Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, adevăratul brand al oraşului/ de Bogdan Creţu

Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi este, în acestă perioadă, în sărbătoare: ea celebrează un secol şi jumătate de existenţă oficială, chiar dacă şi înainte a fost precedată (aflu din articolul domnului Profesor Adrian Neculau) de unele instituţii pe care le-a continuat, cum ar fi Academia Mihăileană. Sigur, un occidental nu ar fi impresionat de cei 150 de ani, dar la noi este o vârstă venerabilă. Cultura română, literatura naţională nu sunt cu mult mai vechi. Nu întâmplător, prima universitate din ţara noastră a luat naştere exact atunci când, sub auspiciile Junimii, se sedimenta la noi ceea ce Ibrăileanu a numit "spirit critic". Iarăşi deloc întâmplător, această universitate a fost creată la Iaşi şi nu la Bucureşti sau în altă parte. De aceea, ea face parte din identitatea Iaşului, fiind, orice ar comenta unii, principalul brand al oraşului. Asta pentru că nici o instituţie din oraşul nostru, de cultură sau din alt domeniu, nu are un prestigiu şi o notorietate care să poată concura cu cele ale universităţii.

Ţin minte că, încă din 1996, când am ales Iaşul pentru a-mi face studiile, acasă toată lumea îşi dădea natural cu părerea, de parcă era vorba de ceva de la sine înţeles: "A, la Iaşi, acolo se face carte, domnule!" Iar această percepţie cred că a rămas valabilă. Ei bine, o constatare similară aplicată altor universităţi din Moldova ar putea părea convenţională, de nu chiar ironic-maliţioasă. De ce spun asta? Pentru că Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi are ceva ce altor instituţii similare le lipseşte: tradiţia. O imensă tradiţie care obligă. În acest domeniu, al învăţământului universitar, acesta este un factor esenţial. Nu poţi creşte frumos, nu te poţi forma, nu poţi face cercetare autentică decât într-un spaţiu încărcat de istorie. Este nevoie de precedent. Figurile ilustre ale trecutului, amfiteatrele care au fost martore la atâtea şi atâtea lecţii ilustre, clădirea însăşi, de o eleganţă care nu mai e a epocii noastre înseamnă mai mult decât o interfaţă bună de atras studenţi. Înseamnă, în primul rând, garanţia că la "Cuza" s-a făcut întotdeauna şi se face carte. Contează foarte mult faptul că, atunci când era înfiinţată universitatea de domnitorul celor două principate abia unite, în Moldova existau doar câteva licee, printre care Liceul Internat (actualmente "C. Negruzzi") şi Liceul Laurian din Botoşani. O universitate se aşază pe propriile temelii în zeci de ani, este nevoie de câteva generaţii de dascăli care să se formeze în spirit universitar pentru a consolida o autentică instituţie de învăţământ superior.

Din păcate, în ultimii 20 de ani, nu s-a mai ţinut cont de acest adevăr. În loc să sprijine marile universităţi din ţară, obligându-le la performanţă, diversele guverne au lăsat frâu liber oricui a avut un spaţiu în care a dorit să-şi înfiinţeze o universitate. Cum-necum s-au acreditat o grămadă de asemenea magherniţe cu pretenţii culturale, educative, unele în oraşe care abia au un bulevard. Uşor-uşor învăţământul superior a devenit o afacere susţinută politic, în care calitatea actului educativ reprezintă ultima preocupare a celor aleşi. Cazul Universităţii "Spiru Haret" este cel mai elocvent, dar nici pe de parte singurul. Sigur, există comisii care verifică periodic calitatea, dar doar răsfoind dosare. Şi mai e o problemă în acestă privinţă: aceşti evaluatori sunt aleşi la întâmplare sau pe criterii dubioase; se întâmplă adesea ca un profesor la o universitate abia înfiinţată (asta înseamnă 15-20 de ani) să dea verdictul despre activitatea universităţii "Alexandru Ioan Cuza". Ştiţi care este primul lucru pe care îl cer? Actul de înfiinţare a instituţiei. Zapisul lui Cuza, altfel spus. Să nu se înţeleagă că am prejudecăţi: se poate întâmpla ca şi la universităle mai mici să existe specialişti de foarte bună calitate şi acest lucru chiar sepetrece uneori; dar totul rămâne sub semnul lui "se poate întâmpla". De ce? Pentru că mare performanţă nu se poate face decât într-un cadru încărcat de tradiţie, unde mecanismele specifice funcţionează de la sine, de zeci şi sute de ani. Iar cei mai valoroşi specialişti, profesori, cercetători nu aleg provincia decât prin accident.

Concurenţa nu este loială, pentru că, din păcate, noile universităţi, pentru a supravieţui, fac rabat de la calitate. Studenţii trebuie să-şi plătească taxele şi diploma vine de la sine. Când astfel de instituţii au dreptul de a organiza şi masterate şi doctorate, imposrura vine de la sine (iarăşi, nu exclud excepţiile). Ei bine, preţul extrem de mare al acestei deprofesionalizări a învăţământului superior îl vom plăti curând, când absolvenţii ultimilor ani, cu diplome obţinute prin cine ştie ce subsol ori scară de bloc, unde nici măcar biblioteci bine sistematizate nu există, vor intra în pâine.

În acest context, prestigiul de care se bucură marile universităţi din ţară (cea din Iaşi, din Bucureşti ori din Cluj) ar trebui să conducă, automat, şi la un tratament special din partea guvernului. Ceea ce nu se întâmplă. Dimpotrivă, aş spune. În Anglia, de pildă, nu e acelaşi lucru dacă eşti absolvent al Oxford-ului sau al unei universităţi anonime. La noi, e acelaşi lucru dacă termini la Iaşi ori la Oneşti. Diploma are fix aceeaşi acoperire. Şi e păcat, pentru că puţine instituţii de învăţământ din ţară au ceea ce Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" poate garanta: prestigiul tradiţiei. Fără acest factor esenţial, calitatea rămâne un simplu deziderat. Sau, de ce să nu fiu concesiv?, un accident.

BOGDAN CREŢU (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este lector la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Doctor în filologie, cu distincţia magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Vişniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iaşi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "România literară"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană (Premiul pentru critică al revistei "Ateneu"), Utopia negativă în literatura română. Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semnează prefeţe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei pentru Literatură Generală şi Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în "Ziarul de Iaşi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iaşi, din 2006.