătitoare când momentul morţii va sosi! Un sentiment de incertitudine, şi adesea de teamă, este un sentiment uman natural la gândul asupra naturii morţii şi relaţiei dintre viaţă şi moarte... Îmi exprim speranţa că profundele viziuni conţinute în această lucrare vor constitui sursă de inspiraţie şi sprijin multor oameni preocupaţi de această problemă, aşa cum se întâmplă şi în sânul propriei mele culturi" (p.18), mărturiseşte Dalai Lama.

Condamnaţi la nemurire, ne mângâiem cu teribila intuiţie a poetului: "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"...

MARIUS VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în Gura Humorului, Bucovina) are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un master în antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu"). Din 2007 este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor de istoria religiilor în învăţământul preuniversitar. A ţinut cursuri şi seminarii de introducere în istoria şi antropologia religiilor la Universitatea Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". A susţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şi realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. A fost redactor-şef al revistei Adevărul literar şi artistic. În prezent realizează o pagină de religie în săptămânalul Timpul. A publicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profan în epoca foiletonistică" (Editura Paralela 45, 2008).