Cum a dispărut averea UGSR/ de Cosmin Savu, Mariana Pop, Julia Nagya

UGSR - Uniunea sindicalistilor de pe vremea comunismului - era putred de bogata. Muncitorii romani cotizau obligatoriu cu 1 la suta din salariu, iar liderii lor stransesera in numele sindicalistilor o avere demna de topurile Forbes: sute de milioane de dolari, 21 de mii de imobile - hoteluri, vile, apartamente, baze sportive, chiar si un vapor.

Cum poti sa vinzi un imobil pe care nu ai acte de proprietate? In Romania se poate, iar liderii marilor confederatii sindicale, unii ajunsi politicieni, ridica astazi din umeri. In negura timpului se pierd milioane de dolari, iar cladirile din patrimoniu au ajuns pe mana rechinilor imobiliari. Nici turismul sindical nu a ajuns mai bine. 25 de mii de locuri de cazare, in 17 statiuni construite pe vremea lui Ceausescu zac astazi in ruina.

O avere de invidiat, o organizatie sindicala mamut. Patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania ar fi facut invidios orice fond de investitii din lume. Bani cash in conturi, imobile, statiuni turistice. Pe timpul comunistilor nu numai ca aceasta avere nu a fost afectata, dar a si crescut. Toti romanii, oameni ai muncii, au cotizat zeci de ani la fondurile sindicatelor. S-au construit pentru ei case de cultura, hoteluri si baze sportive. Cine nu-si aminteste de concediul petrecut cu biletul de sindicat, in hoteluri sau case de vacanta sindicale? La doua decenii de la caderea comunismului, liderii sindicali, astazi unii ajunsi politicieni, ridica din umeri cand sunt intrebati unde sunt banii si bunurile.

Revolutia a gasit Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania cu 8 milioane de membri-platitori, conturi impresionante si bogatii considerabile.

Mai precis, la Bancorex si BNR, UGSR dispunea in 89 de 4,7 miliarde de lei (peste 300 de milioane de dolari) si 2 milioane de dolari. Carti, tablouri, chiar si un vapor. Si 21 de mii de imobile: 55 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, insemnand nenumarate hoteluri si vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive si , toate adunate din 1906 incoace.

Teama ca uriasa avere a UGSR va disparea a aparut foarte curind dupa Revolutie. Temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate. Inca din 1990 au inceput sa apara noi sindicate, federatii, confederatii, toate libere. Si toate jinduind la cate o bucatica din patrimoniu. Incetul cu incetul, miliardele si activele UGSR au disparut.

O prima tentativa de a salva conturile UGSR a fost facuta la inceputul anului 1990, cand premierul Roman a blocat conturile. "Am fost constient - spune Petre Roman - ca acest patrimoniu constituit din cel imobiliar si cel in bani trebuia sa fie pus la adapost de aceste cereri tot mai numeroase de a le utiliza. Si atunci am dat o hotarare de guvern, care in mod miraculous a trait pana astazi, si astazi e in functiune. Nu stiu cate HG de atunci mai sunt in functiune, n-a fost lege, a fost o rezolutie de-a mea de prim-ministru, care a creat ceea ce se numeste jurisprudenta. Am decis ca privitor la patrimoniul imobiliar si bani sa nu autorizez nicio instrainare a lui. Niciun fel de instrainare. Atunci cand toate confederatiile sindicale vor organiza un congres si acel congres va hotari ceva de comun accord, atunci e treaba lor, nu mai e treaba mea de prim-ministru. Un asemenea congres nu s-a organizat niciodata."

In ciuda faptului ca atunci s-a hotarat ca sindicatele au doar drept de administrare a bunurilor mostenite, nu si de vanzare a lor, banii au fost "retrasi" din conturi, locuintele s-au "vandut", bazele sportive si garajele au fost "retrocedate", iar hotelurile din statiuni au ajuns la "patroni". Principalii beneficiari au fost lideri ai primelor sindicate post-revolutionare. La momentul respectiv existau nu mai putin de 27 de confederatii sindicale, insa doar o parte au ajuns la bani. Iar cele care le-au luat atunci, au rezistat pana astazi. "Va spun sincer - declara Victor Cirobea -, un moment de teama a fost acela cand am avut o reuniune cu diversii lideri, de federatii, de confederatii, chiar sindicate mari din tara si venisera la propriu cu valizele dupa bani. Sa-si ia partea din patrimoniul UGSR-ului si incercau aproape sa ma linseze."

Prima si cea mai mare dintre ele este CNSLR, condusa in 1990 de Victor Ciorbea. Marea impartire a fondurilor a inceput in 1991, odata cu instalarea in fruntea guvernului a lui Theodor Stolojan. La pomana au participat Victor Ciorbea din partea CNSLR, Miron Mitrea, de la CSI Fratia si Bogdan Hossu, din partea cartel Alfa. Cu o semnatura si o stampila, zecile de milioane de dolari au luat drumul altor conturi. Sa nu-i fure altii. "Haideti s-o luam cu lichiditatile - spune acum Bogdan Hossu. Ce s-a intamplat cu banii aia. Erau aproape un sfert de milard de dolari. 4,7 miliarde de lei…(ofteaza) Lucrurile sunt…complicate ca sa spun asa.1990 a insemnat o explozie de structuri nationale sindicale."

Intrucat toate aceste structuri erau interesate sub o forma sau alta de problema patrimoniala, din 1990, spre toamna, dupa multe discutii, s-a decis sa se constituie o comisie inter-confederativa care sub o forma sau alta sa administreze structura patrimoniala. "1990 este un an dominat de un vid de putere si de un vid legislativ - precizeaza Dumitru Costin. Din acest motiv, anul 1990 este anul in care s-au intamplat tot felul de nazbatii. Tot felul de anomalii. Atunci cei care aveau autoritatea, indiferent ca se aflau pe parte guvernamentala sau ca reprezentau diverse structuri, considerau ca tot ceea ce a fost legislatie in trecut nu mai e valid, nu se mai aplica si pe vidul ala legilslativ isi pot permite orice." "7 noiembrie 1991, CNSLR, cartel ALFA si Fratia isi impart banii - isi aminteste Bogdan Hossu. Da, se impart. Ca sa nu existe dispute legate de acest lucru, pe o anumita proportie in care se impart de fapt numai valuta, nu altceva, nu banii in lei. CNSLR primeste suma de 1 mild 140,329 de lei. Cartel Alfa primeste suma de 820 de milioane 19 mii lei, in care sunt cuprinsi si cei 216 mil necesari continuarii investitiei Hotelului Traian 2 din Eforie Nord."

Miron Mitrea, unul dintre cei mai importanti politicieni ai ultimilor ani, a fost un jucator important in tranzactionarea patrimoniului UGSR. Acum, are o versiune inedita despre evaporarea banilor. "Ce s-a intamplat cu banii aia? Au ramas in cont la CNSLR pana cand 4,2 miliarde sau cat ajunsese, nu mai valorau nimic."

In 1993, CNSLR-ul fuzioneaza cu Fratia si incet-incet se acrediteaza ideea ca noua strucura este adevaratul mostenitor al UGSR.

Nicolae Cretu si Iacob Baciu au fost acolo de la inceputuri si sustin ca stiu cum s-au furat milioanele de dolari. "In momentul in care s-a constitutit noua confederatie - spun ei -, banii ramasi in conturile CNSRL-ului erau acolo in cont, neatinsi. Dupa aia, intrebati-l pe domnul Mitrea. Dupa ce s-a facut fuziunea in 1993, repet CNSRL si CSI-Fratia, la cateva luni, pentru ca aveam sedintele ordinare si extraordinare, functiile au fost impartite de asa natura incat d-l Mitrea a devenit presedinte executiv si deci semnatura nr 1, a cheltuit enorm de multi bani. Din iunie 1993, primul mare scandal pe cheltuirea, pe devalizarea acestor bani a fost in martie 1994. Cand directorul de atunci, d-l Boaja, a prezentat Biroului Executiv situatia din CNSRL.Si s-a constatat ca in primul trimestru din 1994 s-au cheltuit zeci de milioane de lei, valoarea de atunci, numai pe deplasari interne. Atunci am luat foc si am zis ca noi cu oamenii acestia nu putem merge mai departe pentru ca aici se fura. Se fura la greu."

Miron Mitrea are alta parere: "Nu, s-au retras pentru ca ei au vrut sa impinga miscarea sindicala in relatie cu PNT-CD-ul si eu am vrut sa-l duc in relatie cu PSD-ul care era de stanga. Asta a fost o lupta politica, n-a fost altceva."

La 20 de ani de la disparitia banilor, cei banuiti ca stiu unde sunt au propriile argumente si justificari. Pentru care insa nu vor sa ofere dovezi. "Nu sunt in masura sa va pun la dispozitie decat ceea ce am preluat eu pe linia CNSRL-ului, declara liderul Fratia Marius Petcu. (...) Arhiva UGSR este detinuta de mine, dar nu am acces la ea fara acordul celorlalte confederatii. Practic eu sunt... doar un depozitar."

Bogdan Hossu: "Cu banii ce s-a intamplat atunci? Deci valuta s-a impartit, noi am pastrat-o intr-un cont, am constatat dupa o perioada de timp ca colegii nostri intr-un mod justificat sau nu au reusit s-o termine legat de acest lucru, pentru ca probabil ca o parte dintre ei or sa spuna ca au facut investitii in diferite alte structuri, dar care nu se regasesc valoric in structurile respective." Desi recunoaste ca banii au disparut nejustificat, Bogdan Hossu nu pare ingrijorat. Cu aceeasi relaxare vorbeste si despre disparitia imobilelor, care s-au impartit dupa ce "cashul" a disparut. Aici, situatia s-a complicat. Prada a trebuit impartita la mai multe guri. In 1994, la masa bogatior au aparut 2 confederatii sindicale noi - BNS si CSDR care alaturi de CNSLR Fratia si Alfa au luat cite ceva din bunurile imobile ale UGSR. Din nou miscare dubioasa, avind in vedere ca, prin lege si prin statutul sindicatelor, instrainarea acestor bunuri era interzisa. Mai ales ca UGSR nu a fost niciodata desfiintata prin lege.

Bunurile imobile ale UGSR s-au impartit cu lacomie si pretexte stravezii pana la sfirsitul anilor 90. Cele ramase, putine la numar, se mai impart si astazi, departe de ochii nostri.

Ion Popescu - lider Meridian, face o enumerare: 4.920 de baze sportive, 98 de sali de sport complexe, 275 de stadioane cu peste 2.000 de locuri, 145 de bazine de inot, 42 de bazine nautice, peste 40 de case de cultura in toate marile orase ale tarii, circa 25 de complexe sanatoriale cu peste 25 de mii de paturi de tratament, circa 50 de crese si gradinite constituite din fondurile sindicatelor…

S-a inceput cu blocurile si locuintele de protocol. In Primaverii sau pe Stirbei, blocurile sindicale si-au schimbat proprietarul. Ca sa poata face vanzarea catre persoane fizice, conducatorii CNSLR-Fratia si Cartel Alfa s-au prevalat de legea chiriasilor din anii 90. Doar ca acea lege prevedea posibilitatea cumpararii apartamentelor construite din fondul de stat, ori fondul sindical a fost constituit din cotizatiile angajatilor. Actualii lideri de sindicat ridica din umeri. Pentru unii, vanzarea apartamentelor pare o necunoscuta, poate o amintire neplacuta stearsa din memorie.

Bogdan Hossu: "Cum s-au putut vinde blocuri? Datorita hotararilor judecatoresti pe care noi le-am contestat, dar ne-au fost impuse, facand o extrapolare a unei legi aparute in 1990, in care salariatii aveau drepturile sa le cumpere. Mai mult, nu erau salariati toti, sau au fost salariati."

Iacob Baciu: "Or sa aiba surprize neplacute, si spun din punct de vedere juridic, cei care au cumparat imobilul, cand o sa ajunga la un moment dat sa faca succesiunea, n-o sa poata face succesiunea, pentru ca au fost cumparate de la persoane care n-aveau calitatea de proprietari."

Petre Roman e convins ca in impartirea patrimoniului UGSR a existat inclusiv implicarea unor persoane importante in stat.

Cluburile si bazele sportive par insa un mizilic pe langa vanzarea sediului Senatului vechi - o tranzactie ilegala care a fost unul dintre cele mai spectaculoase tunuri date in anii 90. "Nu era la noi in patrimoniu cand eram eu, spune Miron Mitrea… Imi aduc aminte ca am incercat sa-l recuperez intr-un mod usor mai violent in 92 in miscarea sindicala si n-am putut sa-l iau. Pe hartii am cerut administrarea si nu l-am primit, am inteles ulterior ca aceasta cladire, care, imi pare rau ca n-am stiut, ca-i a sindicatelor in 90, ca atunci cand lucrurile se faceau altfel as fi intrat eu, nu Nica Leon in ea, n-am reusit s-o recuperam. Era o tiganie in ea. Era o cladire superba, si este o cladire superba." Intrata in patrimoniul sndicatelor printr-un decret al regelui Mihai, cladirea Senatului vechi a fost extrem de tentanta pentru cei care au vrut sa-si insuseasca averea sindicatelor. Vinzarea s-a facut destept si incalcit, dar a lasat urme. In 1997, CNSLR Fratia, repre­zentata de presedintele Pavel Todoran, avea caldirea Senatului vechi in administrare, fara dreptul de a o instraina. A vandut-o totusi catre S.C. Fracom S.R.L., iar banii luati pe imobil au disparut. Daca tranzactia ar fi fost investigata, s-ar fi aflat ca Fracom SRL era o firma apartinand CNSRL Fratia. Adica sindicalistii si-au vandut-o tot lor, pe o suma derizorie. Actualul lider al CNSRL Fratia da vina pe predecesori. Dar Pavel Todoran, fostul lider, spune ca "in zona juridica nu sunt foarte bine documentat, pentru ca noi aveam consilier juridic, aveam consilier pe patrimoniu, aveam pe cei care dadeau avizele si eu le supervizam."

Petre Roman: "Acest lucru s-a putut face numai prin slabiciunile sistemului juridic de la acea vreme. Slabiciuni grave pentru ca nu exista niciun fel de baza legala pentru instrainare. Cei care au facut contractele de vanzare-cumparare stiau foarte bine ca sunt ilegale. Dar au fortat nota."

De la firma de casa a CNSLR, cladirea din buricul targului a ajuns in portofoliul unor banci fantoma - Banca Unirea si ulterior Nova Bank. In jurul acestei institutii financiare au fost nenumarate discutii, fiind sub supravegherea autoritatilor romanesti pentru spalare de bani. Fondatorii si actionarii principali sunt niste cetateni rusi, mirosind a KGB. Nova Bank a intrat la inceputul anilor 2000 in insolventa.

La parterul cladirii se afla acum oficiul postal 15, iar Posta Romana a confirmat ca activitatea de acolo se deruleaza intr-un spatiu inchiriat de la... Nova Bank.

Imaginatia celor care au dorit sa instraineze imobilele UGSR a fost uimitoare. S-a ajuns pana la inventarea unor mostenitori fictivi, acceptati inclusiv de justitia din Romania. Petre Roman: "Metoda asta, din pacate n-a fost singulara. In Romania stiti bine ca s-au facut multe jafuri pe aceasta cale. Inventandu-se proprietar, acte contrafacute care din nenorocire au avut trecere in justitie."

Rechinii imobiliari au stat la panda cu simturile atintite pe prada. Unii s-au aruncat fara scrupule, altii si-au construit atacul ca o panza de paianjen.

Fosta baza de agrement a UGSR, Strandul Floreasca. O societate cu actionariat rusesc -TMK Resita - a revendicat in instanta strandul, sustinand ca in anii 30, acolo se aflau bunurile unei companii romanesti, cumparata de rusi. Dupa o lupta in instanta cu CNSLR, s-a ajuns la pace, iar astazi, TMK Resita si sindicatul isi impart frateste activul. Creierul acestei afaceri a fost Aristide Constantin Tanasescu, un personaj implicat in afaceri imobiliare, care detine acum o cota importanta din strand. El a fost cel care a dus negocierile cu rusii.

Un alt imobil scos la vinzare ilegal a fost casa de cultura Pascani, judetul Iasi. Prevalandu-se de niste HG date de guvernul PDSR, CNSRL a incasat bani care, legal, nu ii reveneau. Banii incasati pe casa de cultura au ajuns... nu se stie unde. Probabil intr-un buzunar incapator. La fel cum s-a intamplat si cu casa de cultura de la Bistrita. Una dintre cele mai valorose cladiri din municipiu, "Noua Casa de Cultura a Sindicatelor" a fost vanduta bucata cu bucata unor investitor privati de presedintele bistritean al CNSLR -Fratia, Adolf Bloos. Celelalte sindicate au protestat fara rezultat, si dupa ce s-au razboit mai bine de 12 ani prin tribunale au cedat, desi actele care stau la baza contractelor de vanzare-cumparare dintre CNSLR Fratia si societatile comerciale care isi desfasoara activitatea in cladirea respectiva sunt destul de dubioase. La fel si concluzia justitiei. Din pacate judecatorii care au judecat acest caz nu au vazut sau nu au dorit sa investigheze prea mult si au dat castig de cauza "Fratiei", care in urma acestei afaceri, a obtinut niste sume fabuloase de bani. Sindicatele ai caror membri au cotizat ani la rand, din banii carora s-a ridicat aceasta cladire, au ramas definitiv fara drepturi asupra imobilului. In Bistrita, cazul nu este singular. In acelasi mod a fost vanduta si casa de oaspeti a sindicatelor. Acelasi presedinte CNSLR Adolf Bloos. Nevoia de bani l-a impins s-o instraineze si pe aceasta. A uzitat de un act fals. El semneaza, el stampileaza in numele CNSRL. Intabuleaza intr-o zi imobilul, in aceeasi zi il vinde, si in aceeasi zi se face aceeasi tranzactie cu cei care au cumparat.

Zeci de imobile au fost vandute in acelasi mod in toata tara, uneori prin implicarea directa a statului. In perioada marilor privatizari, aceste bunuri au fost considerate ca fiind ale intreprinderilor vindute, desi era ilegal. Din pacate nimeni nu a fost tras la raspundere si nici nu ne putem mira.

Privatizat cu surle si trambite in 1997 contra unei sume de 500 de mii de euro, colosul IMGB a inglobat abuziv si casa de cultura a sindicatelor care a fost ulterior vanduta contra sumei de... 2 milioane de euro. Adica de 4 ori ma mult decat valoarea totala a fabricii. Si exemplele continua. "Spre exemplu - spune Dumitru Costin - cum s-a trezit proprietar guvernul roman, recte Ministerul turismului pe hotel Europa din Eforie Nord. Hotel care este construit de la prima caramida, din 1965, cu banii din conturile sindicatelor. Ministerul turismului a avut grija la cativa ani de zile sa faca cash acest activ, l-a vandut, proprietarul de buna credinta, d-l Copos, a platit banii, a investit, sa-l stapaneasca sanatos."

Batalie mare a fost pe statiunile din toata tara. Ca sa se acopere de o aparenta legalitate, sindicatele au constituit o societate comerciala care sa administreze fostele case de odihna si tratament. Cele patru mari confederatii actuale, cu exceptia Meridian, au devenit actionare cu procente diferite la SindRomania, societate care a exploatat statiunile fara a le imbunatati. Ce s-a intamplat cu banii scosi din Sindromania?

De 20 de ani, turismul romanesc se afla in degringolada si din cauza SindRomania. Desi s-au scos bani frumos din administrarea caselor de odihna si tratament, nu s-a investit nimic si ele au ajuns in paragina.

Vidra, de exemplu, este una dintre cele mai pitoresti si mai accesibile statiuni din Romania. Statiunea este situata la o înaltime de 1.370 de metri, insa aerul deosebit de ozonat, datorat padurilor de conifere care o inconjoara, o transforma intr-un lacas de recreere ideal. Foarte vizitata în trecut, administratorii actuali au "golit-o" semnificativ de turisti. In statiune troneaza un amplasament lasat in paragina inca din 1989; este vorba despre hotelul ce ar fi trebuit sa aiba o capacitate de 400 de locuri si care in actele sindicalistilor apare ca... terminat. La fel apare si telescaunul ce trebuia sa urce schiorii pe partie. Desi ambianta este formidabila, statutul incert si ignoranta unora au lasa statiunea Vidra in agonie. Aici, cu 3 decenii in urma, se visa la o olimpiada de iarna.

Si la Voineasa nostalgia trecutului e mai puternica decat entuziasmul prezentului. In 1989, în statiunea Voineasa era greu sa patrunzi si sa servesti masa si sa bei o baterie de vin. Era arhiplina. Acuma bate vantul. Daca inainte de 1989 statiunea era tixita de turisti, aproape 2000 pe tura, acum cu greu ai vezi 2-3 excursionisti veniti pe cont popriu. Virusul neglijentei si al furtului din buzunarele fostilor sindicalisti pare sa fi declansat o molima.

Asemeni statiunii Voineasa au ramas si Soveja, Herculane, Caciulata, Olanesti si multe altele. Turismul sindical a apus de mult, de parca n-ar interesa pe nimeni.

Departe de dezastru, la Bucuresti, detasarea e maxima. "E de spus insa ca bazele turistice, cu exceptia a doua hoteluri ale sindicatelor nu sunt in zone atractive pentru turism - crede Miron Mitrea. Sunt in zone mai putin atractive…" Si chiar daca nu au fost tentante, aceste statiuni au adus si dupa Revolutie profituri de milioane.

In hatisul de tranzactii dubioase, e greu de stiut cat a instrainat statul si cat de mult liderii de sindicat post-decembisti. Realitatea insa, e cruda. Uniunea Generala a Sindicatelor a avut un patrimoniu de invidiat, care insa a fost furat sau lasat in ruine, imobil cu imobil.

"Vreti sa va spun de ce nu era la SindRomania bani? intreaba Iacob Baciu, lider CSDR. De ce? - Chiar nu stiti? - Nu. - Pentru ca, daca mergem si vedem documentele de cate ori s-au luat de la perne la saltele si au ajuns la partidul x si partidul y, atentie acum ti-o spun… Daca mergem si ne uitam pe documentele oficiale, cred ca in fiecare an s-au schimbat cearceafurile, mobilierul, paturile si tot calabalacul. Dar n-ai vazut niciunul. Pentru ca alea au ajuns la caminul dat de partidul lui... - Ati iesit vreodata sa spuneti aceste lucruri public? - Dumneata nu stii cu cine discuti, dom'le. Sa-ti arat ca eu nu mai am dantura in gura... M-au batut 3 zile, numai sange am urinat. Pentru ca am vorbit ce nu trebuie."

Dupa 20 de ani, unii se uita in urma cu nostalgie. Dintr-un patrimoniu estimat la peste 1 miliard de euro, acum cu greu s-ar mai putea recupera ceva. Si totusi exista si visatori. Stefan Calinescu s-a luptat ani de zile in instanta pentru recunoasterea si recuperarea UGSRului. In aprilie 2010 a reusit sa demonstreze continuitatea organizatiei. "Bunurile mobile si imobile din patrimoniul organizatiilor sindicale, spune el, pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fara a putea fi impartite intre acestia." Actiunea lui Stefan Calinescu da frisoane actualilor lideri ai confederatiilor, pentru ca daca asta inseamna si trecerea patrimoniului in proprietatea organizatei, ar insemna debutul unui lung sir de procese, unele cu caracter penal. Stefan Calinescu s-a inarmat cu tot ce-i trebuie ca sa porneasca la lupta. "Eu stiu ca s-a realizat un inventar al intregii miscari sindicale, fisat pe fiecare judet, si exista o fisa a fiecarui judet cu ce avea in patrimoniul sindical. Eu am case de cultura, cluburi, apartamente, garaje.

Casele de cultura ale sindicatelor si cluburile sindicale muncitoresti au fost construite in exclusivitate din bugetele UGSR, din cotizatia oamenilor!... din acel 1% care se platea din salariu."

Vechea si noua Uniune Generala a Sindicatelor se pregatesc, deci, de razboi. Un razboi juridic care ar putea dura insa foarte mult timp si al carui final e previzibil. Averea fostului sindicat e probabil pierduta pentru totdeauna.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 24 octombrie 2010.