Muzeul pictat/ de Daniel Nicolescu

Ziarul Financiar 25.11.2010

Muzeele nu tac chiar atât de îndârjit precum se crede. Ba chiar, din când în când, graţie entuziasmului unor pasionaţi de cultură, se străduiesc să ne pătrundă în case, atunci când noi (noi - şcolile, noi - părinţi şi copii, noi - publicul) nu ne ducem, din trândăvie, oboseală sau lipsă de chemare interioară, să le vedem acolo unde le este locul firesc.

Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" (indubitabil prea puţin stimat, fiind vizitat indecent de slab în ultima vreme, cum cu îndreptăţire remarca Tudor Călin Zarojanu în mohorâtul său editorial de săptămâna trecută) şi-a adus minunatele case în casa mea, printr-un album neobişnuit de elegant, de bine întocmit şi de aerisit, în sens grafic. E vorba despre o suită de reproduceri, pe hârtie nobilă, grea, aspră şi fin îngălbenită, ale unor acuarele semnate de Juliana Fabritius-Dancu* (foto 6). Fiecare imagine este tipărită pe o foaie detaşabilă şi, alături de comentariul, exact şi deplin lămuritor al Aureliei Tudor (care este şi autoarea selecţiei de imagini), sunt introduse într-o mapă. Dincolo de eleganţă, avantajul procedeului poate veni şi din faptul că imaginile pot fi contemplate separat, lăsate în chip de memento pe un colţ de birou sau, pentru cine gustă aşa ceva, înrămate. Acuarelele, executate nu doar cu meşteşug, ci şi cu vizibilă vibraţie empatică faţă de subiect, reproduc case din Muzeul Satului, văzute din afară sau surprinse în intimitatea luminoasă a interiorului lor.

Juliana Fabritius-Dancu s-a născut în 1930 la Sibiu şi a studiat în copilărie cu pictoriţa Trude Schullerus. A absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti la clasa profesorului Nicolae Dărăscu. A desfăşurat o susţinută activitate de etnograf, preţ de aproape trei decenii, în cadrul secţiilor de profil din cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu şi Academiei Române din Bucureşti. A participat la realizarea muzeului în aer liber din Sibiu (complexul ASTRA), la alcătuirea Atlasului Antropologic al Olteniei, la ilustrarea Dicţionarului Enciclopedic Român şi la redactarea unui studiu despre portul popular al saşilor transilvăneni. Între 1958 şi 1967 a făcut parte din corpul de specialişti al Muzeului Satului. Această perioadă a adăugat vechii sale pasiuni - bisericile fortificate din Transilvania - prilejul de a zăbovi, cu pensula în mână, în faţa colecţiei de case şi de elemente semnificative ale culturii tradiţionale româneşti din Muzeul Gusti, pe care le-a "fotografiat" cu ochi de pictor şi degete de etnograf: meticulos, în respect faţă de spiritul obiectului, cu grijă faţă de profilul vizibil al locului, dar şi faţă de chipul său ascuns.

"Acuarelele înfăţişând casele din muzeu sunt perfect încadrate în peisaj - spune Aurelia Tudor -, desprinse din umbrele copacilor, al căror foşnet uşor îşi este sugerat. Jocul luminilor şi al umbrelor este cea mai bună alegere în tratarea exterioarelor, permiţând punerea în valoare atât a materialelor de construcţie, cât şi a decorului care, de cele mai multe ori, evidenţiau statutul social al proprietarului casei. Principiile acuarelei - prospeţime, luminozitate, transparenţă - se potrivesc, de asemenea, cel mai bine pentru redarea interioarelor caselor: culorile vii ale ţesăturilor, fineţea liniaturii decorului de pe mobilierul sculptat, strălucirea vaselor de ceramică smălţuită, engmatica privire ce te urmăreşte din spatele icoanelor."

Desigur, generoasa invitaţie a acestui album nu priveşte doar contemplarea atentă a paginilor sale, ci sugerează, dacă nu chiar obligă, moral vorbind, la vizitarea locurilor care le-au inspirat.

*) "Casa", acuarele de Juliana Fabritius-Dancu, album editat de Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", text şi selecţie imagini Aurelia Tudor, reproduceri foto George Avanu