Cea mai mare salvare din istoria lumii: 120 de miliarde de euro pentru Irlanda, îngenuncheată de propriile bănci

Criza a fost provocată de încercarea de a acoperi hemoragia de zeci de miliarde de euro a băncilor irlandeze de către stat.

Ministrul irlandez de finanţe anunţa ieri seară că va propune guvernului să apeleze la sprijinul financiar al UE şi FMI, punând capăt unei săptămâni de rezistenţă.

Ziarul britanic Sunday Times scria ieri că pachetul s-ar putea ridica la 120 mld. euro, dar ministrul irlandez spunea că suma nu se va scrie cu trei cifre, adică nu va depăşi 100 mld. euro.

Irlanda, o ţară cu un PIB de 160 mld. euro, se vede nevoită să ia un credit care reprezintă 75% din PIB şi aproape dublul bugetului său consolidat annual pentru a putea salva băncile.

Băncile irlandeze trebuie să facă faţă la retrageri masive şi la pierderi după prăbuşirea preţului la imobiliare cu 50% între 2007 şi 2009. O casă care costa 120.000 de euro în 1994 ajunsese să fie evaluată la un milion de euro în 2007, pentru ca în 2010 preţul să fie la circa 500.000 de euro, conform Financial Times.

Pachetul de asistenţă financiară s-ar putea ridica la 120 de miliarde de euro, adică puţin mai mult decât cele 110 miliarde de euro împrumutate în primăvară de Grecia, care are însă o economie de 235 mld. euro, potrivit informaţiilor prezentate ieri de presa britanică.

În ultima săptămână se acumulase o presiune enormă asupra Irlandei pentru a cere sprijinul UE, atât din partea investitorilor, care au împins dobânda la obligaţiunile irlandeze la peste 8% pe an, cât şi a oficialilor europeni.

"Sentimentul meu este că suntem la un moment de cotitură din multe puncte de vedere. Ce se întâmplă în Irlanda nu este o surpriză pentru pieţele financiare, situaţia era cunoscută de mult. Surprinzător este însă că pieţele financiare continuă să fie nervoase, deşi au fost date mai multe semnale încurajatoare. Situaţia Irlandei se resfrânge asupra zonei euro şi vine după problemele din Grecia. Mi se pare că în perioada următoare se va pune problema supravieţuirii zonei euro", spune analistul economic Aurelian Dochia.

Aceste temeri se resimt tot mai puternic şi la Bruxelles, unde Jean-Claude Junker, preşedintele Eurogrup (un consiliu al miniştrilor de finanţe din zona euro), sublinia încă de săptămâna trecută că autorităţile europene "au mijloacele necesare şi hotărârea de a le utiliza" pentru a asigura stabilitatea monedei unice.

O delegaţie mixtă a Comisiei Europene, Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Centrale Europene se află la Dublin de la jumătatea săptămânii trecute, pentru a evalua situaţia financiară a ţării, dar şi starea sistemului bancar, care stă la baza problemelor financiare ale Irlandei. Miniştrii de finanţe din zona euro aveau programată ieri-seară o teleconferinţă, în cadrul căreia era aşteptată şi anunţarea valorii pachetului financiar care va fi accesat.

"Voi propune colegilor mei să aplice pentru programul de ajutor financiar", spunea ieri după-amiază ministrul irlandez de finanţe Brian Lenihan, citat de Bloomberg. "Băncile sunt o problemă mult prea mare pentru ţara noastră. Principala grijă a guvernului este să se asigure că nu vom suferi un colaps al sectorului bancar", este declaraţia care aruncă Irlanda în braţele creditorilor internaţionali, la câteva luni distanţă după ce Grecia făcea acelaşi lucru.

Declaraţia de ieri este văzută de presa internaţională ca o capitulare, după ce la începutul săptămânii trecute autorităţile irlandeze respinseseră ideea contractării de ajutor financiar. De altfel, Irlanda nu ar avea în mod normal nevoie să acceseze pieţele financiare până în vara viitoare. Spre deosebire de Grecia, problemele Irlandei nu vin însă din dezechilibrul finanţelor publice, ci din cheltuielile enorme pe care le-a făcut pentru a-şi salva sistemul bancar.

Supranumită în anii '90 "tigrul celtic", Irlanda a reuşit să îşi dezvolte foarte rapid economia pe baza investiţiilor străine, ajungând pe locul al doilea între membrii Uniunii Europene după produsul intern brut/locuitor, un indicator care reflectă nivelul de trai. Investiţiile străine au început să slăbească după 1995, astfel încât veniturile din investiţii străine (profiturile repatriate ale investitorilor) au ajuns la circa 15% din PIB, de două ori mai ridicate decât intrările de ISD. Sistemul bancar a contribuit prin finanţări la supraîncălzirea economiei, însă a devenit astfel foarte expus faţă de piaţa imobiliară, fiind lovit din plin de prăbuşirea acesteia, în urmă cu doi ani.

Acum statul este nevoit să cheltuiască aproximativ 50 de miliarde de euro pentru a salva băncile de la faliment. Efortul de susţinere a băncilor va arunca în aer deficitul bugetar pe 2010, la circa 32% din Produsul Intern Brut, un nivel pe care investitorii privaţi nu sunt dispuşi să îl tolereze.

"Problema este că salvarea sistemului bancar impune costuri serioase. Lucrul acesta este greu de explicat şi de finanţat pe pieţele internaţionale. Nicio ţară din lume nu poate finanţa un deficit de 30% din PIB cu dobânzi de 10%. Din cauza asta, în ciuda eforturior pe care le-a făcut guvernul şi a ajustărilor foarte semnificative, deja cifrele sunt atât de mari încât nu mai pot fi în mod credibil prezentate pieţelor ca fiind sustenabile", mai spune Aurelian Dochia.

Confruntate cu valuri succesive de credite neperformante, băncile irlandeze au pierdut încrederea finanţatorilor, astfel că se confruntă cu retrageri de depozite, care le afectează şi lichidităţile. Până acum, au supravieţuit prin perfuziile acordate de Banca Centrală Europeană. Anglo Irish Bank, bancă la care statul deţine 90% din acţiuni, a suferit un exod al clienţilor străini, care au retras 17 miliarde de euro de la începutul anului.

Ministrul belgian de finanţe Didier Reynders, care deţine şi poziţia de preşedinte al Consiliului Ecofin, avertiza săptămâna trecută că sprijinul Băncii Centrale Europene poate funcţiona doar pentru o perioadă limitată de timp, iar băncile au nevoie de capital.

Irlanda va primi ajutorul financiar în cadrul unei scheme de intervenţie de 750 mld. euro, creată de CE şi FMI în primăvară, cu ocazia salvării de la faliment a Greciei.

La conferinţa de presă organizată miercurea trecută după reuniunea Consiliului Ecofin, Didier Reynders sublinia că ajutorul pentru Irlanda poate veni foarte rapid, în condiţiile în care instrumentele sunt deja puse la punct. "În primul rând avem nevoie de o cerere din partea Irlandei ca să facem ceva", spunea Reynders la sfârşitul reuniunii consiliului Ecofin de săptămâna trecută.

Schema de ajutor funcţionează sub forma unui vehicul financiar special - European Financial Stability Facility - şi a devenit operaţională din vară. Prin acest mecanis, autorităţile europene sunt pregătite să ofere asistenţă pentru membrii zonei euro care se confruntă cu probleme în limita a 440 mld. euro. Sumele sunt de fapt împrumutate de pe pieţele financiare, prin intermediul vânzării de obligaţiuni de către acest vehicul, care beneficiază însă de garanţia zonei euro. Diferenţa până la 750 mld. euro reprezintă contribuţia FMI.