Trecerea la IFRS - standardele financiare internaţionale - este o provocare pentru băncile româneşti

Trecerea băncilor la IFRS din 2012 ca bază a contabilităţii româneşti va aduce o transparenţă mai mare şi o comparabilitate mai bună a perfomanţelor financiare ale băncilor româneşti, însă nu va reuşi să rezolve toate problemele.

Aceasta este una dintre concluziile seminarului organizat de Ziarul Financiar şi KMPG, una dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţă.

După implementarea acestor standarde vor dispărea dublele interpretări legate de situaţiile financiare ale băncilor care publică cifre conforme cu standardele internaţionale aplicate de băncile-mamă şi în acelaşi timp raportează la BNR rezultate pe baza contabilităţii locale, care în ultimul an au ajuns să facă diferenţa între profit şi pierdere.

Discutată de mai multe ori în ultimii ani, trecerea la IFRS s-a împotmolit de fiecare dată în tot felul de discuţii, Ministerul Finanţelor şi BNR pasându-şi responsabilitatea.

Preşedintele Asociaţiei Române a băncilor a spus că există diferenţe esenţiale între RAS şi IFRS, provizionarea rămânând principalul "măr al discordiei".

Acumularea de credite încadrate ca "pierdere" din cauză că firmele debitoare nu mai au şanse de redresare îi face pe unii bancheri să se plângă că reglementările BNR în privinţa "ştergerii din bilanţ" a creanţelor respective împovărează băncile cu costuri inutile, care le înrăutăţesc "artificial" imaginea financiară.

Atât anul trecut, cât şi în acest an profitabilitatea băncilor a fost diminuată drastic de creşterea costurilor cu provizioanele, pe fondul deteriorării accelerate a portofoliilor de credite, care înregistrau întârzieri la plata ratelor.

Diferenţele în cheltuielile cu provizioanele pentru deprecierea creditelor între cele două sisteme de raportare - RAS şi IFRS - au crescut de la mai puţin de 5% din nivelul profiturilor anului 2007 la aproape 40% pentru profiturile aferente anului 2008 şi la o diferenţă "alarmantă" de aproape şase ori pentru primul semestru al anului 2009. Însă în prima jumătate a anului 2010 s-a înregistrat o tendinţă descendentă, nivelul coborând la 162%, de la 583,7% în primele şase luni din 2009.

"Conform estimărilor KPMG realizate pe un eşantion de bănci româneşti, cu toate că aceste diferenţe rămân semnificative, se observă o tendinţă de diminuare a diferenţei şi datorită faptului că pe măsură ce se deteriorează portofoliile de credite, tendinţa este să se provizioneze procentual mai mult atât pe RAS, cât şi pe IFRS", a explicat Serban Toader, Senior Partner al KPMG în România.

Pentru creditele cu restanţe mai mari de 90 de zile, de exemplu, nu se ia în considerare în calculul provizioanelor statutare decât maximum 25% din valoarea colateralului, a garanţiei, potrivit standardelor locale.

Criza economică a provocat în 2009 pierderi pentru circa jumătate din cele 42 de bănci de pe piaţă, după standardele româneşti de contabilitate (RAS). Câştigul net cumulat al celor 42 de bănci locale a fost de circa 772 mil. lei, de şase ori mai mic decât câştigul record de 4,4 mld. lei realizat în 2008.

La sfârşitul lunii septembrie din acest an pierderile la nivelul sistemului bancar au ajuns la 474 milioane lei (110 milioane euro), după o creştere de 240,5 milioane de lei în trimestrul al treilea. La jumătatea anului BNR calculase o pierdere de 234 de milioane de lei (55 mil. euro) pentru băncile locale

Toader a mai spus că, potrivit aceloraşi estimări ale KPMG, la sfârşitul anului 2009 diferenţele dintre provizioanele IFRS şi cele RAS au fost de aproximativ 20% raportat la capitalurile proprii statutare ale acestor bănci, iar în primele şase luni din acest an, ecartul a fost de 13%.

"În cazul în care provizioanele IFRS ar fi acceptate şi în scopuri prudenţiale, acest fapt ar putea avea un efect pozitiv asupra solvabilităţii băncilor româneşti."

Trecerea la standardele internaţionale de raportare financiară ar aduce şi mai mulţi bani la buget, în condiţiile în care pe acest sistem de raportare provizioanele sunt mai reduse şi profiturile mai mari.

Radu Gheţea, preşedinte Asociaţia Română a Băncilor

• Nu dorim un IFRS românesc, ci aşa cum este el. Avem convingerea că şi BNR doreşte şi sperăm că Ministerul Finanţelor va da curs unui asemenea demers. În prezent, RAS este un IFRS românesc;
• Sistemul bancar a solicitat trecerea la IFRS de mult timp. A fost o dezbatere foarte aprinsă. Au trecut doi ani de când se tot discută aprins;
• Am convingerea că implementarea IFRS va fi un maraton cu sprint pe ultima sută de metri, care este foarte specific pentru România;
• Există diferenţe esenţiale între RAS şi IFRS; provizionarea a rămas principalul "măr al discordiei";
• Am cerut ca provizionarea la sfârşitul anului 2009 să se facă conform IFRS. S-au făcut doar câteva ajustări la regulamentul BNR privind clasificarea creditelor şi provizionarea. Ajustările au apropiat doar puţin regulamentul românesc de standardele internaţionale;
• Consider că aplicarea unui regulament care nu este în conformitate cu IFRS distorsionează foarte mult rezultatele financiare şi modul în care se face plata impozitului datorat statului;
• În prezent avem în derulare diferite activităţi legate de implementarea IFRS în 2012. Aşteptăm ca BNR şi Ministerul Finanţelor să emită planul de conturi ce va fi aplicat de la 1 ianuarie 2012, ca să ne putem adapta sistemele informatice, să adaptăm metodologia de lucru;
• Nu sunt în totalitate de acord că standardele de contabilitate, fie şi cele internaţionale nu au avut un rol în ceea ce a însemnat începutul crizei mondiale.

Angela Manolache, director Risk & Compliance KPMG

• Băncile trebuie să ţină cont şi de politica grupului. IFRS nu este un standard de contabilitate, ci un standard de raportare financiară. Fiecare bancă trebuie să dezvolte politici şi proceduri contabile conforme şi cu regulile grupului;
• BNR poate avea în vedere introducerea de filtre prudenţiale suplimentare la momentul tranziţiei la IFRS;
• Dacă banca centrală va opta pentru filtre prudenţiale în ceea ce priveşte provizioanele pentru depreciere, băncile vor fi nevoite să lucreze cu sistemul dual de provizioane (IFRS şi prudenţial) în vederea asigurării unui management integrat al riscurilor şi al capitalului;
• Băncile pot opta pentru implementarea IFRS între un sistem IT dedicat şi o soluţie în cadrul sistemului core-banking existent. Decizia depinde de produsele şi volumele existente în cadrul băncii, arhitectura IT, metodele de calcul şi mapări contabile, strategia IT a băncii şi costuri;
• Procesul IFRS trebuie să fie abordat de către bănci în faze care pot să fie gestionate;
• Rămâne de văzut dacă tratamentul fiscal va urma tratamentul contabil IFRS sau pe cel prudenţial ori va fi prevăzut un tratament fiscal specific, necesitând menţinerea de evidenţe fiscale separate şi reconcilierea cu evidenţele contabile;
• Aplicarea unor tratamente fiscale care au la bază tratamentele contabile IFRS poate induce o complexitate crescută a reglementărilor fiscale.

Mark Vaessen, Partner KPMG Europe, Head of IFRS

• România trebuie să se pregătească pentru trecerea la IFRS. Nu trebuie făcută în ultimul moment;
• Pe plan internaţional, nu sistemul contabil a avut o influenţă determinantă în declanşarea crizei, ci deciziile luate la nivelul sistemului bancar; unele bănci au avut multe active riscante în bilanţ;
• "Fair value" este doar mesagerul, nu este o problemă cu modalitatea de calcul; comunică dacă ceva nu este în regulă, dă semnalul; atunci când piaţa este ilichidă, determinarea fair value este dificilă
• IFRS a fost solicitat mai mult de nevoile investitorilor şi pieţelor de capital, pentru transparenţă; criza financiară nu a fost generată de standardele internaţionale de raportare financiară;
• Standardele IFRS pentru instrumentele financiare (IFRS 9) legate de clasificarea şi măsurarea activelor au fost finalizate în 2009, iar cele pentru pasive în noiembrie 2010. IFRS legate de portfolio hedging vor fi demarate în al doilea trimestru de anul viitor;
• La nivelul G20 s-a discutat despre necesitatea îmbunătăţirii standardelor de raportare financiară, fiind necesară o mai mare transparenţă în privinţa riscurilor asumate.

Elena Dumitraşcu, Banca Naţională a României, direcţia de reglementare

• Nici BNR nu doreşte implementarea unui IFRS românesc;
• Procesul de trecere la IFRS este complex;
• Sperăm ca trecerea la IFRS să nu fie dificilă pentru sistemul bancar, să se termine cu bine, chiar dacă este maraton, chiar dacă este sprint;
• În prima jumătate a anului viitor vom stabili împreună cu Asociaţia Română a Băncilor şi Ministerul Finanţelor detaliile pentru trecerea la IFRS;
• Până la sfârşitul acestui an va fi aprobat planul de conturi pe care trebuie să-l aplice băncile pentru trecerea la IFRS.

Şerban Toader, Senior Partner KPMG

• Aplicarea IFRS în România va ajuta la creşterea încrederii în sistemul bancar. Chiar dacă nu este perfect, are multe avantaje. Implementarea IFRS este una dintre veştile bune, pozitive pentru sistemul bancar;
• IFRS va aduce multe beneficii în sistemul bancar românesc, dar nu va reuşi să rezolve toate probleme. În recesiune este dificil, indiferent de sistemul contabil folosit. Aplicarea principiului de valoare justă poate induce o volatilitate mai crescută în performanţa financiară a instituţiilor de credit;
• IFRS este o nouă provocare pentru bănci, în plus faţă de gestiunea afacerilor în contextul economic dificil, optimizarea proceselor sau aplicarea OUG 50; este o oportunitate care o să genereze valoare adăugată procesului decizional;
• Raportările IFRS vor permite o comparabilitate mai uşoară a performanţelor financiare a băncilor din România cu a celor din alte ţări;
• Trecerea băncilor la IFRS ca bază a contabilităţii în 2012 ne invită la acţiune. Pare departe 2012, dar de fapt face parte din prezent. Niciodată nu este prea devreme pentru a începe pregătirile;
• Trecerea la IFRS ar trebui să fie văzută ca un sprint sau maraton? Cred că este puţin din fiecare. Vor avea un avantaj băncile care vor începe planificarea mai rapid, mai devreme;
• De peste 10 ani lucrăm cu băncile. De curând am început să lucrăm cu băncile chiar în procesul de conversie la IFRS. Nu va fi uşor, vor exista provocări. Există multe probleme practice, ce ţin de tehnologie, sisteme informaţionale care trebuie adaptate la noile cerinţe. Personalul trebuie să lucreze cu noile sisteme, familiare sau nu.