Opinie Dragoş Damian: De 10 ori „Nu” pentru claw-back

Scriam şi ZF publica la începutul anului o opinie despre Ordonanţa 104/2009, supranumită "ordonanţa claw-back" care reglementează obligativitatea plăţii unei contribuţii pe veniturile realizate în România, prin comercializarea de medicamente decontate de CNAS şi MS, de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă.

Explicam la acel moment că impactul ordonanţei va fi important asupra agenţilor economici producători de medicamente din România, adică exact asupra celor care plătesc taxe şi impozite către statul roman şi care astfel mai primesc încă o lovitură în plin. Am avut nenumărate discuţii cu oficiali ai guvernului, am fost într-o audiere şi în două dezbateri publice ale Camerei Deputaţilor încercând să explic că o astfel de măsură nu trebuie luată dacă într-adevăr gândim în termeni de relansare economică.

Explicam în 10 puncte că:

1. este o măsură discriminatorie pentru producătorii de medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de contribuţie şi ceilalţi prestatori care furnizează servicii şi bunuri decontate de fondurile CNAS şi MS;
2. este o măsură discriminatorie pentru agenţii economici români în particular; aceştia sunt suprafiscalizaţi, ei deja plătind taxe şi impozite către statul român;
3. este o măsură care loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea medicamentelor generice scade costurile în sistemul
sanitar;
4. este o măsură care creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional; 10% costurile de creditare ale sistemului sanitar plus 10% costurile de operare plus 10% contribuţie pe venituri egal 30% este mult prea mult faţă de practicile industriale din prezent;
5. este o măsură care demonetizează; contribuţia trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii medicamentelor se fac la 300 de zile;
6. este o măsură care decapitalizează producătorii autohtoni; normele privind capitalul de lucru au ieşit din parametrii practicilor industriei şi riscul blocajului de capital este la cote alarmante;
7. este o măsură care accentuează dezechilibrul fluxului de numerar; încasările la 300 de zile, creşterea TVA-ului, impredictibilitatea încasărilor au agravat pe tot parcursul anului cash-flow-ul producătorilor;
8. este o măsură care va arunca în aer costurile în sănătate; operatorii vor vrea să comercializeze volume mici de medicamente scumpe pentru a compensa contribuţia pe venituri prin reducerea cheltuielor operaţionale;
9. este o măsură care reduce şansele unor exporturi sistematizate; contribuţia cerută la plată se va regăsi şi în preţurile la export scăzând astfel competitivitatea;
10. este o măsură care descurajează investiţiile în sector; schimbarea regulilor în timpul jocului creează confuzie în rândul jucătorilor care au investit deja 2 miliarde de euro şi neîncredere în rândul investitorilor potenţiali.

Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de mărunţiş, banii sunt cheltuiţi pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate, creşte ritmul insolvenţei diverşilor operatori şi riscul din exploatare, autorităţile nu au un plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar şi nu dialoghează cu operatorii români care aduc 2% din PIB.

Expresia momentului este "relansare economică", o folosesc la grămadă oamenii de afaceri, consultanţii, băncile, politicienii. Dacă vrem relansare economică şi în industria farmaceutică măsura "ordonanţei claw-back" nu este o măsură care să fie luată în 2010 în România.

Dragoş Damian este preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamentele Generice din România (APMGR) şi CEO al Terapia Ranbaxy