O scriitoare a scos China în văzul lumii/ de Elisabeta Lăsconi

Pearl Buck, laureata Premiului Nobel pentru Literatură din 1938 are o biografie ieşită din comun: s-a născut în America, dar a copilărit în China, unde tatăl ei îşi împlinea vocaţia de misionar, şi-a făcut studiile în America, dar s-a întors în China, a lucrat şi ea în folosul bisericii, a predat la Universitatea din Nanking, s-a implicat prin publicistică în viaţa unei ţări în plină transformare, şi-a descoperit pasiunea scrisului. În total, a trăit patru decenii în China, pe care a părăsit-o doar silită de războiul ce devasta ţara şi-i alunga pe străini şi, revenită în America, s-a dedicat scrisului, inspirată de viaţa dusă de ţăranii chinezi.

Scriitoarea americană s-a format în China, a fost un caz rar de bilingvism, fiindcă vorbea impecabil mandarina şi mai multe dialecte. A scris în engleză, transmutând astfel cultura şi lumea chineză. La noi, cărţile i-au apărut deja din perioada interbelică, în traducerea lui Jul Giurgea, publicate sporadic în perioada postbelică şi abia după '89 reeditate: "Vânt de răsărit, vânt de apus", "Mama", trilogia "Casa de lut". Preferinţa mea merge spre "Pavilionul femeilor", analiză subtilă a vârstelor femeii şi a întâlnirii dintre Orient şi Occident.

Biografia lui Pearl Buck se regăseşte într-un foarte frumos roman "Perla Chinei", scris de Anchee Min, o scriitoare născută în China, trăind infernul educaţiei maoiste şi ajunsă în America, unde începe adevărata ei carieră. Romanul autobiografic "Azaleea Roşie", tradus în 32 de limbi, a fost urmat de "Cum am devenit doamna Mao", "Împărăteasa Orhidee" şi "Ultima Împărăteasă" (apărute la Ed. Polirom, datorate aceleiaşi traducătoare - Mihaela Negrilă). Aşadar o scriitoare interesată în primul rând de personalităţi feminine, ale căror vieţi îi inspiră ficţiuni ce atrag magnetic cititorii.

Anchee Min a ales o soluţie inteligentă, reconstituind bună parte din viaţa lui Pearl Buck prin confesiunea unei prietene, Salcia. Ea povesteşte episoadele copilăriei în oraşul din sudul Chinei, în care joaca se împleteşte cu prietenia, dramele familiei le apropie: sărăcia în care trăiesc tatăl şi bunica Salciei, suferinţa mamei lui Pearl şi vocaţia de misionar a tatălui. Tinereţea şi maturitatea le pun la încercare prietenia, prin iubirea pentru acelaşi bărbat, iar frământările din China le separă până la moarte.

Romanul este construit pe principiul oglinzii şi al interferenţei: Pearl pătrunde în tradiţia chineză de timpuriu, învăţând limbă şi dialecte, iar mentalitatea locului, obiceiurile şi cutumele îi infuzează modul de gândire şi sensibilitatea. Salcia învaţă engleză, credinţa creştină şi familia de misionari îi modifică viaţa. Cele două prietene au parte de greutăţi: căsătoriile nu le aduc fericire, copiii le solicită continuu: fetiţa retardată a lui Pearl, cea a Salciei care creşte în cultul lui Mao, mai apropiată de tatăl ei Dick, creatorul imaginii lui Mao, cel ce i-a facilitat ascensiunea printr-o propagandă eficientă.

Ororile revoluţiei, dramele din perioada Revoluţiei Culturale, figura malefică a doamnei Mao, toate se regăsesc în roman. Anchee Min reuşeşte să surprindă spiritul unui popor foarte vechi, silit să îndure, să supravieţuiască prin trădări odioase şi penitenţe pe măsură. Încântă în carte episoade pitoreşti, fundalul unei civilizaţii care abia începe să ne devină familiară şi, în mod deosebit, personajele, Pearl şi Salcia, memorabila Carrie şi bunica Salciei, cei doi taţi, atât de diferiţi, povestea iubirii dintre Pearl şi un poet chinez.

Dar forţa cărţii o dă povestea unei prietenii extraordinare depăşind toate barierele, printr-o fidelitate uluitoare: Salcia refuză să o trădeze pe Pearl, execută pedepse înjositoare, nici lagăr şi nici închisoare nu o clintesc. Triumful ei târziu este călătoria în America: găseşte casa şi grădina lui Pearl, cu arhitectură şi peisaj ce reconstituie miniatural ţara unde i se interzisese întoarcerea, şi mormântul pe care ea presară pământ adus de acasă... Romanul are destule "cârlige" să prindă toate categoriile de cititori, cu preocupări diferite (istorie şi politică, feminism şi artă, civilizaţii şi credinţe, China şi America etc.) şi cred că este cea mai frumoasă carte a scriitoarei.

Anchee Min, Perla Chinei, traducere din limba engleză de Mihaela Negrilă, Editura Polirom, 2010, 328 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.