Cum ar putea statul să relanseze sistemul de sănătate: să-l pună în competiţie pentru bani şi servicii

"Nu putem vorbi de un sistem privat de sănătate câtă vreme nu funcţionează asigurările private", a spus Lucian Nicolae Duţă, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). El a adăugat că nu există spitale private adevărate în Bucureşti pentru că nu au servicii de medicină de urgenţă la capătul firului. Duţă a adus în discuţie şi faptul că infrastructura privată este slab dezvoltată în prezent în România. "Nu există decât un singur centru medical privat care asigură urgenţa şi acela este în Braşov", a mai spus şeful CNAS.

Participanţii la evenimentul organizat de ZF şi MetLife au fost Levente Vass, consilier al ministrului sănătăţii, Lucian Duţă, preşedintele CNAS, Theodor Alexandrescu, director general al companiei de asigurări MetLife România, Dragoş Damian, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, Dan Constantinescu, membru în Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Sorin Mierlea, preşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România, Daniel Jurcan, director general al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie.

În ultimii ani medicina privată s-a dezvoltat pornind de la medicina muncii un serviciu obligatoriu pentru angajatori, care iniţial acoperea numai astfel de contracte. Treptat însă, în condiţiile în care angajatorii au dorit să ofere pe lângă serviciile obligatorii de medicina muncii şi alte beneficii, aria de acoperire a abonamentului s-a extins.

Piaţa abonamentelor medicale private oferite de companii angajaţilor ar putea fi de aproximativ 70 milioane de euro anual dacă se ia în calcul un abonament mediu de 15 euro pe lună şi o aproximare de 400.000 de abonaţi.

Abonamentele ar trebui să concureze cu asigurările private, însă acestea din urmă sunt o piaţă de numai 8-10 milioane de euro.

În alte sisteme de sănătate pe segmentul privat cea mai mare pondere o au asigurările, care spre deosebire de abonamente decontează şi costurile spitalizării şi analizele complexe.

Piaţa totală a serviciilor medicale private, adică încasările clinicilor şi spitalelor private, se ridică anual la circa 400 mil. euro. Lucian Duţă a precizat ieri că anual CNAS decontează către mediul privat în jur de 80-100 mil. euro.

Pachetul de servicii medicale o prioritate?

Extinderea puternică a pieţei asigurărilor de sănătate ar putea să fie antrenată de implementarea legislaţiei cu privire la pachetul de servicii minimal, adică a unei liste care să conţină serviciile decontate de către stat.

În lipsa acestui pachet, companiile asigură de fapt o anumită sumă de bani şi afecţiunile care se încadrează.

"Nu avem un pachet de servicii medicale de bază şi nici nu cred că vom avea în mandatul nostru", a spus Levente Vass, consilier al ministrului sănătăţii.

Pe de altă parte, Theodor Alexandrescu, director general al companiei de asigurări MetLife România, a propus un sistem de case de asigurări private, care administrează banii strânşi din contribuţiile obligatorii.

"Să primim în management acum 10% (din fondurile strânse la bugetul CNAS - n.red.) ar însemna odată cu mutarea acestor bani şi mutarea riscului; este esenţa reformei pe care o propunem. Alternativa privată nu înseamnă doar furnizori privaţi, dar şi organizaţii private care administrează banii", a spus Alexandrescu.

Nicolae Lucian Duţă, preşedintele CNAS

• Fondurile pe care CNAS le administrează sunt insuficiente. În România există la ora actuală 11 milioane de persoane care nu plătesc;
• Cotele pentru contribuţiile sociale de sănătate au scăzut de la 14% în 2001 la 12%, respectiv la 10,7% după două cicluri electorale; astfel fondurile au pierdut 30% în decurs de 7-8 ani ; pe de altă parte vedem că fondurile administrate efectiv au crescut ca urmare a creşterii salariilor;
• Pe cifre seci, sumele alocate pe cap de locuitor în România sunt de 200 de euro, în timp ce în Occident aceleaşi sume pleacă de la 1.000 de euro;
• Cele două centre de consum în sectorul de sănătate sunt spitalele şi medicamentele, iar creşterile au mers pe două coordonate: în salarii pentru că 70% din cheltuielile unui spital sunt cu personalul şi în medicamente, ceea ce nu ar fi fost un lucru foarte rău dacă nu s-ar fi făcut haotic. România a fost singura ţară în care prescrierea de medicamente nu a avut control;
• Începând din 2009, fondul asigurărilor de sănătate s-a confruntat cu un deficit structural real. Statul a intervenit şi a acordat credite bugetare de 700 mil. euro care s-au rostogolit în 2010. Anul acesta putem spune că aşa cum arată lucrurile acum, sistemul medical nu mai poate fi finanţat corect cu ce se strânge. Există un deficit structural de 2,5-3 mld. lei;
• Nu putem vorbi de un sistem privat de sănătate câtă vreme nu funcţionează asigurările private (...) Asistăm la cazuri în care pacientul este racolat de la stat şi i se induce ideea că la privat este mai bine. Din punctul de vedere al CNAS banii trebuie să urmeze pacientul;
• Nu există decât un singur centru medical privat care asigură urgenţa şi acela este în Braşov;
• Casa decontează în jur de 80-100 mil. euro servicii către mediul privat.

Levente Vass, consilier al ministrului sănătăţii

• O analiză a spitalelor din România arată o diferenţă mare între regiuni şi apare întrebarea dacă este bine, dacă este echitabil. Pe măsură ce apar spitalele private trebuie să ne uităm dacă ele se concentrează în zonele în care există profesionişti sau merg peste tot;
• În România există Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), 41 de Case Judeţene de Sănătate, plus încă două instituţii. Nicăieri în lume nu sunt atâtea case;
• Nu avem pachete de servicii medicale de bază şi nici nu cred că vom avea în mandatul nostru;
• În fiecare an în ultimii şase-şapte ani, fondurile pe care Casa le plăteşte către privat s-au dublat. Statul plăteşte şi pentru spitalul privat şi pentru cel public la fel, însă privatul vine şi seletează pacientul mai puţin bolnav;
• Complementaritatea ar putea însemna că 5% din ce se strânge să se vireze la privat cu un posibil avantaj: controlul. Compania de asigurări m-ar putea ajuta să controleze dacă s-a prestat efectiv serviciul şi dacă nu s-a prestat să nu plătească;
• Asigurările private se pot face şi fără pachetul de servicii de bază;
• 80% din nivelul plăţilor informale intră în buzunarele a 20% dintre medici;
• Există o iniţiativă ca CNAS să refuze unii furnizori care nu asigură un anumit nivel al serviciilor.

Theodor Alexandrescu, director general al MetLife România

• Noi plătim pentru asigurări de sănătate publice 10,7% din brut, însă un studiu realizat de IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie) arată că peste 80% dintre oameni nu ştiu cu cât contribuie;
• O mică parte dintre pacienţii români au găsit o alternativă la sistemul de stat, plătesc din buzunar, iar o parte şi mai mică merg în afară; cunosc un spital din Viena care încasează 400-500.000 de euro pe lună cash de la pacienţii români;
• Paşii de urmat ar fi definirea unui pachet minim de servicii medicale pentru diagnostic, tratament şi reabilitatea unor afecţiuni, posibilitatea de a deconta acest pachet cu CNAS sau cu o casă privată de asigurări, adoptarea ghidurilor terapeutice şi introducerea avantajelor fiscale;
• Să primim în management acum 10% (din fondurile strânse la bugetul CNAS - n.red.) ar însemna odată cu mutarea acestor bani şi mutarea riscului; este esenţa reformei pe care o propunem. Alternativa privată nu înseamnă doar furnizori privaţi, dar şi organizaţii private care administrează banii;
• De foarte multe ori mergem la medic pe bază de folclor, nu pe bază de statistici. În Vest medicii sunt aleşi după palmares;
• Competiţia va fi creată în momentul în care componenta privată se va dezvolta;
• Pentru recuperarea unei investiţii în 5-7 ani într-o unitate de 100 de paturi, cu un cost total pe un pat de 100.000 de euro şi cu un grad de ocupare lunară de 80-85%, este necesar un venit mediu pe zi de 300-400 de euro.

Dan Constantinescu, membru în Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

• Trăim pe o minciună frumos ambalată, conform căreia statul poate acoperi totul. Avem un limbaj oficial care spune acest lucru şi unul neoficial în care medicul spune: eu asta vă recomand;
• Sistemul de abonamente este un sistem neoficial de asigurări. Breşa în sistem s-a numit fiscalitate;
• Cheia este un mix: sisteme publice şi private de asigurare a sănătăţii;
• Un aspect care ar putea contribui la sporirea încrederii în asigurările de sănătate: sporirea încrederii în asigurări în general.

Dragoş Damian, preşedinte, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România şi CEO al Terapia Ranbaxy

• Volumele de medicamente generice au scăzut cu 15% în 2009. Fiecare procent de scădere a însemnat mai mult de 60 mil. lei cheltuiţi în plus. Numărul de zile de tratament a scăzut cu 5%;
• Companiile membre ale asociaţiei (Actavis, Antibiotice, Biofarm, Egis, Gedeon Richter, LaborMed, Sandoz, Terapia-Ranbaxy, Teva) au operat anul trecut 500 de disponibilizări;
• Piaţa farma continuă să crească în condiţiile în care volumele stagnează. Există o singură explicaţie: medicamentele se scumpesc. Portofoliul devine comercial, nu terapeutic. Din cauza reglementărilor sunt respinse medicamentele ieftine;
• Este clar că exporturile paralele sunt un incentive pentru cash.

Sorin Mierlea, preşedinte, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor

• Avem o problemă de management. Ca să ajungem să tratăm cauza, nu trebuie să reinventăm apa caldă;
• Potrivit unui studiu realizat în colaborare cu Banca Mondială, problema este mult mai gravă decât credeam. Toate vin de la educaţia de bază;
• Credem că prin lansarea unei campanii de educare lucrurile s-ar putea schimba;
• Consumatorul român nu este obişnuit să facă plângere;
• Se vând poliţe de asigurare de călătorie, în condiţiile în care există un card de sănătate pus la dispoziţie de către stat.

Daniel Jurcan, director general al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie

• Alternativa pentru 60% dintre români o reprezintă serviciile private;
• Românii sunt mult mai critici când este vorba de evaluarea sistemului de sănătate, aproape două treimi dintre ei fiind dispuşi să reclame la o autoritate orice neregulă constatată în sistemul de sănătate;
• 77% se declară mulţumiţi în mică măsură faţă de calitatea serviciilor medicale raportată la suma plătită pentru asigurările de sănătate;
• 70% din respondenţi sunt mulţumiţi de comportamentul medicilor, în timp ce doar 14% sunt clar nemulţumiţi;
• 94% dintre români sunt înscrişi la un medic de familie. Cei mai mulţi dintre români ( 82%) se declară mulţumiţi de felul în care sunt trataţi de medicul de familie, 10% declarându-se nemulţumiţi.